Pe bicicleta pana-n Indonezia

Alina va pedala mii de kilometri ca sa ajunga… la scoala.
Alina Ene
de Andreea Vasile

Alina Ene are 27 de ani si este designer vestimentar. Pentru anul 2014 are un plan mare: sa plece cu bicicleta in Indonezia, unde spera sa primeasca si o bursa de studiu in artizanatul local. Pana va afla daca va incepe scoala la toamna, Alina s-a pus deja pe invatat: studiaza trasee, citeste despre experientele pe bicicleta ale altora si face proiectii … financiare. Are nevoie si de ajutorul tau ca sa-si implineasca visul si pentru asta stie si ce va oferi inapoi. Alina este o fata frumoasa cu o idee pe masura si-n interviul pe care l-am facut cu ea povesteste de ce pleaca-n calatoria asta pe doua roti.

In septembrie s-ar putea sa incepi studii de artizanat in Indonezia. De ce nu te duci, ca tot omul, cu avionul pana acolo?

34 % din drum e cu avionul. Din totalul de 14 185 de km, asta inseamna 4805 de km. Niste mari de traversat si raman 7263 de km pe care sa-i fac pe bicicleta. As face intreg drumul doar pe bicicleta, dar nu e timp suficient. De ce pe bicicleta? Pentru ca mergi suficient de repede incat sa simti, efectiv, ca inaintezi, dar suficient de incet cat sa te bucuri de drum, sa-l traiesti. Si te duce unde vrei si opresti cand vrei. Bicicleta iti ofera aceasta libertate si accesibilitate. Nu-i minunat?

Ai invatat sa mergi pe bicicleta recent, in 2012. Ce ti-a adus nou bicicleta din punctul de vedere al transportului prin oras?

Inainte de vara lui 2012, august mai exact, ma uitam cu admiratie la biciclistii care se strecurau prin traficul bucurestean. Lungeam gatul dupa ei prin tramvaie. Odata ce am devenit si eu, la randul meu, momeala pe sosea, a devenit de neconceput sa ma mai deplasez altfel. Nu stiu exact cat am economisit astfel, dar cu siguranta nu-i vorba doar de bani. Cine stie ce inseamna sa fii utilizator de transport in comun in Bucuresti, si nu numai, va aprecia aerul curat, viteza de deplasare pe bicicleta si, in general, lipsa de stres. Vorbind de stres, cea mai mare temere legata de utilizarea bicicletei in scop utilitar este relatia cu ceilalti participanti la trafic. Rabdare, pentru ca fiecare dintre noi facem greseli. Atentie distributiva. Sa fii contient ca ai prioritate doar daca ti se acorda. Si sa nu presupui ca doar pentru ca asa e corect sau normal, se si intampla, asa ca asigura-te in permanenta inainte sa schimbi directia de mers. Ah, si da-te jos de pe bicicleta cand traversezi pe la trecerea de pietoni. Cam astea sunt principiile mele de pedalat in oras.

Cu bicicleta, pana in Indonezia

Nelu, caci acesta este numele bicicletei tale, te-ar putea duce mii de kilometri până-n Indonezia. Cum va arata drumul acesta pe doua roti?

Habar n-am. Si asta e cel mai fascinant lucru pentru mine. Putem vorbi in cifre: numar de km, diferenta de altitudine, media pe zi, lucruri care nu sunt de ignorat, de altfel, dar daca cea mai mare provocare ar fi numarul de kilometri, nu ar fi cine stie ce provocare. Aplic principiile parintelui cicloturismului si totul va fi bine.

Ce te astepti sa inveti despre tine in urma acestui drum pe care-l numesti „aventura vietii tale”?

Sa invat, sa descopar despre mine, despre lume. Incerc sa nu-mi creez niciun fel de asteptari. Asta nu inseamna ca nu ma documentez sau nu ma pregatesc in scopul preventiei eventualelor neplaceri. Insa vreau sa raman deschisa si sa primesc totul asa cum vine si sa fiu recunoscatoare. Asta e mantra mea.

Bursa aproape o ai. Ce-ti mai trebuie sa-ti implinesti visul si cum te-ar putea ajuta fiecare dintre noi?

Inca n-o am. In aprilie, poate chiar mai, primesc raspuns daca am fost acceptata sau nu. Insa am incredere in sansele mele si, daca vreau sa ajung pe bicicleta, nu pot astepta confirmarea ca sa incep planificarea. Desi de calatorit voi calatori solo, nu pot infaptui acest lucru fara ajutorul vostru. De aceea am pornit o campanie Indiegogo. Pe cei care contribuie financiar, ii voi rasplati
”artisticeste”, cu portrete digitale, schite originale realizate pe traseu, carti postale sau scrisori trimise din tarile prin care trec. Poti contribui de la 1 E pana la intreaga suma. Am si un perk de 2 E (9 lei), mai special: pentru fiecare astfel de contributie imi voi tatua cate o linie (0,5cm). Mi-am dorit dintotdeauna un tatuaj, dar nimic nu m-a convins ca merita sa-l port pe piele pentru tot restul vietii. Dar aceasta simbolistica imi place. Iar tattoo-artistul are mana libera sa se joace cu liniile cum vrea. Ce se intampla daca are succes campania, dar nu primesc bursa? Plec oricum. Si tot numarul de kilometri vor fi parcursi doar pe bicicleta.

To Indonesia, with love

Cum vei documenta aceasta calatorie? Majoritatea celor care fac astfel de calatorii ajung sa scrie despre ele.

Unii isi povestesc in cuvinte experienta, eu aleg sa o spun in acuarele, tus, creioane colorate. Cum zice si domnul Henri Cartier-Brensson: „Gestul de a desena este ca o meditatie”. Nu exclud cuvantul si nici fotografia, dar frumusetea imaginilor se va datora locurilor, momentelor in sine si nu mie. Prin desen alfel vad si percep locul, privelistea. Incerc sa surprind cat mai util si partea practica a calatoriei, astfel incat sa fie si o sursa de documentare pentru cei care vor intreprinde pe viitor astfel de calatorii.

De ce crezi ca este important sa vedem lumea?

Cred ca poti face inconjurul lumii si sa n-o vezi deloc. Daca sari dintr-un avion in altul, dintr-un hotel in altul poti spune ca ai experimentat ce are fiecare loc de oferit, de fapt? Nici calatoritul
pe bicicleta nu mi se pare suficient pentru acest lucru. Mi-ar placea sa ajung s-o cunosc asa cum povesteste Dragos Dubina pe blogul sau (http://duba.ro/): „dormit doar în casele localnicilor, am mers cu ei pe motocicletă, în bena camioanelor sau cu rata, am mâncat cu ei și m-am mișcat în ritmul lor.” Cred ca are loc si o bicicleta in acest scenariu.

Cat vei sta in Indonezia si de ce vei studia artizanatul local, ce are special tara asta din punctul de vedere al invatarii?

Bursa Darmasiswa se acorda pentru un an. Am ales artizanatul local datorita background-ului meu ca designer vestimenar, dar si pentru ca mi se pare ca acesta este un mod extraordinar de a ajunge sa cunosti o cultura. Daca ar fi sa ma iau dupa zvonuri, Indonezia m-ar invata ca intotdeauna este timp.

Blog: http://artsywheels.wordpress.com/

Twitter: https://twitter.com/ArtsyWheels

Facebook: https://www.facebook.com/ArtsyWheels

citeste mai multe despre
Urmatorul articol