Cultură Urbană
AEUL, graffer-ul care a dat viață celui mai cunoscut personaj din București
Unii îl numesc porc, alții câine, dar majoritatea îl vede pur și simplu ca pe un personaj amuzant care așteaptă să fie observat și fotografiat în cele mai neașteptate locuri din București.
Tu ai observat până acum personajul greu de definit, care parcă-i porc, parcă-i câine, parcă-i o combinație între cele două și care-și face veacul prin locurile văzute și nevăzute din București? E deja o emblemă a capitalei datorită vizibilității lui și cine-l caută cu privirea în fiecare zi pe străzi, îl descoperă în cele mai inedite ipostaze, uneori stând pur și simplu, martor al vieții urbane, alteori gândind cu voce tare despre subiectele care-l preocupă, fie că e vorba de teme mari, universale sau de chestiuni care țin de existența noastră, a tuturor.
Personajul desenat de AEUL a dezvoltat o personalitate proprie și opinii și-a crescut o dată cu creatorul său. A devenit mai plimbăreț, mai îndrăzneț, mai vocal așa că acum îl putem întâlni în tot orașul, uneori filosofând, alteori îndemându-ne să fim sinceri sau ne urmăm visurile ca un veritabil speaker motivațional.
Deși personajul lui e peste tot, AEUL rămâne, în continuare, necunoscut publicului larg. Nici o informație personală despre cine este, care l-ar putea da de gol, doar frânturi despre ce gândește și-n ce crede, astfel încât, având acces, măcar parțial, în mintea lui, putem înțelege mai bine cine este graffer-ul care a creat o imagine-icon pentru București. Hai să îl cunoști mai bine!
Ești bine reprezentat în piață de tot ceea ce desenezi, dar puțin reprezentat de tine însuți, în carne și oase. De ce ai ales ca situația să stea așa? De ce ”personajul” lui AEUL e pe toate gardurile, dar de artistul AEUL abia poți da?
Întotdeauna am preferat să fiu mai underground și m-am concentrat mai mult pe desen și mai puțin pe reclamă. Însă prin desen mult, inevitabil a venit și reclama. Simt că sunt reprezentat de mine prin desenele mele.
Mereu cu privirea înainte
© Sînziana Stoicescu
Odată, grafferii erau exclusiv underground, ascunși ochiului public, azi, ei au devenit personaje semi-publice, au contracte comerciale, linii vestimentare care le poartă numele și tot așa. Tu de ce parte a baricadei ești și cum percepi tu propria poziție ca graffer, în societate? Mai e grafferul un soi de busolă care semnalizează tot ce e anapoda, putred, imoral și lipsit de etică în lumea asta?
Graffiti e o pasiune, o plăcere nebună, însă e și o investiție mare pe termen lung și nu e de mirare că mulți ajung să facă și profit din asta. După ani de zile de desenat, ajungi să-ți definești un stil și câștigi aprecierea multor oameni. România devine din ce în ce mai deschisă la ideea de street art, iar grafferii au deja experiență când vine vorba de desenat pereți și de cele mai multe ori sunt prima opțiune în contractele comerciale. Faptul că începem să avem din ce în ce mai multe clădiri colorate mă bucură și sunt sigur că oferă o stare de bine tuturor.
Instig lumea la artă, îi îndemn să-și urmeze visurile
Care sunt valorile în care crezi și mesajele pe care le transmiți prin ce desenezi? Ești fidel propriilor gânduri și idei sau deschis la minte și pregătit ca ceea ce crezi despre lume și oameni să-ți fie dat peste cap, din când în când?
Cred că este imposibil să nu fii mind-blown de câteva ori bune în viață... Aș vrea ca oamenii să fie puțin mai neconformiști, să gândească liber, instig lumea la artă, îi îndemn să-și urmeze visurile. Acumulez idei și informații noi de la oameni noi, sunt sociabil și deschis ideilor noi. Știi cum e vorba aia, omul cât trăiește, învață!
Ca graffer, dacă ești unul dintre cei care cred în arta lor ca mijloc de protest social, sunt curioasă să aflu împotriva a ce protestezi prin desenele tale. Ce te supără, ce vrei să se schimbe și cum crezi că reprezinți tu, personal, schimbarea?
În general, protestez împotriva corupției, uneori îmi aleg un loc care în opinia mea ilustrează corupția și las acolo un mesaj pentru cine vrea să observe. Cumva, problemele unei țări sunt ca o iederă, iar corupția e fix rădăcina, e inutil să tai crengile, iedera continuă să se extindă și să umbrească totul, eventual. Schimbarea reală ar fi să tăiem rădăcina.
În cele mai ascunse locuri pândește ”porcul” lui AEUL
© AEUL
Poate că nu putem vedea poze cu tine, dar asta nu înseamnă că nu putem afla informații din background-ul tău: când ai început să desenezi, ce terenuri și tărâmuri sondezi ca să creezi și ce elemente te reprezintă azi în arta pe care o faci?
Eram destul de copil când am început să desenez, țin minte că era 2008 când mi-am luat primul spray can, însă prin 2010 am început să înțeleg mai bine cum să-mi transpun ideile. Știu că eram mic și mi se păreau fascinante desenele din cartier, m-au inspirat și îmi doream să desenez și eu pereții blocurilor. Îmi place de multe ori să aleg un loc murdar, cu pereți pătați, gunoaie și să fac acolo un desen clean, colorat, cu vopsea fresh și, când e gata, se produce o contopire între nou și vechi, curat și murdar, frumos și urât. Îmi plac contrastele.
