Misiunea lui? Sa salveze vieti cu elicopterul

Cand nu urca pe munti de 8.000 de metri iarna, Simone salveaza oameni.
de Tarquin Cooper

Simone Moro este o legenda in randul pasionatilor de munte.

Alpinistul italian si-a stabilit ca obiectiv sa escaladeze cei mai inalti munti din lume - sunt 14 varfuri mai inalte de 8.000 de metri, toate situate in Himalaya si Karakorum.

Dar el face lucrurile diferit - prefera iarna! Si asta nu este tot. La doar cativa ani dupa ce a facut cursuri de pilotaj pentru elicopter, s-a aflat in spatele uneia dintre cele mai inalte si periculoase misiuni de salvare din lume, recuperand o victima din Everest de la inaltimea de 7.800 de metri.

Noi am stat la o discutie cu Moro pentru a afla mai multe...

Simone Moro pe Varful Nanga Parbat
Simone Moro pe Varful Nanga Parbat © David Goettler

Cum ai inceput sa zbori?
Dorinta sa fiu pilot a luat nastere aici, in Himalaya. A fost din ce in ce mai pregnanta. Daca ai probleme in muntii astia, sunt 90% sanse sa mori. Deci, am incercat sa fac ceva in directia asta. Totul a inceput din acest motiv.

Ai invatat destul de repede, nu?
In 69 de zile am devenit pilot comercial. De regula, in Italia, dureaza 69 de zile doar ca sa faci hartiile necesare! De-asta m-am indreptat spre Statele Unite. Sistemul lor este mult mai eficient. Am fost un student bun, iar din acel moment am inceput sa acumulez experienta.

In 2013 mi-am cumparat propriul elicopter, EUROCOPTER AS350B3 si l-am adus in Kathmandu, unde am creat o echipa de piloti si tehnicieni. Acum imi petrec sezoanele prin rotatie - intr-unul pilotez, iar in altul urc pe munte.

Simone si Eurocopter AS350B3 © Simone Moro

Spune-ne despre misiunea de salvare
A fost un client al unei echipe comerciale care cobora de pe Everest si era complet extenuat. Clientul avea si dubla amputatie, nu avea maini, deci era ghidat de serpasi.

Serpasii au dat alarma si asa s-a ajuns la mine. Cand am auzit prima data de altitudinea in cauza, 7.800 de metri, mi s-a parut imposibil. Inaltimea maxima anterioara nici macar nu se apropia de asta, fiind cu 1.000 de metri mai in jos, in timpul unei misiuni elvetiene in Annapurna. Diferenta era coplesitoare.

Daca ai probleme in muntii astia, sunt 90% sanse sa mori.

In final, am decis sa incerc. Limitele tehnice ale elicopterului erau la 7.000 de metri. Daca decizi sa zbori mai sus si se intampla ceva, asiguratorul nu iti ofera nici macar un dolar si producatorul nu este responsabil.

Dificultatea a fost extrema si ar fi fost o prostie sa incerc eu, deci am coordonat salvarea din Tabara 2. A fost destul de complicat.

Misiune de salvare la inaltimea record de 7,800m
Misiune de salvare la inaltimea record de 7,800m © Simone Moro

Ce s-a intamplat?
Am inlaturat usa, scaunele si ce am mai putut pentru a usura greutatea. Pilotul Maurizio Folini a decolat cu nivelul minim de combustibil. Conditiile au fost perfecte, dar am fost chiar la limita. A reusit sa stabilizeze elicopterul timp de 30 de secunde, suficient pentru recuperarea clientului.

Nu cred ca va fi cineva ca sa mearga mai sus de atat. Ai nevoie de conditii perfecte, de pilotul potrivit si de un patron care sa permita asa ceva! Probabil ca sunt singurul prost sau om bun care sa faca asta. Cred ca am facut un lucru bun, dar abia acum am realizat ce am riscat de fapt. Sa te joci cu 2 milioane de euro cand stii ca asiguratorul nu ar plati nimic - a fost o decizie foarte marinimoasa!

Elicopterul lui Simone in actiune in Ama Dablam
Elicopterul lui Simone in actiune in Ama Dablam © Jon Griffith Photography

Alte misiuni demne de mentionat?
In 2012, am recuperat trupul unui alpinist ucrainean care atarna de doi ani pe fata nordica a Teng Kang Poche. Eu am fost prins de elicopter cu o franghie si am reusit sa ancoram trupul si sa il luam de acolo. Pilotul era tot un italian.

A fost vorba de un cuplu care urca fara probleme, dar s-a blocat chiar inainte de varf. Cortul lor atarna de o singura franghie. Povestea adevarata este ca prietenii lui s-au intors pe munte cu un teleobiectiv si au facut 1000 de poze cu fiecare colt al fatadei. Cand au ajuns acasa, le-au verificat pe rand si la final au descoperit un punct galben care ar fi putut fi cortul.

Nu era niciun loc pentru aterizare, deci singurul mod era sa cobor eu.

Le-am acceptat propunerea sa luam elicopterul. Cortul era deasupra unei rape imense si nu era niciun loc pentru aterizare, deci singura solutie era sa zburam cat mai aproape si sa cobor eu pe franghie.

Cortul era plin de gheata si gheata era lipita de fatada, deci a trebuit sa folosesc pioletul pentru a desprinde trupul si cortul. Eu atarnam la 30 de metri sub elicopter. A fost o munca de doua zile in total. Si a fost un singur trup - niciodata nu am gasit fata.

Simone atarna in Tengkang Poche
Simone atarna in Tengkang Poche © Simone Moro

De ce urci pe munte iarna?
Ca sa intru intr-o lume care dispare cu rapiditate. Cand Muntii Himalaya sunt in intregime albi. Cand esti singur, fara alti oameni in jurul tau. Multe dintre varfurile de peste 8.000m devin foarte populare in timpul sezonului de vara.

Mergand iarna, te intorci intr-o lume diferita, asa cum era pentru exploratori.

Atunci am sansa sa am muntii astia doar pentru mine, de aceea prefer iarna. Este o forma pura de explorare. Dar chiar si un traseu normal devine o propunere dificila in timpul iernii.

Ce urmeaza?
Planuiesc sa ajung pe Cho Oyu in februarie. Daca reusesc, va fi al patrulea varf mai inalt de 8.000 pe care il cuceresc in sezonul de iarna.

Simone Moro este un sportiv North Face. Cea mai noua carte a sa, The Call of the Ice: Climbing 8.000 Meter Peaks in Winter, va fi publicata in noiembrie.

Simone sarbatoreste dupa ce a urcat pe Makalu
Simone sarbatoreste dupa ce a urcat pe Makalu © Simone Moro Archive

Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.com si cand esti in miscare? Descarca aplicatia pentru mobil de pe RedBull.com/app.

citeste mai multe despre
Urmatorul articol