Provocarile lui Bogdan Vasilescu

"Am vrut sa vad daca se poate."
de Andreea Vasile

Un om obisnuit, cu familie si-un acelasi job in vanzari, pe care-l are de 25 de ani, spune ca nu poate sa traiasca fara munte. Ca se da cu bicicleta, cu schiurile de tura sau pur si simplu merge pe jos, Bogdan Vasilescu trebuie sa se miste. Nu-i sportiv de performanta. Dimpotriva! Cand reuseste sa termine vreo provocare, primul lucru pe care-l face e sa-si aprinda un ... trabuc. Asa sarbatoreste el.

Bogdan avea 12 ani cand unchiul sau, fratele mamei, un om care nu a avut niciodata copii, s-a hotarat sa cumpere o casa in Poiana Tapului. S-a indragostit de munte din prima! ”Atunci am pus pentru prima data schiurile in picioare si am mers pana la Urlatoarea, apoi la Trei Brazi, apoi la Babele. La 14 ani am ajuns pe varful Moldoveanu, cel mai inalt varf al tarii si, de atunci, nu m-am mai oprit”, povesteste Bogdan. E norocos ca sotia lui iubeste, de asemenea, muntele si impreuna cu ea si copiii au urcat mereu. ”Pe copii i-am carat in spate in rucsac special inca de cand aveau 3 luni. Acum, fetele urca singure, schiaza, se dau cu placa, chiar si freeride”, spune Bogdan.

Bogdan Vasilescu: Schi de tura in Bucegi, Sinaia, Romania.
Bogdan Vasilescu © Arhiva personala

Pe bicla pana la Belgrad

Cand sotia si copiii s-au mutat la Belgrad, in Serbia, datorita jobului ei, Bogdan a avut o idee: oare pot sa merg cu bicicleta pana acolo fara sa dorm in tot timpul asta? Se-ntampla acum un an si jumatate. ”Am zis deci sa ma duc de acasa, din Otopeni, pana acasa, in Belgrad, cu un mountain bike de 15 kilograme si sa vad ce se intampla. N-am dormit deloc 37 de ore”, rade el. ”De la Craiova, drumul cu bicla pana la Belgrad e aproape integral ca cel cu masina. Poate ca, initial, drumul pare drept si usor, dar e aceeasi pacaleala de care au parte cei care pleaca spre mare prin Dobrogea si descopera un drum valurit, cu suisuri si coborasuri, care te termina. Sincer, mi s-a parut mai usor Transfagarasanul pe bicla decat drumul pana la Belgrad.” A pedalat 607 kilometri!

Marathon 7500

In urma cu 3 ani, maratonistul Bogdan Iacob si-a dorit sa se califice pentru concursul UTMB (Ultra Trail Mont Blanc). Mai avea nevoie de 3 puncte ca sa intre in carti si avea de gand sa le obtina in cursa Marathon 7500, considerata cea mai grea din Romania. Bogdan Vasilescu insa si-ar fi dorit sa faca competitia asta pentru sufletul lui, sa vada, ca de obicei, daca poate. Asa a ajuns sa faca echipa cu Iacob. ”Pentru mine a fost o onoare! Poate te intrebi de ce un profesionist m-a ales pe mine, un amator. Pai, el e om de asfalt, eu sunt om de munte. Desi ti se poate parea suficient ca omul alearga, conditiile in care face asta conteaza enorm. De pilda, daca un alergator de asfalt da pe munte de ceata si frig, tendinta lui e sa se opreasca si e normal, nu stie la ce sa se astepte. Si-n competitia asta cu o diferenta de nivel pozitiv de 8.100 de metri, orice e posibil. Eu, insa, ca-s om de munte, stiu cum sta treaba. Cu asfaltul habar n-am cum ca nu alerg acolo, de fapt, nu-mi place sa alerg, dar mi s-a parut o idee buna sa fac treaba asta cu el”, isi aminteste Bogdan.

Bogdan Vasilescu: Cu bicicleta prin muntii din Romania
Cu bicicleta prin munti © Arhiva personala

Tactica pe care cei doi au ales-o pe munte a fost sa mearga incet. Au terminat intre primii 30. Explicatia, spune Bogdan, e simpla. ”Nu poti sa mergi in ritm de maraton ca clachezi. Multi alergatori de asfalt au facut, din pacate, greseala asta. Insa, in munte, e o vorba veche: urca pe munte ca un batran ca sa ajungi in varf ca un tanar. Cand faci asta, corpul are timp sa se aclimatizeze, sa se obisnuiasca cu efortul, ca altfel ti se face rau si s-a dus naibii tot.” Bogdan spune ca l-au motivat seriozitatea si determinarea lui Iacob plus obiectivul lui foarte clar, sa ajunga la cursa de pe Mont Blanc pe care, in acel an, a si terminat-o, un ultramaraton de aproape 170 de kilometri.

