Daniel Toader urca muntii pe care nu-i urca nimeni

Un om perseverent, care nu se da batut.
Daniel Toader, romanul care a escaladat patru din cei cinci munti de peste 7000 din URSS, pe varful Khan Tengri.
Daniel Toader pe Khan Tengri © Arhiva personala
de Andreea Vasile

Daniel Toader are 38 de ani si lucreaza ca administrator de retea. Cand nu e la birou, urca muntii. E felul lui de-a iesi din rutina. Si chiar mai mult decat atat! El este singurul roman care va primi, cat de curand, distinctia Snow Leopard, care se acorda alpinistilor ce au urcat cei 5 munti cu varfuri de peste 7.000 de metri din fosta URSS. Deocamdata el a urcat 4 dintre ei. Un premiu cunoscut in perioada sovieticilor, care e la fel de apreciat si azi, in statele independente, care au rezultat in urma dezmembrarii Uniunii. Am vorbit cu Daniel despre reusitele sale si despre ceea ce il motiveaza sa se tina de treaba, desi sufera de astm si hipertensiune, iar anul asta s-a ales cu 3 degete degerate, care nu sunt inca vindecate in totalitate.

Urci pe munte de mai bine de 20 de ani. Cum a inceput pasiunea ta pentru munte?
Am mers cu parintii de mic in drumetii usoare. Mi s-a parut fascinant mersul in necunoscut, explorarea de locuri noi. Desi suna destul de banal, cam asa vedeam atunci natura.

Ce inseamna pentru tine sa urci pe munte?
La inceput a fost doar o curiozitate. In Bucuresti nu gaseam lucruri prea interesante de facut in anul intai de facultate. Am crezut ca o sa merg pe munte cu colegii din an, dar ei erau interesati atunci doar de petreceri cu mult alcool. Eu insa am inceput sa merg pe munte si a devenit dependenta mea. Ies aproape in fiecare weekend si macar o data pe an undeva pe un munte inalt din afara tarii. Daca nu reusesc sa ies, am o stare de depresie. Bucurestiul imi place doar in parcul Herastrau, unde si alerg.

Daniel Toader, romanul care a escaladat patru din cei cinci munti de peste 7000 din URSS, pe varful Chopicalqui (2008).
Pe varful Chopicalqui (2008) © Arhiva personala

Care a fost cea mai entuziasta si intensa experienta pe care ai avut-o urcand pe munte in Romania?
Au fost mai multe. Imi plac turele epuizante de iarna, cand inoti in zapada si care tin peste 14-15 ore, eventual sa te prinda si noaptea, si cu ceva viscol, sa pierzi si traseul un pic.

Dar in afara tarii?
Ascensiunea solitara pe Khan Tengri (7.010 m), pe ruta nordica, in 2015. A fost prima data cand am mers singur de la inceput pana la sfarsit, fara sa am partener cu care sa impart bagajul. Mi-am montat singur cortul in tabere. Am pregatit mancarea. Este un munte destul de solicitant, cu multe corzi fixe si pasaje verticale, cu vreme foarte proasta. Am asteptat in tabara 3 de la 5.800 m timp de 3 nopti pentru indreptarea vremii. Este o presiune foarte mare sa stai singur in cort atatea zile. La un moment dat vrei sa cobori si sa renunti, deci trebuie sa ai o motivatie foarte puternica si sa stii exact pentru ce ai venit acolo. Daca te cuprinde melancolia, ai incheiat expeditia.

Daniel Toader, romanul care a escaladat patru din cei cinci munti de peste 7000 din URSS, pe Khan Tengri.
Khan Tengri © Arhiva personala

Care a fost primul varf pe care l-ai atins in afara tarii ?
Prima mea iesire a fost in Alpi, in 2005, pe varful Matterhorn (4.478m). A fost destul de dificil, deoarece nu am stiut ca trebuie, mai intai, sa ma aclimatizez pe un varf de 4000 de metri, mai usor, din zona. A durat 2 zile jumate urcarea, cu tot cu coborare, deoarece a fost multa zapada si vreme nu prea buna. In mod normal se fac 16 ore, dus – intors. Desi epuizarea a fost maxima, mi-a placut foarte mult experienta si am considerat ca merita sa mai incerc si alte varfuri. Pe atunci nu imi imaginam ca am sa ajung vreodata pe varfuri de 7.000 de metri.

Dupa aceea au urmat cateva varfuri in America de Sud, in Peru si Bolivia, varfuri parcurse foarte rar de romani (Toccalarju, Huayna Potosi, Chopicalqui, Illimani). Varfurile sunt tehnice, dar vremea e mai buna decat in Asia.

Nu imi plac varfurile gen Aconcagua, cu mii de turisti in tabara de baza, le prefer pe cele de care nu au auzit prea multi.

Esti singurul roman care a facut 4 dintre cele 5 varfuri pentru care se acorda distinctia Snow Leopard. Ce inseamna pentru tine o astfel de reusita?
Sunt cele mai inalte varfuri din fosta URSS, acum ele fac parte din republicile independente Kirghistan, Kazahstan, Tadjikistan. Trei varfuri sunt din muntii Pamir: Ismail Samani, fost Comunism (7.495m), Ibn Sina, fost Lenin (7.134m) si Korzhenevskaya (7.105m).

