La 17 ani, artista Alexandra Crisbasan intreaba:

"Daca nu poti fi liber cu tine, ce rost mai are sa traiesti?"
Alexandra Crisbasan: Demons.
Demons. © Alexandra Crisbasan
de Andreea Vasile

“Salut, eu am ajuns. Stiu ca-i mai devreme, dar nu te grabi, am o carte faina de citit pana ajungi.” Asa suna mesajul pe care-l primesc pe telefonul mobil de la Alexandra Crisbasan si incep sa merg mai repede spre barul A1 din centrul Bucurestiului unde ma intalnesc cu ea. E doar ora 1 la pranz asa ca locul este mai mult liber si pe Alexandra o gasesc la etaj, singura, intr-o camera mare, cu multa lumina. Are un par lung si negru, tenul alb, ochii caprui si fumeaza. Brusc, ma vad pe mine la 17 ani. Nu eram atat de frumoasa, insa ma recunosc in aerul ei de om care stie ce vrea.

“Profesorii mei nu stiu ca am avut 4 expozitii”, isi incepe Alexandra povestea. Este eleva in clasa a XI-a la liceul de arte plastice Nicolae Tonitza din Bucuresti. “Zilele trecute, o colega i-a spus unui prof ca ar vrea sa faca o expozitie, astfel incat oamenii sa cunoasca stilul ei. Si proful i-a zis: <ce iti trebuie tie stil, ca tu la varsta asta nu stii ce vrei, acum e perioada in care inveti>. Si m-am gandit ca daca vrei sa fii artist, stilul e atuul, ca tehnica o inveti”, explica Alexandra care imi arata o lucrare pe care a pictat-o in ziua respectiva la scoala, e un soi de vaza cu flori, nici nu-mi dau prea bine seama, si ma uit lung la ea, o intreb din priviri <chiar ai facut tu chestia asta?> si ea intelege ca ma mira discrepanta dintre fotografiile pe care le stiu de pe net si ce vad in fata ochilor. “Lucrarile mele de la scoala sunt un dezastru. Niciodata nu am facut acasa ce fac la scoala. Dar nici invers”, spune Alexandra si-si aduce aminte momentul in care a primit tema compozitia libera si a facut 2 persoane hermafrodite, care ies una din cealalta. “Pe profa a deranjat-o ce am facut si m-a intrebat ce e chestia aia. I-am zis ca asta mi-a venit sa fac, ca nu are neaparat o semnificatie. Mi-a raspuns ca arta groteasca nu e arta si ca daca vreau sa pictez ceva urat, sa pictez oameni saraci. Asta a fost exemplul ei”, explica Alexandra, cu aerul omului care-a renuntat sa-si mai bata capul cu felul in care vad cei din jurul ei ceea ce face.

Alexandra Crisbasan: Secrets of The Ego.
Secrets of The Ego. © Alexandra Crisbasan

Era in clasa a VIII-a cand tatal ei i-a cumparat un Iphone 4. “Avea o camera buna, performanta si, in plus, eu ma jucam inca de mica in Photoshop, luam poze, le editam, asa ca odata cu telefonul asta am inceput sa ma ocup si mai mult de treaba asta. Lumea a inceput sa imi spuna ca sunt misto fotografiile, asa ca am continuat.” Alexandra a avut primele 3 expozitii anul trecut, iar pe a patra anul acesta. “Prima expozitie a fost de grafica si s-a numit <Demons In and Out>. A fost despre demonii interiori si exteriori ai oamenilor. Am vrut sa comunic ca nu trebuie sa excludem din noi partile intunecate. E ca si cand niste cercetatori si-ar propune un proiect prin care sa elimine noaptea din circuitul vietii. E absurd! Eu am facut lucrari fanastico-grotesti care reprezentau demoni carora le-am adaugat o fata. De pilda, daca cel mai mare defect al tau e lacomia, exista o fata si un personaj care reprezinta asta”, spune Alexandra.

A doua expozitie s-a numit <Blunt> si-a avut loc in cadrul proiectului <Vama sub lumini de Oscar>. A fost o serie de 15 lucrari si fiecare a avut un concept, impus sau alterat de societate. “Una dintre teme a fost familia si educatia. Cand ai un copil, responsabilitatea ta, ca parinte, e ca el sa creasca armonios, sa se dezvolte intr-un mod benefic pentru el, nu pentru parinte. Insa putini parinti sunt capabili sa faca asta asa ca tinerii ajung, adesea, sa fie un dezastru pentru ca cresc cu valori si idei care nu sunt ale lor, ajung sa se simta in dezacord cu propria persoana. Timpul, religia, sexualitatea, nuditatea si iubirea, moartea si lucrurile mici au fost alte teme pe care le-am acoperit in aceasta expozitie”, spune Alexandra.

A treia expozitie a fost despre mastile pe care oamenii le poarta si-au existat 30 de fotografii in acest sens. “Demascati” a fost numele proiectului si Alexandra spune despre el: “Toti oamenii se considera mai buni decat sunt in realitate. Noi, de fapt, nu ne asumam cine suntem si ne adaptam la ceea ce ni se baga pe gat. Avem masti fizice si masti psihice.” O intreb care-s mastile unui om la 17 ani. “Abia atunci se formeaza, e perioada in care oamenii tineri, ca mine, se contamineaza pentru ca atunci cauta sa afle cine sunt si ce vor cu adevarat, dar pentru ca cei din jur nu ii accepta, ei se conformeaza ca sa scape de presiune.” Din punctul asta de vedere, Alexandra se poate considera un adolescent norocos. Parintii au sustinut-o mereu. “Nu mi-au spus niciodata sa nu fac una sau alta, insa mi-au spus ca daca fac una sau alta se poate intampla asta sau asta. Alegerea a fost intotdeauna a mea”, spune ea.

Alexandra Crisbasan portret
Alexandra Crisbasan

Cea de-a patra expozitie, “Persona & Imago”, a fost despre masti si sine, despre faptul ca in lumea in care traim sunt momente in care mastile sunt necesare. “Nu ma pot purta cu profesorii mei cum ma port cu prietenii mei. Nu pot sa ma duc la diriga si sa o intreb: <Ce faci, coaie?>” “Sper ca prin creatiile mele sa ii ajut pe oameni sa isi puna intrebari, sa vada ca viata lor nu se rezuma doar la norma din ziua de astazi. Merg pe principiul: poti sa faci, sa obtii orice daca iti doresti suficient de tare. Eu imi doresc, in primul rand, sa ma dezvolt cat mai armonios prin creatie si sa traiesc asa cum doar eu consider ca trebuie sa o fac, iar prin drumul pe care eu il voi parcurge ca si creator, vreau ca oamenii sa inteleaga faptul ca schimbarea si nescunoscutul sunt lucruri bune, vitale. Vreau ca oamenii sa inteleaga ca pot sa decida pentru ei, separat de norma, ca viata lor trebuie slefuita de ei si ca fericirea si implinirea lor este ceva pentru care merita sa lupti. Daca nu poti fii liber tu cu tine insuti, ce rost mai are sa traiesti? Libertatea incepe din interior si se ramifica spre exterior. Nu ne tine nimeni in lanturi.”

Pe langa fotografie si grafica, Alexandra canta si scrie poezii. “Viitorul meu? Ma vad calatorind. Prin oamenii pe care ii voi cunoaste si experientele de care voi avea parte, vreau sa creez. Poate peste 10 ani o sa fiu in Statele Unite si o sa scot un album de muzica. Sau un volum de poezii. Orice e posibil.”

Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!

citeste mai multe despre
Urmatorul articol