#PerformantaIn2: O expeditie in Delta Dunarii

Ramona si Ionut au vaslit 110 km.
Expeditie in Delta Dunarii in caiac si canoe, de la Tulcea la Sfantu Gheorghe.
Expeditie in Delta Dunarii © Arhiva personala
de Andreea Vasile

Pe 3 septembrie, Ramona si prietenul ei, Ionut, impreuna cu alti 4 prieteni, au plecat cu caiac si canoe din Tulcea spre Sfantu Gheorghe. S-au deplasat “planuit si voios/anevoios” pe la Mila 36 spre Mila 23, Crisan, pe Vatafu Imputita si canalul Litoral, pana la Sf. Gheorghe, in total 110 km parcursi intr-o saptamana. Aceasta este povestea lor, spusa de Ramona, Senior Art Director de luni pana vineri, “pana cand vine concediul sau vreun weekend prelungit si atunci sunt Ramona salbatica ca noaptea, plecata pe oriunde pot casca gura-n natura.” Semn ca performanta-n 2 se obtine de fiecare data cand exista colaborare, buna intelegere si prietenie, oricare ar fi contextul.

Cum v-a venit ideea?
Ideea a venit de la Ionut si gasca lui de prieteni vechi, care mai facuse aceasta expeditie in anii trecuti. Din gasca veche, anul asta doar Ionut si Stefan au reusit sa vina. Pentru noi, restul, adica eu, Marius si Radu cu Inessa, era prima interactiune cu vaslitul, mai ales pe distante atat de lungi. Sigur, spiritul de aventura iti da curaj si nu constientizezi intru totul la ce te inhami.

Expeditie in Delta Dunarii in caiac si canoe, de la Tulcea la Sfantu Gheorghe.
Expeditie in Delta Dunarii © Arhiva personala

Ce inseamna sa faci o astfel de calatorie?
In primul rand inseamna un pic de organizare. Sa planifici traseul impartindu-l echitabil in km/zi. Sa fii bine echipat pe langa cele evident necesare campingului: manusile, palaria, ochelarii de soare, maneca lunga, incaltamintea potrivita si aspirina sunt obligatorii. E important sa ai o trusa medicala gandita sa aline sigure dureri musculare, posibile neplaceri abdominale sau mici rani. Tot important a fost sa ne luam permise de acces in Delta si de pescuit.

Odata organizati si pusi in miscare, descoperi Delta Dunarii in toata splendoarea si salbaticia ei, te intampina tot soiul de pasari inalte elegant de slabanoage, salciile umbroase (unele inecate sau uscate, altele traznite), cursul atat de imprevizibil al unui canal care aproape te blocheaza in stufaris stramtorandu-se cat latimea barcii ca apoi sa se deschida intr-un lac, si plauri, si tot felul de balauri. Sa ai oglinda apei netulburata de nimic. Sa fie soare si liniste, vaslesti deja din inertie si auzi un grohait/marait din stuf. Tot trec lebedele pe deasupra noastra si scot acel sunet de acordeon si noi ne uitam ca lupii dupa prada in cautarea unui mal uscat in tara stufului. O singura data am vazut pelicanii, cu coada ochiului pentru a nu dezechilibra barca.

Am descoperit Delta asa cum niciun turist grabit confortabil si galagios nu ar putea sa o descopere. Din pacate, sunt multi turisti care nu stiu sa se comporte in natura. Nu sunt constienti deloc, ca baga lighioanele pamantului in sperieti, cu valuri care te clatina-n barca (pescarii din zona stiu de ele si incetinesc politicos). Valuri de muzica indoielnica data prea tare la ore nepotrivite, cu lumini stroboscopice disco style.

Care au fost cele mai mari provocari pe drum?
Sa ne pastram calmul in fata tantarilor care pur si simplu turbau intre 7 si 9 si sa vaslim in medie 6-7 ore in fiecare zi. Sa gasim locuri bune de campat in atata stufaris si pamanturi miscatoare. Locurile uscate fiind rare, trebuie sa vaslesti pana cand se mai schimba peisajul si incep sa apara oportunitatile, pe care le vezi doar daca stii sa apreciezi rapid, ochiometric, daca e drept si poti parca 3 corturi, o vatra, 2 caiace si o canoe. In a 5-a zi, dupa un traseu greut de aproape 30 de km, se insera deja si noi, epuizati, trebuia sa campam rapid intr-o zona in care nu prea aveai variante, decat una singura, un loc pe care-l stia Ionut de acum 2 ani, unde era si un foisor metalic. Dar in 2 ani locul se schimbase atat de mult ca ne-a luat ceva timp sa-l recunoastem, pentru ca vegetatia il acoperise cu totul. Foisorul abia se mai vedea si peste tot crescuse trestia. Am parcat fortat in trestie si, cu ajutorul unor ramuri calcite, am aplatizat cativa metri patrati si cu maceta am defrisat pe ici pe colo cat sa ne montam rapid, sa facem focul si sa mancam. In ultimele zile a trebuit sa rationalizam apa potabila cu sfintenie, pana la Sf. Gheorghe nu mai treceam prin nicio localitate. In ultima zi am ramas fara apa, cafea si am mancat la micul dejun niste pesti prinsi atunci de baieti. Mantrele de final in timp ce vasleam erau: Apa, Cafea, Bere.

