Invisible Us, o calatorie despre prietenie

Doi romani vor sa arate ce ii aduce laolalta pe oameni.
Ioana Budeanu si Vlad Semen initiaza proiectul Invisible Us, care presupune o calatorie in jurul lumii, pe sase continente.
Candelaria, Tenerife © Vlad Semen
de Andreea Vasile

Ioana Budeanu si Vlad Semen au creat un proiect unic in lume, numit Invisible Us. In aprilie 2015, ei planuiesc sa ia startul intr-o calatorie care-i va purta pe 6 continente si-n urma careia doresc sa implineasca visele a peste 100 de copii. Misiunea lor e una simpla: sa ne faca sa intelegem ca oamenii, copii si adulti deopotriva, au aceleasi sperante, visuri si dorinte si ca, daca am intelege acest lucru, am fi mai buni unii cu altii. Am vorbit cu Ioana despre acest proiect, cum s-a nascut el si ce urmeaza sa se intample in lunile care vin.

Cine sunt Ioana si Vlad si cum a inceput aventura voastra in lumea storytelling-ului?
Suntem doi oameni uniti de aceleasi dorinte, de aceeasi viziune. Ne-am dat demisiile si am plecat in lume, fara sa ne gandim de doua ori. Am experimentat o multime de lucruri, am invatat enorm si am incercat mereu sa ne autodepasim. Fericirea noastra este… pe drum, calatorind si daruind.

Amandoi am urmat scoli care nu prea ne-au pregatit pentru viata si nici nu ne-au spus mare lucru. Amandoi am lucrat in presa, pe domenii diferite. Eu scriu de foarte mica, de la cativa ani. Am stiut dintotdeauna ca asta vreau sa fac in viata: sa scriu carti si sa impartasesc cu cei din jur ceea ce stiu. Vlad si-a descoperit mai tarziu pasiunea pentru fotografii, insa a dus-o la un alt nivel. A facut din ea o meserie, din prima clipa. Nu a facut compromisuri, chiar daca asta a insemnat sa stea luni de zile fara un job platit.

In momentul in care ne-am intalnit, totul a inceput sa capete sens. Eu mi-am creat blogul (in 2007), din dorinta de a scrie cat mai mult, nu pentru bani. In 2009 am plecat in lume si de atunci nu ne-am oprit nicio clipa. Am facut turul Romaniei, am scris pentru reviste si agentii de tursim, Vlad a avut expozitii foto, am luptat, am construit, ne-am lansat cursurile anul trecut si acum ne pregatim de marea aventura. Tot in 2014 ne-am deschis si propria noastra firma: Baraka Semen. Daca numele vi se pare cunoscut, da, este ales dupa documentarul Baraka, pe care vi-l recomand. Firma noastra isi propune sa implineasca visuri. Fie prin cursurile si programele pe care le cream, fie prin actiuni caritabile, despre care voi povesti pe viitor.

O calatorie-maraton cu un obiectiv clar: ajutarea implinirii visurilor a peste 100 de copii. Despre ce este, de fapt, proiectul “Invisible Us” si in ce constau aceste visuri pe care doriti sa le impliniti?
“Calatorie-maraton” suna putin infricosator, chiar si pentru mine. Ador sa calatoresc pe termen lung, toate proiectele mele au fost astfel structurate pana acum. Insa de data aceasta, imi propun sa calatoresc “slowly”. Sa vad, sa simt si sa descopar lumea. Sa ascult oamenii mai mult. Sa traiesc ce traiesc ei, zi de zi. Despre asta este Invisible Us. Proiectul are doua obiective majore.

Primul este sa vad lumea fara ochelari roz. Sa o vad prin mine, cea care sunt acum. Sa explorez frumusetile pamantului si sa fac oamenii constienti de faptul ca oriunde, in cel mai surprinzator loc, in cel mai neasteptat colt, exista frumusete. Ca tot ce ne inconjoara este creat pentru noi, este un dar pretios. Imi doresc sa cunosc oameni cat mai diferiti, sa le simt emotiile, sa le inteleg zambetul, sa le spun povestea. Pentru ca asta conteaza cu adevarat. Identificarea. Fiecare dintre noi crede ca este unic, crede ca problema lui este cea mai grava. Din fericire, suntem cateva miliarde care ne confruntam cu aceleasi emotii: iubire, frica, anxietate, lacrimi de fericire sau de tristete, succes si esec. Cand stii ca cineva de la capatul pamantului este la fel ca tine, ca traieste cu aceeasi intensitate, povara dispare intr-un fel magic.