Fii sincer!
© Sînziana Stoicescu
Am vrut să fac un personaj cât mai ușor de reținut din linii simple, un fel de logo, simplu și expresionist
Personajul numit, generic, de majoritate ”porc”, e brandul tău personal și toată lumea te recunoaște datorită lui. Ce alte amprente mai lași în ceea ce desenezi, ce alte detalii sunt specifice stilului tău și, că tot vorbim de stil, ce poți să îmi spui despre el?
Am vrut să fac un personaj cât mai ușor de reținut din linii simple, un fel de logo, simplu și expresionist. M-au atras mai mult stilurile clasice de graffiti, oldschool, wild style, mă distrează mai mult pentru că sunt linii multe, ample și oferă desenului o complexitate mai mare. Bine, la graffiti e vorba și de timp, de cele mai multe ori trebuie să te miști repede și uneori fac și desene simple să se simtă că am trecut pe acolo.
Semnal de alarmă
© Sînziana Stoicescu
Ar fi corect dacă te-aș numi un artist anti-curent? Un om care vrea să fie în atenția celorlalți în termenii lui – prin ceea ce produce, nu prin ceea ce este? Vorbește-mi puțin despre alegerea ta de a nu fi parte din nicio gașcă, de a nu avea, într-un fel, nicio identitate mai departe de desenele tale.
Cumva doresc să-mi expun arta oamenilor cu puțin mister, în felul ăsta este vorba doar despre artă. Sunt multe persoane care se lasă influențate și de artist, de look sau de personalitatea artistului în aprecierea artei acestuia și cumva se distorsionează percepția asupra lucrărilor. Prefer să-mi afișez doar lucrările publicului larg.
Atât de tineri, atât de triști
© Sînziana Stoicescu
Personajul tău a devenit, în timp, filosof, gânditor. De la ipostazele simple cu el, azi personajul gândește, are recomandări, încurajează, a prins viață, nu mai e, ca la început, inert, fără să ne dăm seama ce e-n capul lui. De ce ai decis să umanizezi personajul, de ce simte el acum și are opinii despre lumea din jur? Care e drumul pe care l-a parcurs de a început să se exprime, ba chiar să aibă o personalitate jucăușă?
Personajul a crescut o dată cu mine și inevitabil a evoluat de la momentul creației lui. Acum sunt mai mulți, au dezvoltat opinii, comunități, au călătorit mai mult și simt nevoia de a comunica. Umanizarea personajului a venit ca o urmare a vieții lui pe lângă oameni, s-a adaptat mediului înconjurător.
De fapt, ce e personajul? Ce făptură, ce animal, ce hibrid? Tu cum îl descrii?
Este un personaj imaginar, e mai mult un gând care a prins contur și viață. Nu aparține unui regn real, dar toată lumea îl strigă porc, nici lui nu-i displace. E o creatură puternică, are multă energie, mă folosește ca pe o unealtă care îi scrie povestea, nici mie nu-mi displace, mi se pare distractiv.
Desen de AEUL
© AEUL
Ce desenezi când nu desenezi personajul?
De cele mai multe ori graffiti, multe schițe le transpun și pe stradă, în ultima perioadă am experimentat multe chestii noi și am încercat să desenez cât mai divers, alte personaje, peisaje, am făcut și câteva pânze. Îmi place să schițez idei constant, este una din ocupațiile mele zilnice. Sincer, dacă am vopsea, găsesc o suprafață și o desenez, dacă n-am, schițez pe foaie, pe geamuri, pe orice. E o altă lume care îmi oferă o bucurie maximă pentru că o modelez cum vreau.
Intră în galeria foto de mai jos și află pe unde se plimbă personajul lui AEUL în București:
”Porcul” festiv
© Sînziana Stoicescu
Un vecin liniștit
© Sînziana Stoicescu
De-a v-ați ascunselea
© Sînziana Stoicescu
Mă vezi?
© Sînziana Stoicescu
Lumea are nevoie de culoare și motivare
Pe Instagram există și hashtag-ul #aeul, unde lumea înmagazinează personajul și tag-urile pe care le dai. Ce înseamnă pentru tine să ai o comunitate de oameni care urmăresc lucrările tale prin oraș, le fotografiază, apoi le postează pe conturile personale?
Mă bucură mult că munca mea este apreciată de ceilalți. M-ar bucura și mai tare să inspir și alți tineri să se apuce de desenat. Lumea are nevoie de culoare și motivare.
Dacă ar fi să faci un ultim desen într-un spațiu public, un statement final care să fie 100% reprezentativ pentru cine ești și cum gândești, ce ai desena și unde ai face-o?
Nu știu dacă aș putea să aleg un ultim desen, sunt prea multe variante, dar clar ar include personajul. În schimb, de loc sunt sigur, aș vrea să fie pe sticla de la muzeul Luvru, să fie un desen imens, colorat, cu poveste în poveste. Îmi place arhitectura muzeului și cred că dacă aș alege un ultim loc, asta aș alege.
Vrei să fii primul care află ce mai desenează AEUL? Dă follow contului său de Instagram.
Curios să vezi pe unde-și mai face veacul personajul lui AEUL? Urmărește #aeul.
