Tanzania 2015

E proiectul foto al lui Vlad Cioplea.
Vlad Cioplea a mers intr-o calatorie de trei saptamani prin Tanzania. In imagine, el pozeaza alaturi de nativi ai tribului Massai.
Tribul Maasai © Vlad Cioplea
de Andreea Vasile

Inca sub imperiul impresiilor adunate in calatoria de aproape 3 saptamani prin estul Africii, fotograful Vlad Cioplea a reusit sa-si implineasca unul dintre visele mult dorite: o vizita in Tanzania. Calatoria lui a fost ampla si-a cuprins obiective dintre cele mai diverse – de la parcuri naturale si animale salbatice cum vezi numai la televizor si pana la bastinasi cu obiceiuri ciudate care par desprinse din alte vremuri. Acum, Vlad pregateste o expozitie foto care va avea loc la inceputul lunii decembrie. Pana atunci insa, am vorbit cu el despre experienta lui in Tazania si tot ce pot sa spun este ca e incredibil de entuziasmat!

Vlad Cioplea a mers intr-o calatorie de trei saptamani prin Tanzania. In imagine, zebre si alte erbivore fericite, in Parcul National Arusha.
Parcul National Arusha © Vlad Cioplea

Noi ne-am mai intalnit si-am mai vorbit despre munca ta. Dar pentru cine n-a aflat inca, mai spune-ne inca o data cine esti!
Am absolvit Facultatea de Imagine de Film si TV. Am studiat fotografia doi ani in cadrul universitatii. Am fost de mic atras de lumea privita prin lentila unui aparat fotografic pentru ca parintii mei, si mai toate rudele, au lucrat la studiourile cinematografice din Buftea.

Placerea pentru fotografie si dorinta mea de a cunoaste cat mai multi oameni cu fel de fel de pasiuni si din diferite culturi m-au determinat sa pornesc cu proiectul personal, 100 Friends. Este un proiect de suflet cu prietenii mei pe care ii fotografiez in functie de pasiunile lor.

O alta dorinta de-a mea a fost sa plec intr-o expeditie fotografica intr-o lume mai putin urbana, o lume salbatica pentru ca intotdeauna am fost absorbit de documentarele de pe National Geographic. Si ma consider un norocos ca am avut ocazia sa fac asta!

Iar daca ma intrebi din ce este format portofoliul meu, sunt mandru de proiectele pe care le am ca fotograf in cinematografie, advertising, interior design si de produse.

Fotografiile din calatoria de trei saptamani a lui Vlad Cioplea in Tanzania vor fi incluse intr-o expozitie la inceputul lunii decembrie 2015.
Calatoria lui Vlad Cioplea in Tanzania © Vlad Cioplea

De ce ai plecat in Tanzania?
Am plecat in Tanzania pe 12 octombrie, o coincidenta frumoasa pentru ca atunci se sarbatoreste Columbus Day, ziua exploratorilor. Am plecat in Tanzania in expeditia foto pentru ca de mic am fost atras de tarile cu o cultura puternica, de triburi, de animale salbatice. Un alt motiv au fost triburile Maasai, Bushman, Tatoga si, nu in ultimul rand, fauna bogata. Initial, planuisem sa plec in luna august, pentru a participa la binecunoscuta migratie a animalelor din savana est-africana. Nu a fost posibil pentru ca ma hotarasem prea tarziu, plus ca aveam niste proiecte in derulare pe care nu le puteam abandona. Apoi a urmat o pregatire minutioasa, vaccine, controale medicale, pasaport, echipamente etc. Am petrecut in Tanzania aproape 20 de zile, dar mi-as fi dorit sa pot sta mai mult, ca sa cunosc oamenii mai bine.

Oamenii de acolo au foarte multe traditii pe durata intregului an. Casatoria in tribul Maasai este una de mare amploare. Baietii Nyangulo, circumcisi, care sunt destul de greu de gasit, pleaca cateva luni de acasa si traiesc in salbaticie, mancand doar carne de vanat. Pe cativa dintre ei ii veti putea vedea si in pozele de la expozitie.