Pe drum vom sta de vorba cu o multime de copii. Amandoi ii iubim si ii ascultam ca si cum ar fi adulti, pentru ca uneori sunt mai intelepti si mai receptivi ca noi. Spun adevarul firesc, asa cum ar trebui sa fie el. Am facut research cateva luni bune dupa ce mi-a venit ideea acestui proiect. Am vorbit cu mai multe ONG-uri din Asia (prima destinatie spre care ne indreptam) si am aflat ce isi doresc copiii. Carti, creioane, calculatoare, jocuri, cadouri de ziua lor, o petrecere, o bicicleta, un catelus, o jucarie sau ceva dulce. Vor lucruri simple, posibile, necesare, care pentru ei inseamna dragoste. Stiu ce spune lumea: ca nimic nu se compara cu o imbratisare, cu o mama iubitoare, cu o casa. Asa este! Dar daca ne aducem aminte putin de propria noastra copilarie, recunoastem ca cele mai simple lucruri, obiecte, dorinte ne faceau sa visam, sa credem ca avem o sansa sa fim noi insine, ca suntem iubiti si intelesi. Chiar cred ca o carte sau o bicicleta pot insemna puterea de a merge mai departe!

Nu-mi propun sa schimb lumea in intregime. Nu-mi propun sa “vindec” saracia si foametea. Imi propun sa fac un mic pas spre o lume mai buna, in care copiii si tinerii nostri sa vada lucrurile diferit. Si un singur om daca reusesc sa ajut sa aiba o viata mai buna, misiunea mea este indeplinita. Iar daca alaturi de mine sunt cat mai multi oameni si fiecare reuseste sa schimbe o viata, atunci putem spera.

Concret - voi intreba copiii un singur lucru: “If you could have anything in the world, what would you want most?” Si acolo unde voi putea sa intervin, va fi datoria si onoarea mea sa o fac. Unde nu, voi trimite mesajul mai departe, la cei care pot sa o faca.

Ioana Budeanu si Vlad Semen initiaza proiectul Invisible Us, care presupune o calatorie in jurul lumii, pe sase continente.
Copii pe Tioman Island, Malaysia © Vlad Semen

Cum v-a venit ideea acestui proiect si care este mesajul pe care va doriti sa il transmiteti?
2014 a fost un an de schimbari profunde, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur. Ma aflam intr-un moment dificil, in care imi puneam intrebari despre scopul meu. Nu neaparat in viata, cat in acel moment. Daca pot face diferenta. Daca pot sa contribui cu ceva in lumea asta. Daca meseria mea de jurnalist poate aduce constientizare, daca poate schimba ceva.

Si raspunsurile au venit pe mai multe cai, interioare si exterioare.

In primul rand, am creat primul curs de travel writing din Romania si am studenti care imi spun mereu ca le-am schimbat viata. Zilnic imi scrie cineva ca am contribuit la implinirea unui vis, care statea acolo, uitat si abandonat.

In al doilea rand, pentru ca sunt un om de online, priveam cu interes fenomenele starnite de proiecte ca Pencils of Promise, Humans of New York, #FollowMe, Swimming for Life by UNICEF.

Si am realizat ca nu trebuie sa inventez ceva nemaivazut, ca pot sa fac lucrurile in stilul meu, folosindu-ma de ceea ce a fost creat deja. Ca ideile bune sunt simple. Ca drumul meu nu trebuie sa fie unic si fabulos, ci doar sa aiba impact, sa genereze constientizare, sa schimbe mentalitati si sa aduca zambete pe chipurile copiilor. Pentru ca ei sunt viitorul nostru si pentru ca avem o responsabilitate imensa sa ii facem sa fie auziti si vazuti, sa nu se simta inutili. Ei creeaza lumea aceea mai buna, pe care toti ne-o dorim.

De ce sa nu incep cu lucruri simple? Sa stau de vorba cu oamenii, sa le scriu povestile, sa le fac cunoscute, sa indeplinesc dorintele copiilor pentru ca ei sa inteleaga ca se poate, ca existam aici pentru ei, chiar daca ne aflam in spatele unui ecran de computer.

Mesajul meu este unul cat se poate de simplu: “Impreuna putem face un mic pas spre schimbarea pe care o vrem in lume!”

Ce ii uneste pe copiii romani de cei din tarile pe care urmeaza sa ii vizitati?
Copiii au aceleasi visuri peste tot in lume: sa fie ascultati, iubiti, intelesi, sa se joace, sa citeasca, sa invete, sa scrie, sa fie indrumati, sa primeasca un semn ca EXISTA.

