Vlad Tănase la Enduroman

Un dublu ultratriatlon pe care l-a încheiat cu bine.
Vlad Tanase, pregatit pentru inot in apa de 10 grade de la Enduroman
Vlad Tănase, pregătit pentru înot © Arhiva personala
de Andreea Vasile

Pe 6 mai, pe un domeniu privat din Hampshire, Avon Tyrell în Marea Britanie, Vlad Tănase a încheiat cu brio un dublu triatlon, Enduroman, unde a avut de înotat 8 km, de pedalat 374 de km și de alergat 84 de km, totul într-un timp limită de 43 de ore. Am vorbit cu Vlad despre cursa asta și-am aflat care sunt impresiile lui la aproape două săptămâni de când ea a avut loc.

Cum a fost experiența la Enduroman?
A fost una foarte frumoasă și deosebit de interesantă pentru mine pentru că a fost un concurs diferit de toate celelalte la care participasem, în sensul în care a fost la fel de dificil, dar mai intens, au fost acele 36 de ore care mi-au fost mie necesare să-l finalizez, în care totul s-a petrecut pe fast forward cumva, pentru că energia concursului a fost extraordinară. Față de ceea ce crezusem inițial, atunci când am vorbit cu tine înainte de concurs, am fost surprins, deși mă așteptam la asta, că se întâmplă mereu, să văd că traseul a fost puțin diferit față de ceea ce puseseră ei pe site.

În ce sens diferit?
Adică mai dificil, diferența de nivel a fost mai mare de 3.500 de metri la bicicletă, așa cum au publicat ei, iar la alergare, din calculele mele, cred că a fost o diferență de nivel de 1.700 – 2.000 de metri. În principal, diferențele astea n-ar fi mare lucru, dar când ai distanțe mari de parcurs, orice obstacol creează o dificultate atât fizică, cât și psihică, crește suferința, crește frustrarea. Deci depinde de fiecare cum gestionează aceste aspecte.

Tu cum le-ai gestionat?
Cred că le-am gestionat foarte bine, fiind unul dintre puținele concursuri în care, chiar dacă mi-a fost greu, n-am avut în niciun moment vreun gând de abandon.

Vlad Tanase, pregatit pentru inot in apa de 10 grade de la Enduroman
Vlad Tănase la Enduroman © Arhiva personala

Cum faci față schimbărilor bruște dintre ceea ce știi despre un concurs și ceea ce se întâmplă în concurs, în realitate?
Am mai spus treaba asta, anume că-n sporturile de anduranță nu neapărat pregătirea fizică sau psihică, cât adaptabilitatea, versatilitatea sunt cele mai importante. Trebuie să fii conștient că vor apărea lucruri pe care nu le-ai prevăzut, lucruri pentru care nu te-ai pregătit și să fii dispus nu neapărat să remediezi, cât să iei măsuri să te adaptezi, să faci uz de toate mijloacele de care dispui – fizice, psihice și logistice – astfel încât să depășești acel moment cu minim de consecințe nefaste, să cauți soluții alternative și să poți continua în cel puțin același ritm ca până atunci.

Care a fost strategia ta în cursă?
Am avut strategia făcută de acasă. Am avut trei planuri de urmat, după care trebuia să mă ghidez.

Și pe care ai ales-o?
De obicei, planul A este cel mai ambițios, dar relativ, planul B este cel mai realizabil, iar planul C este cel de avarie. Însă în concursul ăsta, pe la jumătatea lui, n-am mai ținut cont de ele, le aveam în minte, dar știam că lucrurile pot evolua sau involua rapid din cauza schimbărilor de care îți ziceam mai devreme dintre ce știam de pe site și ce s-a întâmplat, de fapt, în concurs. De exemplu, încă de la bicicletă n-am mai tras cum aș fi vrut să trag fiindcă nu știam ce mă va aștepta la alergare văzând cum se schimbă lucrurile în teren. Și, evident, și la alergare lucrurile au stat diferit, deci intuiția m-a ajutat să găsesc soluția câștigătoare pentru mine, pentru că am putut să le dozez pe amândouă și, deci, să le termin. Dacă respectam strategiile propuse de acasă, în necunoștință de cauză cu ce e la fața locului, cred că alergarea ar fi fost un fiasco pentru mine. Timpul în care am terminat toată cursa a fost de 36:27:45. Timpul limită a fost de 43 de ore. Am terminat cursa pe locul șapte, la general.

Și, până la urmă, cum ți-ai dozat timpul în concurs?
Am intrat în apă cu gândul să înot cât mai bine, cât mai eficient, cu consum cât mai redus de energie, indiferent cât avea să-mi ia proba de înot, am reușit să îmi îndeplinesc target-ul și să scot un timp foarte bun pentru mine, 2 ore și 46 de minute ca să termin cei 8 km de înot, pentru că n-am putut să țin linia dreaptă și, deci, până la final am înotat, de fapt, mai mult. Am ieșit destul de fresh din apă, am plecat la bicicletă, primele ore au fost de recunoaștere, apoi, cam la fiecare cinci ore, mă opream să mănânc alimente solide. La fiecare tură de bicicletă, care-mi lua vreo 42 de minute la început și vreo 60 de minute spre finalul probei, mă mai opream la checkpoint să mai iau câte un gel, să-mi umplu bidonul cu apă sau să-mi iau o geacă în plus pe mine fiindcă seara era foarte frig. Nu pot să zic că am avut un plan de odihnă fiindcă știam că din punctul ăsta de vedere voi rezista, ceea ce s-a și întâmplat, n-am închis un ochi toată cursa, deși la un moment dat începuse să fie tot mai greu. La alergare, din nou, pe lângă pauzele de alimentație, mai existau acele zone în care efectiv nu puteai să alergi, fiindcă erau dealuri înalte, inabordabile în alergare, astfel încât doar mergeam și mă păstram pentru cealaltă jumătate a turei unde puteam alerga.

În pozele pe care mi le-ai trimis, totul arată ca o zi frumoasă și relaxantă cu sport în aer liber. De ce am sentimentul ăsta?
Păi cam ăsta e sentimentul, într-adevăr (râde). Asta pentru că numărul participanților la un astfel de concurs e mai mic decât la altele de anvergură unde sunt mai mulți concurenți și unde e și public numeros care îi susține pe cei dintâi. Însă ce-am întâlnit la Enduroman a fost o empatie extraordinară a staff-ului pentru concurenți și chiar a concurenților între ei, pentru efortul pe care fiecare îl depunea, ca într-o mare familie. Tocmai de aceea, astfel de concursuri mai mici, precum Enduroman, sunt mai frumoase uneori datorită acestor legături care se formează între oameni. Nu poți crea aceste relații într-un concurs în care-s implicați foarte mulți oameni. Sentimentul de la Enduroman a fost similar cu cel de la 6633 unde am păstrat, de asemenea, legătura cu majoritatea oamenilor.

Următoarea provocare a lui Vlad Tănase va fi pe 16 septembrie, în Țara Galilor, la triplu ultratriatlonul The Brutal.

Vrei să rămâi la curent cu cel mai tare conținut de pe RedBull.ro? Abonează-te la singurul newsletter care îți dă aripi!

citeste mai multe despre
Urmatorul articol