Fotograful din Delta Dunarii

Vlad Bâscă si povestile lui.
O vizita inedita din partea unui calaret misterios pe plaja din Sf. Gheorghe. Vlad Basca documenteaza fotografic calatoriile sale in Delta Dunarii.
Calaretul din Sfantu Gheorghe © Vlad Basca
de Andreea Vasile

Este fotograf la postul de stiri Digi24, insa in timpul liber, Delta Dunarii este a doua lui casa. I-ar placea sa stea acolo cateva saptamani bune pe an. Nascut si crescut in Tulcea, Vlad Basca se declara indragostit de Dobrogea, un loc in care oamenii par rupti de realitate si, datorita acestui lucru, copiii si maturii, deopotriva, pastreaza un fel de inocenta mai degraba proprie romanelor cu tarani de odinioara.

“Poza mea preferata din Delta Dunarii e cu un copil pe un cal. I-am vazut pe plaja la Sfantu Gheorghe, calul nu a mai vrut sa inainteze. Atunci am scos aparatul si am facut poza. M-am uitat dupa copil, prin sat, in zilele urmatoare, dar nu l-am mai intalnit. Mi-a ramas in minte pentru ca pustiul nu a schitat niciun gest cand calul s-a oprit, cumva speriat. L-a intors si au plecat de unde au venit”, povesteste Vlad, de 34 de ani, fost bancher.

Vlad isi aduce aminte de Delta Dunarii si de povestile ei de cand era copil si mergea cu parintii acolo de 2-3 ori pe an. Spune ca tatal lui ii povestea mereu despre capturile de peste in vreme ce el si-ar fi dorit sa stie mai multe despre oameni. Crede ca, inconstient, s-a intors acolo peste ani sa gaseasca personaje memorabile si sa le spuna povestile. Dintre toti cei pe care i-a intalnit, primul care i-a venit in minte este Dabija, un barbat mutat din Galati la Periprava, in vremea comunismului, fost invatator si care azi recita poezii in birtul satului, imbracat la costum. “Desi nu l-am vizitat niciodata, stiu ca sta intr-o casa fara geamuri si fara curent electric, ca vai de ea. Insa e bucuros sa-si spuna poeziile la bar pentru ca acolo sunt oameni care-l asculta. Se imbraca in fiecare zi la costum pentru ca asa s-a obisnuit din vremea in care era invatator si spune ca asta e felul lui de a-i respecta pe cei din jur”, povesteste Vlad.

Vlad Basca: Dabija, un fost invatator in Periprava.
Dabija, un fost invatator - in Periprava © Vlad Basca

Din anul 2009, Vlad Basca isi castiga venturile numai din fotografie. Timp de 6 ani, el a lucrat in banca, unde a coordonat o echipa de vanzari. “Am castigat usor multi bani si, din cauza asta, nici nu am mai terminat facultatea, sociologie-psihologie, am abandonat-o in ultimul an. Am inceput sa lucrez in banca dintr-o intamplare, m-am dus la un interviu si l-am luat. Am renuntat la job cand, din cauza crizei, mi-a revenit sarcina sa dau afara mai multi oameni, iar pe cei ramasi sa ii anunt ca salariul va scadea. Cu toate astea, cu putin timp inainte sa fac toate astea, am primit un mail cu incasarile bancii din ultimul an, care erau de ordinul milioanelor. Atunci am decis ca nu pot sa duc la capat sarcina care mi s-a dat si mi-am depus demisia”, spune Vlad.

Vlad Basca este intampinat de un pescar din Titcov.
Pescar in Titcov © Vlad Basca

S-a reorientat spre fotografie pentru ca si-a adus aminte ca in copilarie tatal lui, care azi locuieste in SUA, avea o camera obscura unde isi developa pozele si unde Vlad intrase de mai multe ori fara sa ceara voie inainte, motiv pentru care a reusit sa strice cateva dintre fotografiile care erau in lucru la acel moment. “Am primit primul aparat foto digital prin anii 1990 de la matusa mea din Statele Unite. Era un aparat pe film si inca am, nedevelopate, majoritatea rolelor. Le tin intr-o cutie pe care am carat-o dupa mine in fiecare casa in care m-am mutat si sper ca, intr-o zi, sa vad ce este pe ele.” Prima data cand parintii lui Vlad au depus cerere de emigrare a fost in anul 1984, insa a fost respinsa. Mai mult, tatal lui Vlad a fost dat afara din partid si i s-au retras toate beneficiile din cauza indraznelii de a vrea sa-si lase tara – urma sa primeasca o casa in centrul orasului Tulcea. Asa ca s-a apucat de cea mai mare pasiune a lui, ceasornicaria. Abia in anul 2002, cand Vlad a implinit 21 de ani, parintii lui au primit viza. Aveau aproape de 50 de ani si nu au ezitat nicio clipa sa plece in New York, acolo unde traia, din anul 1982, sora mamei lui Vlad. Azi, parintii lui traiesc si muncesc in Arizona. Desi Vlad si-a dorit sa plece in Statele Unite in anii de liceu, odata cu admiterea la facultate, prioritatile lui s-au schimbat: s-a indragostit si a decis sa ramana aici.

Fotograful spune ca s-ar mai duce dincolo daca n-ar mai putea sa munceasca si sa supravietuiasca aici. Altfel, n-are nicio intentie sa paraseasca Romania. Delta Dunarii e locul lui preferat si si-ar dori sa locuiasca acolo. Ii place viata simpla a oamenilor care traiesc in acel mediu si cei mai multi dintre ei, pe care ii si fotografiaza, ii apar in cale din intamplare. “Nu-mi plac pozele regizate! In Delta, tot ce se intampla e spontan si adesea tine de domeniul fantasticului. De aceea ma atrage fotografia documentara si fotojurnalismul, in Delta gasesti mereu imagini grozave, care-ti raman in minte si in inima.”

Fotografiile lui Vlad din Delta Dunarii au ajuns si-ntr-o selectie realizata de Petrut Calinescu pentru proiectul “The Black Sea”, alaturi de cele ale lui George Popescu si Alex Tomazatos. “In Delta, copiii sunt mult mai prezenti, sunt mereu pe ulite si mai ales dupa tine, in sat, atunci cand apari ca turist. De aceea, ei sunt in majoritatea pozelor mele. Cei mai multi dintre ei viseaza sa ajunga la Tulcea, Bucuresti sau tari din vest, orice, numai sa plece din Delta. Multi dintre ei n-au ajuns vreodata nici macar pana in Tulcea.”

Vlad spune despre sine ca, deocamdata, e fotograf in devenire.

Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!

citeste mai multe despre
Urmatorul articol