Din punctul meu de vedere, tara, religia, culoarea, sexul, conditia sociala sunt date fara niciun fel de importanta. Societatea si scolile ne invata uneori diferit. Insa este suficient sa privesti in ochii unui copil ca sa vezi ca diferentele pur si simplu nu exista.

Romania este o tara favorizata din multe puncte de vedere. Copiii nostri au apa, mancare si pace. Altii nu au aceste privilegii. De aceea am ales sa calatoresc in intreaga lume, ca un prim pas. Sa va spun povestile copiilor din alte tari. Sa demonstrez ca nu saracia sau bogatia conteaza cu adevarat, ci felul in care le privim.

La noi in tara, ca peste tot in lume, exista probleme de natura sociala, politica, medicala. Acestea nu se pot schimba peste noapte. Insa noi ne putem schimba felul in care le privim. Putem sa trecem peste indiferenta, peste acel sentiment ca “oricum nu se schimba ceva daca fac eu ceva cu putinul pe care il am”.

Imi doresc enorm sa schimb mentalitati invechite. Sa trezesc constiinta din noi. Sa trezesc puterea din noi. Toti copiii din lume sunt uniti prin iubire. Un “lucru” pe care l-am putea oferi mai des.

Cum ati ales comunitatile de copii din celelalte tari unde urmeaza sa mergeti si ce aveti de gand sa faceti acolo?
Daca iti spun ca sunt convinsa ca cei mici ma vor alege pe mine, vei rade. Accept faptul ca am pareri diferite de restul lumii. Dar cred ca atunci cand ai un vis, cand ai un scop, cand vrei ceva cu adevarat, chiar daca drumul tau nu este clar, se intampla ceva. Drumul iti este creat de la sine, piatra cu piatra. Mai simplu, se intampla minuni.

Am discutat cu mai multe ONG-uri din India, Malaysia si Indonesia si acestea ne vor facilita accesul la grupuri de copii de varste diferite, pentru a le asculta povestile si dorintele, pentru a le demonstra ca daca ai un vis si crezi in el cu toata puterea ta, schimbi lumea, totul se da peste cap si visul se implineste. Indiferent de unde esti, de cat esti de sarac, de singur, de cat iti este de frica.

Apoi imi propun un drum personal, intim, initiatic. Vom lua masa si vom locui in casele oamenilor, alese intamplator. Si acolo voi afla visurile celor mici. De acolo vine schimbarea mea.

Voi pune toate aceste visuri si povesti pe “hartie”. Le voi transmite mai departe. Puterea povestilor este de netagaduit.

Ioana Budeanu si Vlad Semen initiaza proiectul Invisible Us, care presupune o calatorie in jurul lumii, pe sase continente.
Manarola, Italia © Vlad Semen

Aveti un plan amplu de popularizare a proiectului: reportaje, o carte si chiar un film documentar. Care este povestea pe care o veti spune si cum veti reusi sa transformati acest demers in realitate?
Planul este doar un plan si poate cineva acolo, sus, rade de mine. Nu sunt atat de aroganta incat sa cred ca totul se va realiza conform planului. Nici nu stiu ce va urma maine. Imi propun insa sa dau tot ce am, tot ce este omeneste posibil, ca sa schimb ceva, ca sa fac diferenta. Reportajele vor exista, fara indoiala. Vor fi publicate pe site-urile mele, in ziare si in reviste importante din lume, pe retelele sociale. Cartea va fi si ea, tot ce am invatat pe drum voi da mai departe, in scop caritabil. Filmul mi-l doresc enorm, de aceea sunt convinsa ca cineva ma va auzi.

Voi spune povestea lumii in care traim filtrata prin sufletul meu. O lume in care nu culoarea pielii conteaza, ci miile de nuante ale naturii. O lume in care religia inseamna sa zambesti dimineata cerului. O lume in care iubirea si bunatatea vindeca totul.

Cum vom reusi? Avand credinta ca se poate.

In plus, va doriti sa construiti si o scoala in Romania. Cum veti reusi sa faceti asta?
Imi doresc mult sa pot face acest lucru si probabil se va intampla, insa dupa calatorie. Vreau sa ajut la construirea unor scoli in Laos si Nicaragua, facand voluntariat si strangand fonduri in cadrul programului Pencils of Promise, pentru ca vreau sa invat toate lucrurile acestea, vreau sa invat de la Adam si echipa sa si sa dau mai departe, la mine in tara. Este nevoie de oameni care sa faca, nu doar sa spuna.

