Prin Alpi cu trenul cu cremaliera

Drumul de la Zermatt la Gornergrat e de neuitat.
de Andreea Vasile

Cand am citit la inceputul lunii iunie ca elvetianul Dani Arnold tocmai a devenit omul care a reusit sa urce cel mai rapid pana pe varful Matterhorn (4.478 metri), in numai 1 ora si 46 minute, m-am bucurat foarte mult, dar, in acelasi timp, mi-a parut si rau dintr-un singur motiv: ca am ratat performanta lui din mijlocul evenimentului. Asta pentru ca, cu doar 4 zile inainte, si eu eram prin acele locuri si ma bucuram de muntii incredibili ai Elvetiei in timp ce calatoream cu trenul cu cremaliera de la Zermatt si pana pe varful Gornergrat (3.089 metri), de unde Matterhorn se vede in toata splendoarea, alaturi de alte 29 de varfuri de peste 4.000 de metri.

Vedere de pe Gornergrat: 3.089m
Vedere de pe Gornergrat © Arhiva personala

Dar sa o iau cu inceputul si si sa va spun cum am ajuns la Zermatt, apoi pe varful Gornergrat, o experienta pe care o recomand oricui pentru ca face parte dintre acele evenimente unice in viata unui om. Iar textul asta, oricat as incerca sa cuprind in cuvinte frumusetea a ceea ce am vazut, nu poate sa faca dreptate unei naturi pur si simplu perfecte.

In primul rand sa-ti zic care e treaba cu Zermatt si Matterhorn si de ce statiunea, respectiv muntele asta au devenit atat de populare. Prin secolul al 19-lea, mai exact pe 14 iulie 1865, Matterhorn a fost cucerit de britanicul Edward Whymper. Povestea nu s-a terminat chiar bine pentru ca 4 din cei 7 alpinisti porniti in expeditie au murit, insa tipul asta a scapat cu viata. Oricum, acela a fost momentul in care statiunea Zermatt a devenit cunoscuta, tot mai multi oameni pasionati de munte au inceput sa vina acolo si, in cele din urma, locul a devenit una dintre cele mai cautate resorturi pentru sporturile de iarna din Alpii Elvetieni. Ca sa intelegi mai bine popularitatea lui, in lunile de iarna numarul de locuitori din Zermatt se dubleaza, de la aproximativ 5.000 la peste 10.000. Turismul e in floare si, in sensul asta, in acest an, incepand cu luna iulie, nebunia va fi si mai si pentru ca se implinesc 150 de ani de la prima ascensiune pe Matterhorn si serbarile vor fi in toi.

Asa se face ca eu am prins Zermatt-ul in plin santier, cu cateva saptamani inainte ca aniversarea sa inceapa in mod oficial. Ca sa ajung in localitatea asta, a trebuit sa iau un shuttle bus din orasul din apropiere, Tasch, si asta pentru ca Zermatt este un loc in care se merge aproape in exclusivitate cu masini care nu polueaza. De ce? Pentru ca localnicii vor sa aiba o imagine clara a varfului Matterhorn. Vi se pare putin lucru? Lor nu, mai ales ca, asa cum am spus, oamenii astia traiesc din turism si, pe principiul care spune ca asa cum iti asterni, asa dormi, ei fac tot posibilul sa ofere cele mai bune conditii turistilor si o experienta de neuitat. De aici vin banii.

Obiectivul meu in Zermatt a fost sa urc cu trenul cu cremaliera pana pe Gornergrat si sa vad cele 29 de varfuri peste 4.000 de metri, de la Monte Rosa si pana la Matterhorn. Calatoria cu acest tren, cel mai inalt de felul lui din Europa, costa o mica avere, 86 de euro dus – intors, dar face toti banii. Timp de 29 de minute, cat dureaza drumul doar dus, ai in fata ochilor o priveliste care-ti taie respiratia. Imagineaza-ti ca eu am prins o zi cu cer perfect senin si o mare de verde datorita primaverii depline care se instalase si acolo la fel ca-n Romania.

Zis si facut! Mi-am luat bilet si m-am urcat in tren alaturi de turisti din toate colturile lumii si tot drumul am stat, la propriu, cu nasul lipit de geam. Am trecut prin Riffelap, Rotenboden si Riffelberg, statii intermediare unde puteai cobori si unde puteai merge la pas prin imprejurimi. Insa eu am urcat direct pana la Gornergrat, ultima statie, inaugurata in anul 1898. Astfel, am strabatut aproximativ 1.500 de metri cat ai bate din palme. Am ajuns pe o platforma incarcata de o mare de alb, caci acolo zapada ramane pe tot parcursul anului, si am inceput sa ma duc in toate cele patru puncte cardinale de unde am incercat sa identific, conform hartii pe care o aveam cu mine, varfurile la care ma uitam. Un aspect spectaculos il constituie complexul de pe Gornergrat din care fac parte un hotel, un restaurant si un magazin cu suveniruri. Preturile sunt si ele pe masura inaltimii la care am urcat, adica foarte mari!

Zona este fabuloasa pentru ca reteaua de telecabine este atat de bine pusa la punct incat poti strabate zeci si sute de kilometric prin aer. De pilda, via telecabina Cervina, poti sa treci din Elvetia in Italia si combinatiile de acest fel intre cele trei tari infratite – Italia, Elvetia si Franta – sunt nenumarate astfel incat, intr-o singura zi, poti sa fii in toate cele trei tari, daca iti doresti asta.

Citeste mai multe despre cum poti sa ajungi pe Gornergrat de pe site-ul oficial al Gornergratbahn.

Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!

citeste mai multe despre
Urmatorul articol