Vlad Cioplea a mers intr-o calatorie de trei saptamani prin Tanzania. In imagine, el si Cristian Batran in tribul Maasai.
Vlad si Cristian in tribul Maasai © Vlad Cioplea

Cum a aratat calatoria ta?
Nu am plecat singur, am fost acolo cu un prieten, Cristian Batran, fost coleg de facultate, care s-a ocupat de partea video, de un mic documentar despre traditii si obiceiuri. Am ajuns pe 13 octombrie noaptea in Tanzania. Am fost preluati de la Aeroportul International Kilimanjaro de ghidul nostru maasai, Joel, cu care vorbisem doar prin mailuri pana in momentul ala. Tocmai in seara respectiva era o pana de curent in tot orasul si nu am vazut mai nimic pe geam. Cand am ajuns, am observat ca outpostul in care eram cazati era pazit de multi paznici. Au pornit generatorul pentru ca ne-au vazut cu lanternele aprinse incercand sa ne descurcam prin camera.

Primele doua zile le-am petrecut in Arusha, al treilea oras ca marime din Tanzania. Am vizitat orasul, piata locala, unde am luat prima data contact cu localnicii. Aici am vizitat Parcul National Arusha de la poalele muntelui Meru. Parcul cu erbivore fericite a fost primul detaliu interesant, erau fericite pentru ca nu prea mai sunt pradatori prin zona care sa le vaneze.

Urmatoarea oprire a fost in Mto Wa Mbu, un orasel mic, nu departe de Arusha. Aici oamenii traiesc din agricultura, banane si chiar culturi de orez. Am vizitat Parcul National Manyara, nu foarte departe de oras, iar pe seara ne-am plimbat prin oras, unde am cunoscut artistii locali, pictori, sculptori in lemn, am gustat din renumita bere si sampanie din banane, fabricata in casa oamenilor (rade).

Dupa Mto Wa Mbu a inceput adevaratul safari, adevarata aventura. Am intrat in savana unde am petrecut aproape 9 zile prin satele de Triburi Maasai, animale salbatice, peisaje si alte lucruri spectaculoase. As putea sa scriu o carte despre tot ce am trait aici, dar o sa ma rezum la cateva din ele. Primele nopti le-am petrecut langa Lacul Natron, unde am dormit in corturi de campanie. Este mult spus dormit pentru ca nu am inchis un ochi, am stat cu urechile ciulite si ochii larg deschisi. Dupa ora 23.00, curentul se oprea, aveam doar un generator care functiona cateva ore pe zi, seara, timp in care ne incarcam bateriile echipamentului, descarcam materialele filmate si fotografiile. Incercam sa mergem repede la culcare ca sa apucam sa dormim cateva ore, pana incepeau lighioanele pamantului sa misune. Cum spuneam, la ora 23.00 curentul se oprea, de aici simturile o luau razna. Eram atent la fiecare zgomot, incercam sa disting lucruri prin plasa de la capatul patului meu. Intr-o seara, am indreptat lanterna in intuneric si am vazut o pisica salbatica care iesise la vanatoare de pasari de noapte, rozatoare si chiar in cautarea resturilor de mancare lasate de noi.

 

Vlad Cioplea a mers intr-o calatorie de trei saptamani prin Tanzania. In imagine, o strada din satul Mto wa Mbu.
In satul Mto wa Mbu © Vlad Cioplea

Dupa Natron Lake urmatoarea oprire a fost renumitul Parc National Serengeti. Ghidul nostru ne-a avertizat ca nu o sa prea dormim nici aici. Cand am ajuns in camping, m-a busit rasul. Eram in mijlocul savanei, fara gard de protectie, fara poarta, doar cateva corturi mari, aliniate frumos, dar niste conditii extraordinare. Primul semn care m-a pus pe ganduri a fost atunci cand ne-a facut instructajul si ne-a inmanat statii de comunicare. Cand voiam sa parasim cortul dupa lasarea serii, trebuia sa cerem escorta prin statie, era interzis sa parasim neinsotiti zona cortului dupa ora 19.00. Asa ca, la cina pe care o serveam la cortul mare, mergeam insotiti. Nici aici nu am dormit cele doua nopti, am fost tinuti in priza de doi lei care isi revendicau teritoriile toata noaptea, iar de hienele pe care le vedeam in intuneric nu mai zic nimic (rade).

Dupa experientele minunate petrecute in Serengeti, urmatoarea oprire a fost Craterul Ngorongoro. Aici am avut sansa sa vedem rinocerul african care este in pericol de extinctie. Femelele gestante si puii sunt protejati 24 de ore din 24 de rangeri inarmati. La fiecare trei ore se schimba tura, niciun pradator sau braconier nu se apropie.

