Omul care traieste deasupra padurii tropicale

A fost atacat de vulturi si intepat de albine. Dar padurea tropicala ramane casa lui James Aldred.
O casa construita in varful unui copac foarte inalt.
Casa in copac a tribului Korowai © James Aldred
de Tarquin Cooper

Numele James Aldred nu suna cunoscut in prima faza. Asta pentru ca el este omul din spatele camerei. Lucrand la documentare despre viata din salbaticie, el isi petrece timpul in coroanele arborilor pentru a surprinde momente remarcabile care se intampla in natura. Hazardele includ elefanti nervosi, vulturi agresivi si un urangutan care a incercat sa ii desfaca nodurile. Dar totul merita, spune el...

Echipamentul destinat protestelor nu a oferit suficienta protectie in fata unei acvile harpie.
Echipamentul de proteste nu a fost suficient © James Aldred

De ce?
Este imersiune in natura. Sa mergi pe verticala in padurea tropicala este ca un voiaj in necunoscut. Este o experienta coplesitoare din punct de vedere emotional - sa te afli intr-o lume pe care doar cativa norocosi au ocazia sa o viziteze si sa o cunoasca. Este ca si cand vizitezi alta planeta.

Cum ajungi acolo sus?
Folosesc o catapulta mare care se afla la capatul unui suport de 3 metri. Ea arunca un sac de 200g pana la 50 de metri inaltime, care atrage dupa el o sfoara usoara. Cand incarcatura se intoarce jos, conectez franghia mea si incep sa urc. Apoi te folosesti de tehnici de catarare pentru a ajunge in copac.

Gorila cu spatele argintiu
Gorila cu spatele argintiu © James Aldred

Te ajuta deprinderile de escalada?
Stiu sa ma catar pe stanci, dar nu m-a ajutat niciodata cu mult. Stancile nu sunt vii. Un copac este o entitate vie, ii invadezi spatiul, deplasandu-te printr-un mediu infinit mai tridimensional decat cel al unui zid stancos.

Vreo padure speciala pe care ai putea sa o mentionezi?
Toate sunt fenomenale. Coroanele din America Centrala au particularitatea de a fi foarte luxuriante. Si Congo este incredibil. Nimic nu bate senzatia sa te afli la 60 de metri intr-un arbore si alaturi sa fie o gorila cu spatele argintiu care te insoteste in urcare. Asta a fost o experienta destul de epica.

Ati devenit prieteni?
Cand primatele sunt pe pamant au tendinta sa se indeparteze destul de repede cand vad pe cineva. Dar in coroanele copacilor te vad intr-un context diferit. Curiozitatea specifica vine natural si e ca si cand stiu ca ele sunt in avantaj. Asta duce la intalniri bizare - o data un urangutan matur a incercat sa imi desfaca nodurile in Sumatra.

Luand probe de pe cea mai inalta orhidee din lume.
Luand probe din cea mai inalta orhidee din lume © James Aldred

Vreo intalnire mai serioasa?
Acum cativa ani, am facut o serie despre acvilele harpia in Venezuela. Stiam ca s-ar putea sa fie destul de agresive, asa ca nu am riscat: am luat o casca de jandarm, o protectie de gat, am purtat o vesta de protectie si toate locurile ramase le-am acoperit cu piele netabacita.

Gheara fusese atat de ascutita incat nici nu am simtit-o.

Sunt fericit ca am folosit aceste mijloace de protectie. O acvila s-a apropiat si m-a impuns cu ghearele in spate si in rinichi. Odata ce am ajuns la inaltime, a inceput atacul. Era la aproape 10 metri deasupra mea si m-a urmarit o bucata de timp pana cand a identificat cu exactitate spatiul dintre protectia de gat si vesta. Intr-o fractiune de secunda, cand m-am intors a venit, m-a intepat cu gheara chiar in acel loc si am picat de pe ramura. Am ramas atarnat de franghii in timp ce s-a indepartat in zbor. Gheara fusese atat de ascutita incat nici nu am simtit-o, a fost ca un ac.

Altceva?
Am fost urmarit de serpi mamba. O cobra s-a ridicat sa ma atace chiar la un metru in fata mea. Cum de nu m-a muscat, nu o sa stiu niciodata. Aproape am calcat pe ea. De asemenea, am dat de cateva ori peste stupi de albine si de viespi - au fost niste intalniri destul de dramatice. Astfel de lucruri se intampla din cand in cand.

Home sweet home
Home sweet home © James Aldred

Cum este balanta dintre avantaje si dezavantaje?
Nu-mi imaginez cum ar fi sa nu fac asta. Cand esti aici, vezi mediul inconjurator dintr-o perspectiva cu totul noua. Suntem conceputi sa traim in copaci. Ok, nu suntem niste cataratori la fel de buni ca primatele, dar inca avem cateva trasaturi fiziologice care ne ajuta: vedere binoculara pentru evaluarea distantelor, degetele mari sunt in opozitie si ne ofera posibilitatea prinderii. Eu ma simt ca acasa.

Ce urmeaza?
Este sezonul festivalurilor si tocmai am fost la Glastonbury. Ma ocup de camere pe cablu la concerte, deci practic trec de la o jungla la alta. Este un constrast mental.

"In padurea tropicala ma simt ca acasa" © James Aldred

Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.com si cand esti in miscare? Descarca aplicatia de pe RedBull.com/app.

citeste mai multe despre
Urmatorul articol