Doua varfuri sunt din muntii Tian Shan: Pobeda (7.439m) si Khan-Tengri (7.010m), care sunt si cele mai nordice varfuri de peste 7.000m din lume. E o zona cu mult mai multe viscole decat in Pamir si cu temperaturi foarte scazute.

Varfurile sunt dificile pentru ca sunt foarte inalte, deci este o expunere foarte mare a organismului. Anul asta, pe varful Ismail Samani, mi-au degerat destul de grav trei degete si nici acum nu s-au vindecat in totalitate.

Pe aceste varfuri esti cam pe cont propriu. In afara de corzile fixe, montate de ghizi, nu exista porteri sa iti care bagajele.

Daniel Toader, romanul care a escaladat patru din cei cinci munti de peste 7000 din URSS, pe Khan Tengri.
Khan Tengri © Arhiva personala

Cand ai inceput sa urci aceste varfuri?
Am inceput cu Khan Tengri in anul 2009, dar nu am reusit sa-l urc pana la capat, caci am avut probleme de sanatatea (hipertensiune), iar lipsa de antrenament pentru un asemenea varf m-a facut sa imi dau seama ca iesirile in weekend la munte nu sunt suficiente. Asa am inceput sa alerg in parc, cam 40 km pe saptamana, plus la munte. Dupa ce se topeste zapada, fac urcari, intr-o zi, de peste 3.200 de metri. Asa am ajuns in anul 2012 sa fac primul varf de 7.000 de metri, Korzhenevskaya. Din Romania am plecat singur, dar acolo am avut sansa sa urc cu o puternica echipa din Azerbaidjan. In 2013 am incercat iar Khan Tengri, dar am facut bronsita si am coborat la limita, pe partea sudica a muntelui. Probabil ca daca mai treceau cateva ore, nu as mai fi putut sa tin pe picioare infectiile respiratorii. Ar fi putut sa fie fatale la altitudinea aceea.

In 2014 am urcat pe Ibn Sina, care este cel mai usor din cele 5 varfuri. Se organizeaza in fiecare an concursuri de alergare pe el, dar este destul de periculos, are crevase si vanturi puternice in platourile somitale. L-am urcat destul de repede, cam la 10 zile de cand am ajuns in tabara de baza, unde am facut echipa cu un alt roman, Lucian Balan.

Varfurile acestea nu se pot urca direct, trebuie o perioada de 4-5 zile in care urci pana la 6.000 de metri, dupa care, dupa o odihna scurta, incerci varful.

In 2015 am incercat din nou Khan-Tengri si, de data asta, am reusit sa ating varful, dupa aclimatizare. Urcarea a durat 9 zile, dintre care 4 au fost cu vreme proasta. Am fost din nou singur, deci s-a simtit foarte mult lipsa de comunicare. Cei de pe munte erau din fosta URSS, deci fara prea mult chef de socializare.

Anul asta, asa cum am spus, am fost pe varful Ismail Samani, care este foarte inalt, insa nu prea tehnic, caci are doar 5-6 corzi fixe. Am prins vreme proasta si am stat pe munte 11 zile dintre care 5 zile la peste 6.500m. Ultima tabara a fost la 6.800m.

Dupa varf am avut ceva pierderi de memorie, anumite detalii mi le-am adus aminte foarte greu, plus cele 3 degete degerate. Este un varf rar parcurs de romani, cred ca am fost a treia echipa care l-a urcat, eu cu Geo Badea.

Sunt putini romani care au atata perseverenta sa le tot incerce, desi nu sunt foarte dificile.

Cred ca singura performanta pentru alpinismul romanesc ar fi daca as reusi sa fac si al cincilea cel mai greu si mai periculos varf, Pobeda.

Daniel Toader, romanul care a escaladat patru din cei cinci munti de peste 7000 din URSS, pe varful Korjenevksaya.
Korjenevksaya, la coborare © Arhiva personala

Cand vei porni in calatoria spre Pobeda?
Probabil anul viitor sau peste doi ani. Sunt avalanse, caderi de pietre, epuizare (are 2 tabere la 7.000m). Sper sa am un coleg puternic cu care sa merg. Pregatirea va fi aceeasi: alergari in parc si mers pe munte. Organismul este deja adaptat pentru ca 3 ani consecutivi am urcat varfuri cu altitudini de peste 7000m.

Am aflat ca esti un om modest, care vorbeste putin despre iubirea lui pentru munte si despre performantele pe care le obtine. De ce?
Eu nu le consider performante, e mai mult o lupta cu mine insumi, nu am calitati sportive exceptionale si cu sanatatea nu stau excelent (am astm si hipertensiune). De aici si bucuria cand ajung pe un varf inalt, ca am rezistat pana la capat si de data asta, fara defecte majore. In taberele de baza sau pe munti inalti intalnesc mereu oameni care fac cu adevarat performanta, foarte modesti si, vazandu-i cum sunt, ma lecuiesc de aroganta.

Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!

citeste mai multe despre
Urmatorul articol