”Cand faci echipa cu cineva trebuie sa ai o relatie personala si apropiata cu omul ala, sa ai chimie, sa ai glume comune si capacitatea de-a va sustine unul pe altul. Intr-o cursa ca asta din Bucegi, corpul, care trece prin multe schimbari pentru o perioada foarte lunga, se poarta ciudat si treaba asta n-are nicio legatura cu pregatirea fizica. Pur si simplu reactiile sunt ad-hoc, fie ca iti vine sa vomiti, ca devii constipat sau dimpotriva, ca ai stari de somnolenta si asa mai departe. Insa daca ai o motivatie serioasa pentru care sa duci cursa la capat, totul devine mai usor”, explica Bogdan, care alaturi de partenerul sau a terminat cursa in putin peste 34 de ore.

Bogdan Vasilescu: Schi de tura in Bucegi, Sinaia, Romania.
Tura de schi © Arhiva personala

Pionierat in schiul de tura

Daca ar sta in Brasov, Bogdan spune ca in fiecare saptamana ar urca cu bicla pe Tampa sau ar da o tura cu schiurile prin Poiana. ”300 de zile pe an sunt pe bicicleta si nu exagerez cand spun asta. Asa circul prin Bucuresti, de la un client la altul. Cand am inceput sa fac asta in urma cu 4 ani de zile, prietenii isi faceau griji: ce s-a intamplat cu tine, ai probleme? Cand nu sunt cu bicla, merg pe jos, intotdeauna am treaba intre Baneasa si Centrul Vechi. Pur si simplu e cea mai rentabila forma de-a te misca si din punctul de vedere al timpului, si material”, spune Bogdan.

Stie ca nu e nicio placere in a face efort si de aceea crede ca e important ca fiecare om sa gaseasca forma preferata de miscare astfel incat oboseala sa conteze mai putin decat satisfactia. In sensul asta, el a gasit schiul de tura. ”Esti numai pe munte, cu un echipament de 6-7 kilograme dupa tine, pleci de la nivelul marii si poti ajunge pana la 6.000 de metri, cu schiurile la tine”, spune el.

In urma cu 14 ani, in jurul Brasovului, a inceput sa circule legenda unui ungur supranumit Joe Indianul. Despre el s-a spus ca a fost printre primii care a inceput sa se dea cu schiurile in afara partiei. ”Apoi am aflat de oameni ca Ion Trandafir si David Neacsu, oameni pasionati de munte, care se dau freeride, care iubesc schiul de tura, oameni care au inceput sa investeasca, pe cont propriu, in povestea asta”, spune Bogdan. ”Asa m-a prins si pe mine la acea vreme si asa au inceput oamenii sa se intrebe: cum adica tu urci pe munte cu schiurile cand altii coboara?”, rade el.

Bogdan Vasilescu: Schi de tura in Bucegi, Sinaia, Romania.
Schi de tura in Bucegi © Arhiva personala

In schiul de tura nu e ca-n fotbal. Aici nu te vede lumea, pe noi nu ne vede nimeni, ne stim doar noi intre noi, schimbam o vorba, telefoane, echipament.

Bogdan Vasilescu

”Practic, schiul de tura inseamna ca schiezi mai putin, ca nu mai faci schi industrial, insa atunci cand te dai la vale, simti fiecare metru, din tot sufletul, pentru ca, mai inainte, ai depus efortul sa-l si urci. Faptul ca esti independent de cabluri iti permite sa faci ce vrei tu, cand vrei. De exemplu, la inceputul anului asta, la cota 2000, erau vreo -25 de grade, n-a mai ajuns nimic pana acolo, asa ca mi-am pus schiurile, pielea de foca si m-am dus pe picioarele mele”, povesteste Bogdan. ”E o chestie care tine de satisfactie si de libertate!”

”In schiul de tura nu e ca-n fotbal. Aici nu te vede lumea, pe noi nu ne vede nimeni, ne stim doar noi intre noi, schimbam o vorba, telefoane, echipament. Echipamentul e scump si se deterioreaza repede mai ales ca sportul asta se face din noiembrie si pana in iunie. Cel mai tarziu la noi am schiat pe 23 iunie in Valea Morarului. Am urcat 10 ore ca sa ma dau 10 minute si fix aici e frumusetea”, spune Bogdan.

Pe Elbrus, in Caucaz, a ajuns pe schiuri pana la 5.100 de metri ca a venit vremea proasta si n-a putut continua. Anul asta, tot pe schiuri, vrea sa ajunga pe Ararat, in Turcia. Despre comunitatea de schiori de tura din Romania, Bogdan zice ca numara vreo 500 de membri, femei si barbati.

La 47 de ani, Bogdan poate spune cu certitudine ca: ”Sunt mai obosit dupa un weekend in care am lancezit in oras decat dupa un weekend in care poate am mers 30 de kilometri cu schiurile de tura ori 200 de kilometri cu bicicleta.”

Tu cand incepi sa te misti?

Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!

citeste mai multe despre
Urmatorul articol