Ioana Budeanu si Vlad Semen initiaza proiectul Invisible Us, care presupune o calatorie in jurul lumii, pe sase continente.
Masca, Tenerife, Spania © Vlad Semen

Pare ca veti fi pe drumuri cel putin un an si jumatate – doi. Ce inseamna o asemenea calatorie din punct de vedere administrativ si financiar?
Calatoresc si scriu despre experientele mele din 2009. Rareori planul a iesit ca pe hartie. Uneori mai bine, alteori mai interesant si mai provocator. De data asta, nu am mai trasat linii clare. Las acest proiect sa se dezvolte de la sine, incerc sa nu-mi mai impun dorinta de control. 

Da, as vrea sa mergem de la un capat la altul al pamantului. Nu stiu daca acest lucru este posibil. Poate vom face doar o parte acum si o parte anul viitor. Insa nu imi impun nimic. Imi cunosc limitele, stiu ce inseamna o calatorie pe termen lung, lucrand in acelasi timp: oboseala, anxietate, neputinta, dor de casa. Asa ca vom merge incet, vom gusta viata asa cum este ea. Nu ne uitam la ceas. Nici la calendar. Nu lasam parerile altora sa ne influenteze. Vom face acest drum in stilul nostru. 

Traseul nu este tocmai simplu de desenat pentru ca nu stim ce se va intampla pe drum. Mergem din aproape in aproape. Stiu ca prima etapa a calatoriei va fi in Asia: Sri Lanka, India, Nepal, Thailanda, Laos, Vietnam, Cambodia, Malaysia, Indonesia, China, Japonia. Si ne dorim sa plecam in aprilie, pentru a ocoli musonul in anumite zone.

Proiectul este acoperit in presa din Romania si din afara, nu atat de mult pe cat as vrea, insa lucrez la asta in fiecare zi. Pana acum ma laud cu CNN, Bored Panda, BuzzFeed, Adevarul (unde am blog), Forbes si alte site-uri si bloguri partenere. Le puteti vedea aici.

Invisible Us are nevoie de fonduri. Asta este realitatea. Daca as castiga acum o suma mare de bani, as face exact acelasi lucru, pentru ca asta este rostul meu pe lume. Banii necesari mi-am propus sa-i strang pe mai multe cai: dintr-o campanie internationala de crowdfunding (mai sunt 29 de zile!), de la companii care rezoneaza cu mesajul meu, de la investitori privati, de la oameni generosi. Pana acum am o singura promisiune, de la una dintre cele mai mari agentii de turism din Romania.

Daca se intreaba cineva daca am vrut vreodata sa renunt, atunci voi fi sincera. Da, in fiecare zi. Si in fiecare zi primesc un semn care ma face sa merg mai departe.

Ce alte proiecte asemanatoare ati mai facut?
Un proiect de asemenea “dimensiuni” si cu un scop caritabil nu am mai facut pana acum. Incepand cu 2009 am renuntat la joburile corporatiste ca sa descoperim lumea. Nu a fost un drum usor, insa am invatat foarte multe, mai ales despre noi.

Ne-am axat pe proiecte personale, pe ideile mele, nu pe proiecte colective sau impuse de altii. Nu pentru ca nu as aprecia initiativele din domeniu, ci pentru ca asa pot fi eu insami, pot fi sincera si vulnerabila, pot darui lumii mai mult din propria mea viata si experienta. Am ales drumul mai greu, dar mai interesant.

Am locuit un an in Tenerife, 6 luni in 2009-2010, 6 luni in 2011-2012 si o luna in 2013. M-am indragostit de insula asta si am scris zeci de materiale despre ea. In continuare primesc sute de mesaje in care sunt rugata sa organizez vacante acolo sau sa imi spun parerea despre emigrare.

Am fost in Asia de SE cu un proiect in care ar fi trebuit sa calatorim timp de 8 luni. Am rezistat doua luni. Am lasat o multime de emotii negative sa iasa la suprafata si am clacat. Dupa sase luni de cand am revenit in tara, m-am indragostit definitiv de Asia. Este complicat sa explic in cuvinte dorul pe care il simt si dorinta de a ma reintalni cu acele tarmuri. 

Am calatorit prin Europa si am transmis din diverse orase emotii si fotografii unice. Am pasit pe pamantul Africii si am ramas impresionata de bogatia si frumusetea sa.

Toate povestile mele au fost complicate. Nici n-as fi vrut sa fie altfel, desi pe drum am avut uneori momente dificile.

De aceea am creat cursul de travel writing, pentru a-i invata pe cei care isi doresc sa calatoreasca sa faca din asta o meserie si sa le fie mai usor decat ne-a fost noua. Oamenii spun ca sunt un profesor bun. Eu nu pot decat sa sper ca le voi implini visurile.

Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!

citeste mai multe despre
Urmatorul articol