Slacklining, viata pe un fir de ata

Flaviu Cernescu, un om cu echilibru intr-un sport extrem.
Flaviu Cernescu, un om cu echilibru
de Andreea Vasile

Daily Mail a scris despre el si despre curajul lui de a traversa abisuri de 61 de metri adancime. Se numeste Flaviu Cernescu, are 32 de ani si locuieste in Timisoara. Desi lucreaza ca IT-ist, e mai cunoscut ca slackliner. Sportul pe care il practica pare o nebunie, insa e nevoie de echilibru, si-n trup, si-n minte ca sa faca asta. Vorbeste cu relaxare despre „trecerile” lui si nu lasa niciodata siguranta deoparte cand are o astfel de aventura. Ii place adrenalina, dar nu ar face orice in numele ei. Precautie inainte de toate. Ce este slacklining-ul si cat de popular este in Romania ne spune chiar Flaviu.

Slacklining-ul, un sport extrem a carui dificultate tu ai impins-o cu un pas mai departe. Cand ai traversat pentru prima data un abis?

Un sport este pe atat de extrem pe cat il face practicantul sau sa fie. Slacklining-ul nu se vrea un sport extrem, ci o activitate disciplinata si sigura, avand norme clare de siguranta care ar trebui respectate. Totodata, slacklining-ul poate fi un stil de viata, ceva te invata sa te eliberezi. El se numeste „slacklife”.

Eu nu cred ca am impins sportul in sine, ci mai degraba limitele mele. Tehnic vorbind, la ceea ce se face sau s-a facut deja pe plan mondial in acest domeniu, e greu sa ridici stacheta fara sa ai un suport logistic solid, asta lasand la o parte limitarile pe care le ai ca om.

Totusi, sper ca am reusit sa diversific, macar cu o nuanta, modul in care s-a practicat slacklining-ul pana acum. Aici ma refer, in particular, la partea artistica a lui, cea a carei expresie tine de caracterul fiecarui practicant. Important e sa implici si spiritul in activitate, nu doar trupul. Doar asa poti transmite emotie si creativitate.

Tranzitia de la mersul „in parc” la cel de mare inaltime a fost un proces gradual. Astfel nu pot identifica o prima data in care sa fi trecut un highline (slackline la inaltime) cap-coada. Adevarul e ca eu imi doream foarte mult sa trec din prima. Imi venea greu sa accept ca nu pot merge la inaltime pe o linie de doar 20m lungime, chiar asigurat fiind, desi jos puteam merge lejer 50m sau mai mult. Am realizat apoi ca fiecare pas in plus facut pe un highline este un progres. Cu timpul si „pas cu pas” am reusit sa trec linii tot mai inalte si mai lungi. Acest proces de adaptare e domeniul continuului. E ca un foc ce arde atat timp cat il intretii.

Flaviu Cernescu, mereu la inaltime

Care este starea pe care o ai de fiecare data cand te pregatesti sa mergi pe coarda?

Aflat pe un highline, starea interna este una de deconectare, de la factorii externi irelevanti si de indreptare a atentiei catre ceea ce conteaza pentru ca pasul urmator sa fie unul bun. Este necesar sa inveti sa iti stapanesti frica si sa iti controlezi corpul. Trebuie sa fi stapan pe tine la fel cum trebuie sa fie spre exemplu un muzician pe scena, in fata oamenilor. Aceste lucruri se deprind in timp prin analiza si exercitiu. Cu suficient de multa persistenta se poate ajunge la un nivel de relaxare ce ar permite executia naturala si a altor „sarcini” pe highline. Spre exemplu, se poate vorbi cu cei din jur, jongla, rezolva un cub Rubik sau se poate merge chiar legat la ochi!

Care este „trecerea” cea mai spectaculoasa pe care ai facut-o pana acum?

Nu stiu exact. Spectaculoasa pentru cine anume? Probabil cea de la palnia de supraplin a lacului Iovanu sau cea de la apeductul din satul Secu. Prima a fost apreciata mai mult, dar a doua a fost in mod cert mai dificila.