Urmatoarea oprire a fost Lacul Eyasi. Aici am luat contact cu Tribul Hadzabe (Bushman). A fost o experienta interesanta sa mergem la vanatoare dimineata, la rasaritul soarelui (rade). Dupa cateva zile petrecute langa Lacul Eyasi, am plecat spre Parcul National Tarangire. Prima noapte a fost poate cea mai linistita noapte din toata expeditia, pe la ora 2.00 am fost treziti de un urlet ciudat care parea a fi foarte aproape de noi, de cortul nostru. Eram ferm convins ca este o pasare de noapte, nu voiam sa ma mai trezesc, imi repetam in minte ca este o bufnita sau mai stiu eu ce lighioana, aveam nevoie de odihna cu adevarat. Eu am reusit sa adorm, Cristi, in schimb, nu. A iesit din cort cu recorder-ul si a inregistrat tot. Dimineata am aflat de la cei din staff ca printre corturile noastre s-a plimbat o hiena in cautare de hrana. Asa am aflat cum urla hienele (rade).

Au urmat cateva zile in care ne-am invartit prin zona Arusha, Muntele Meru si Kilimajaro. Am vizitat sate de Maasai si am invatat cate ceva despre medicina locala. Nu am reusit, in schimb, sa urcam pe muntele Kilimanjaro, lucru pe care ni l-am dorit foarte mult, pentru ca banii s-au terminat repede. O excursie de o zi pe Meru sau Kilimanjaro costa in jur de 100 de dolari de persoana.

Vlad Cioplea a mers intr-o calatorie de trei saptamani prin Tanzania. In imagine, o strada din satul Mto wa Mbu.
In satul Mto wa Mbu © Vlad Cioplea

Intalnirea cu oamenii de acolo a fost, se pare, una dintre cele mai interesante experiente. Cum a fost interactiunea cu ei?
I-am perceput ca fiind putin prea agresivi, nu am asteptam. Desi aveam experienta Marocului, aici a fost diferit. Eram doi albi intre negri. Nu te puteai ascunde. Ei stiu ca esti turist, deci cred ca ai bani, moment bun sa iti vanda ceva si ajung chiar sa traga de tine. La propriu. Am aflat niste poveti haioase de la ghizii locali despre turisti care pur si simplu au fugit, s-au panicat si au fugit pe strazi. Pana la urma ne-am obisnuit cu stilul lor.

A fost, cu siguranta, una dintre cele mai intense experiente de pana acum.

Daca la noi familia este, prin definitie, o forma sociala de baza in care toti membrii sunt uniti, la unele triburi nu am vazut asta. De exemplu, dupa cum spuneam mai sus, tinerii maasai, dupa ce sunt ciscumcisi, sunt indepartati de familie, spre deosebire de cultura noastra in care parintii sunt cei care isi apara si isi apropie copiii. Acolo sunt indepartati pentru a se descurca singuri, in salbaticie, un soi de ritual de initiere, un proces de maturizare.

Daca in cultura noastra tinerii sunt liberi sa isi aleaga persoana cu care isi doresc sa isi intemeieze o familie, acolo, tinerele sunt „promise” inca de la nastere. Iar in toate familiile diferentele de varsta sunt foarte mari. Barbatii sunt mult mai in varsta decat sotiile. Si da, si ei au mai multe neveste!

Vlad Cioplea a mers intr-o calatorie de trei saptamani prin Tanzania. In imagine, Cristian Batran merge alaturi de un Maasai.
Cristian Batran alaturi de un localnic © Vlad Cioplea

Ce anume din felul de-a fi si obiceiurile acelor oameni te-au impresionat?
Ma asteptam sa fie colorati, dar nu ma asteptam sa fie asa de colorati (rade). M-au impresionat multe lucruri! De exemplu, cele mai importante evenimente din viata lor, nasterea si casatoria. Acolo, femeile sunt maritate de mici, nasc de foarte tinere, iar ele sunt revendicate inca de cand sunt in burta mamei. O vorba care m-a marcat a fost: "Daca in burta ta ai o fetita, atunci ea va fi sotia mea." Un alt lucru spectaculos este procesul de maturizare prin care trec baietii, o circumcizie foarte grea si dureroasa. Sunt tinuti cateva zile fara sa doarma, iar in ziua in care sunt circumcisi sunt tinuti in apa foarte rece pentru a le scadea pulsul si pentru a nu pierde prea mult sange. Dupa toate astea, ei sunt alungati din sat si trec printr-un proces de initiere timp de doua sau trei luni. Se imbraca in negru din cap pana in picioare si se hranesc doar cu carne din vanat. La fiecare sapte ani, numele baietilor care trec prin acest proces se schimba. Noi am fost in perioada “Nyangulo”, asta era numele baietilor Maasai circumcisi.