Dar cele mai frumoase momente pe care le-ai trait cu ocazia asta?
Multe au fost in barca, cu Ionut, cand cascam gura impreuna la cat de frumoasa e Delta si glumele noastre cu SINCRONUL. Ciorba lui de peste care ne-a ingenuncheat pe toti; zilele trec si noi o tot pomenim. Asa ciorba… Cearta dintre o nevastuica si un batlan la care am asistat amuzati pentru ca nevastuica spala putina in graba cu blanita ei perfecta. O pupaza vesela si ceea ce ni s-a parut a fi colibri (aici gasca sustine ca n-are cum, desi noi stim ce-am vazut). Un sarpe de apa ratacit pe lac. Urletul coiotilor in noapte care era inspaimantator si frumos. O vulpe care semana cu un raton. Ionut poreclit Rahan. O lebada care ne deschidea drumul curioasa si care ne-a tinut companie pana a fost speriata de o barca rapida.

Expeditie in Delta Dunarii in caiac si canoe, de la Tulcea la Sfantu Gheorghe.
Expeditie in Delta Dunarii © Arhiva personala

Expeditia aceasta a avut si-un scop eco. In ce a constat el?
Nu a fost un scop in sine, ci mai degraba un comportament de bun simt cu 2 reguli: nu lasam gunoi in urma, iar nevoile la gropita. Era clar unde te duci daca plecai cu lopatica dupa tine (rade). Cred ca in a 3-a zi, in ziua Ciorbei de Peste, am campat intr-un loc atat de frumos si propice campingului; era super bine amplasat cu fata spre apus pentru a prinde si ultimele raze de soare, dar si locul cu cele mai multe gunoaie. Erau cativa saci imprastiati pe care i-am strans la un loc, dar care sunt si acum acolo din neglijenta si nepasarea unora. Noua ne era imposibil sa-i luam pentru ca fizic nu aveam unde sa-i punem; mai tot bagajul expeditiei il caram noi doi in canoe, caiacul fiind dotat cu un spatiu de depozitare foarte mic. Ne-am enervat si ne-am creat o imagine destul de neplacuta despre oamenii care au trecut pe acolo.

Cum te-ai pregatit pentru expeditia asta fizic si psihic?
Ar fi trebuit sa ne pregatim fizic pentru expeditia asta. Sa fi facut si noi niste flotari sau niste tractiuni. Niciunul dintre noi nu s-a pregatit fizic pentru asta. Noi suntem destul de activi, cu bicla in fiecare zi pe oriunde, prin oras, dar nimic specializat pe efortul care urma. Dupa prima zi s-a instalat o febra musculara pe care o pacaleam seara cu aspirina, iar din a treia zi deja ne obisnuisem cu durerea. Ne dadeam ca mosii cu diclofenac. A fost destul de intens pentru ca, dupa atatea ore de vaslit, trebuia imediat sa campam, sa strangem lemne, sa facem focul, sa facem de mancare, sa spalam dupa noi, sa ne spalam pe noi, sa agatam mancarea in copac si ce-ti mai ramanea ca energie era suficient cat sa te duci pe burta pana-n cort si sa dormi dus. Deci da, cred ca e recomandat sa te pregatesti nitel inainte. Psihic, eram perfecti.

Expeditie in Delta Dunarii in caiac si canoe, de la Tulcea la Sfantu Gheorghe.
Expeditie in Delta Dunarii © Arhiva personala

De ce ai recomanda si altor oameni dornici de aventura sa faca acest drum?
Pentru ca e frumos sa-ti iasa toate aerele de Bucuresti, sa uiti ca exista internet, sa te deconectezi si sa-ti cunosti partenerul si pe tine mai bine. Sa uiti de timp, sa vezi ce-ti poate pielea. De obicei, in contexte de genul asta, pe cat de frumoase, pe atat de vitrege, in afara confortului cu care suntem obisnuiti, cuplurile ori se cearta, ori se inteleg si mai bine. Noi nu am avut motive de rontaiala.

Care sunt concluziile tale dupa aceasta calatorie?
Ca urmatoarea noastra expeditie probabil va fi tot in Delta, in primavara, dar de data asta spre Chilia, Letea. Ca pentru a fi protejata cu adevarat acea zona, trebuie descurajat genul de turism agresiv poluant si galagios, iar pentru asta e nevoie educatie in acest sens.

Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!

citeste mai multe despre
Urmatorul articol