Am citit ca, impreuna cu un regizor, promovezi orasul Anina pentru cei ce cauta senzatii tari. Ce este asa deosebit la Anina?

In toamna anului trecut am redescoperit Anina. Este un oras mic, dar frumos, situat intre dealuri si cu o lunga istorie in minerit. Am inteles ca a avut cea mai adanca mina din sud-estul Europei, de 1200 metri. Am gasit acolo obiective frumoase si potrivite pentru ceea ce imi trebuia mie si am mai gasit si oameni faini. S-au „nascut” astfel cele doua clipuri realizate impreuna cu regizorul Teodor Zevedeanu. Le gasiti usor pe YouTube.

www.youtube.com/watch?v=IEuw7FW0Kuc

www.youtube.com/watch?v=rneJU-DishQ

Trecerile astea se fac in siguranta, din cate am vazut in imagini, esti „asigurat”. Care sunt totusi riscurile la care te expui in sportul asta?

Presupunand ca echipamentul se monteaza corespunzator, ancorele (suportii de montare) sunt suficient de rezistente si se foloseste un ham cu lonja pentru siguranta, riscurile cu consecinte grave scad considerabil. Totusi, inca raman aspecte de detaliu in care pot aparea probleme. Pe scurt, pricipalele riscuri in highline sunt urmatoarele: lovirea de peretii sau punctele de ancorare ai liniei. Asta se previne de obicei prin evitarea mersului pe capetii liniei. Arsurile produse de lonja de siguranta. Eu am avut o arsura foarte neplacuta, de gradul 2, chiar in spatele genunchiului. De asemenea s-au semnalat entorse ale gleznei si chiar degete fracturate. In cazul liniilor de inaltime mai mica este foarte important ca cei de jos sa se asigure ca nu interfereaza cu spatiul in care cel de pe linie ar ajunge in urma unei cazaturi necontrolate in lonja. Daca echipamentul este deteriorat sau folosit necorespunzator ,riscurile pot fi fatale. In comunitatea de highline se practica si recomanda multa responsabilitate pentru siguranta si pentru imaginea sportului in general!

Trebuie sa ai mult curaj

Care este statutul slacklining-ului in strainatate, cat de popular este, cati adepti are si care e situatia in Romania din punctul asta de vedere?

Sportul a inceput in anii 1970, in SUA, ca o activitate de destindere a cataratorilor. In anii 1980 s-au incercat primele highline-uri in Yosemite National Park, California. Totusi, adevarata explozie a sportului a venit dupa anul 2000, odata cu raspandirea knowledge-ului prin Internet. In prezent sunt tot mai multi practicanti si in Europa. Polonia chiar gazduieste intalnirea anuala mondiala de highline in mediu urban. Eu am fost deja de 2 ori la acest eveniment si abia astept sa merg din nou.
In Romania, scena este foarte mica, iar accentul s-a pus mai mult pe trickline, domeniu in care am avut un reprezentant capabil la o competitie in Germania.

Am citit ca esti IT-ist. Discrepanta intre asta si slacklining mi se pare mare. Cum se completeaza, in viata de zi cu zi, munca de birou cu stilul liber, riscant al sportului pe care il faci?

Lucrez in IT, dar nu am invatat sa hack-uiesc. Poate, daca stiam, nu mai trebuia sa lucrez. Miscarea de o forma sau alta a fost mereu prezenta in viata mea. Pe cand am inceput lucrul nu ma dadeam inca pe slackline, dar faceam deja sporturi ce implica echilibru si control, monociclu. Partea extrema este doar condimentul pe care l-am adaugat „supei” de miscare.

Care a fost cea mai grava accidentare?

Cele mai neplacute accidentari le-am avut cu monociclul. Multe dintre ele au fost la sol. A fost foarte neplacut in cele cateva situatii ce m-au tinut cu zilele in casa, inapt sa ma misc. Repausul nu e chiar pentru mine.

Pasiune, pasiune, dar care este obiectivul tau de cursa lunga cu slacklining-ul?

Obiectivul este sa pasesc descult pe drumul viselor! Stay tuned for action!

citeste mai multe despre
Urmatorul articol