In ceea ce priveste religia, ca tot este un subiect atat de discutat, oamenii din triburi nu cred in acelasi Dumnezeu. Divinitatea lor nu este neaparat o fiinta umana. De exemplu, in satul de Maasai de langa Lake Natron este un vulcan inca activ, desi nu a mai erupt de trei ani, in care ei cred si pe care l-au numit Mountain Of God.

Ei au fost uimiti de ceva anume in intalnirile cu tine?
Cred ca pentru ei a fost un soc sa afle ca europenii nu se mananca intre ei. Oricat de hilar ni s-ar parea, da, au existat oameni din tribul Tatoga care credeau ca noi ne mancam unii pe altii. Si cred ca i-a impresionat faptul ca eram foarte prietenosi si ca nu ne simteam timorati in niciun fel in preajma lor. Daca stau bine si ma gandesc, chiar m-am simtit confortabil in preajma lor. Poate si pentru ca aveam o „sete” foarte mare de a-i cunoaste.

Vlad Cioplea a mers intr-o calatorie de trei saptamani prin Tanzania. In imagine se vede vulcanul Ol Doinyo Lengai; oamenii Maasai il numesc Mountain of God.
Vulcanul Ol Doinyo Lengai, Mountain of God © Vlad Cioplea

Ai avut parte si de-o natura spectaculoasa, in care elefantii si girafele umblau ca pe bulevard. E reala aceasta imagine care pare desprinsa din cartile cu povesti?
Ei bine, da! In parcurile naturale, si nu numai, animalele umbla ca pe bulevard. Am fost surprins sa vad ca majoritatea animalelor erau obisnuite cu prezenta omului acolo, chiar cu jeep-urile cu care calatoream. Isi vedeau de viata nestingherite, uneori chiar cu 10 jeep-uri de safari in urma lor. Miza este sa urmaresti cu mare rabdare "The Big Five". "The Big Five" inseamna cele mai respecate cinci animale din savana, acele animale care riposteaza atunci cand sunt vanate sau atacate: leul, leopardul, rinocerul, bivolul si elefantul. Rinocerul e greu de vazut pentru ca sunt putine exemplare, iar leopardul este foarte timid, sta ascuns (rade).

Legatura dintre om si animale este destul de dificila. Sau cel putin asa am perceput-o eu. Am simtit pe de-o parte ca oamenii respecta animalele si convietuiesc cu ele asa cum o facem noi intre noi. Totusi, sunt triburi care inca vaneaza animalele, ca sa se poata hrani. Deci, e un fel de legea junglei acolo, in care cel mai puternic supravietuieste, dar la scara destul de mica.

Pe de alta parte, un lucru care mi-a placut la companiile de safari este faptul ca aveau masini inscriptionate, mai toate, cu sloganul "Say no to the poachers!" Un semn bun, zic eu (rade).

Cand va avea loc expozitia ta cu fotografii din Tanzania?
Am urmarit sa descopar obiceiurile si stilul de viata al triburilor de acolo, dar si sa surprind animalele salbatice. Deci, la expozitie veti vedea o cu totul alta lume, una spectaculoasa si foarte colorata. Si promit sa va spun si alte povesti pentru ca, spre fericirea mea, m-am intors cu foarte multe experiente. Si mi-ar placea sa le impartasesc cu cat mai multa lume pentru ca Tanzania este o experienta care merita traita macar o data in viata si pe care, din pacate, nu multa lume are sansa sa o traiasca. Deci, ma consider un norocos! Joi, pe 3 decembrie, asadar, de la ora 19.00 va astept pe toti la ”Tanzania 2015”, expozitia mea foto care va avea loc la Copper’s Pub, pe strada Hristo Botev 25.

Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!

citeste mai multe despre
Urmatorul articol