Triatlon
Alex Toma merge la Mondialele de Triatlon din SUA
El s-a calificat la Campionatul Mondial de Half Ironman.
Unul dintre cei mai noi membri ai lotului national de triatlon și proaspăt calificat la Campionatul Mondial de Half Ironman din SUA din septembrie 2017, Alex Toma se remarcă drept o forță în acest sport. Face înot din copilărie și ăsta crede că e punctul lui forte, mai ales că-n viața de zi cu zi este antrenor de înot pentru copii. La bicicletă e îndrumat de Alex Ciocan, iar de alergare se ocupă, deocamdată, singur, însă cu siguranță nu i-ar strica nici aici puțin ajutor. Am vorbit cu Alex despre ce-l motivează să facă triatlon la numai 25 de ani, un sport de anduranță despre care mulți spun că e mai degrabă propriu oamenilor care au trecut de vârsta de 30 de ani.
Cum ai descoperit sportul de anduranță și de ce te-a "prins"?Pentru mine, înotul este un sport de anduranță. În plus, îmi plăcea să alerg în timpul liber și să mă plimb cu bicicleta, însă nu pe distanțe foarte lungi. Dar, treptat, am mărit distanțele când am început să particip la primele concursuri, plăcându-mi foarte mult. Ideea de a le combina și de a le face una dupa cealaltă mi s-a parut genială. Așa m-am împrietenit cu triatlonul. Trebuie să fii constant în cele trei probe, toate trei fiind importante în egală măsură la o competiție de gen.
Ai un profil neobișnuit pentru vârsta ta, 25 de ani: antrenor, familist, sportiv. Știi ce vrei și ești disciplinat. Cum a contribuit sportul la personalitatea ta?Sportul înseamnă mult pentru mine, el m-a disciplinat, m-a educat, m-a învățat să lupt pentru ce îmi doresc și mi-a dat calea cea bună în viață. În plus, așa am cunoscut-o și pe soția mea, Iulia, amândoi făcând sport (râde).
Ești antrenor de înot pentru copii. De ce îți place să lucrezi cu copiii?Sunt antrenor de înot și instructor de triatlon, însă momentan, pentru că urmează să mă înscriu la un curs de antrenor și pentru triatlon. Am ales această meserie pentru a împărtăși copiilor secretele înotului, de a le fi aproape și la bine și la greu, de a-i învăța și de a le explica fiecare lucru în parte, de a vedea în mine un antrenor - prieten pe care se pot baza și cu care pot comunica oricând își doresc pentru a depăși orice greutate de care putem da pe parcursul vieții sportive și nu numai. Copiii îmi dau energie, zâmbetele lor mă bucură, bucuria și satisfacția lor mă fac fericit.
Mulți oameni ajung să practice sporturile de anduranță după vârsta de 30 de ani și, de obicei, mulți vin din alt domeniu, sportul e o activitate diferită pentru ei și se spune că e nevoie de maturitatea anilor ca să reziști cu brio în astfel de competiții. Tu, însă, faci asta de foarte devreme. Ce crezi că este important ca atitudine și personalitate în sporturile de anduranță?Cel mai mult contează mintalul, să te autocontrolezi în momente grele. Să știi când să încetinești și când să tragi tare, să nu te lași niciodată doborât, indiferent cât de greu este, să-ți imprimi în minte obiectivul pe care-l ai și să lupți pentru acesta.
Anul trecut ai ieșit pe locul al II-lea la categoria ta de vârstă la Ironman Turcia. Cum a fost experiența?Experiența în Turcia a fost frumoasă pentru mine, reușind să-mi depășesc așteptările. Am avut o cursă tactică bună, fără incidente, reușind calificarea la Campionatul Mondial din Chatanooga, SUA, din septembrie 2017. Suportul soției a contat extraordinar de mult, plus încurajările de acasă, de care, și acum, când îmi aduc aminte, mi se face pielea ca de găină.
Ce se va întâmpla în SUA și de ce e important pentru tine să participi? În SUA îmi doresc o cursă bună, fără incidente și să mă autodepășesc, din nou. Trebuie să mă antrenez foarte bine, să mă hrănesc foarte sănătos, să-mi antrenez și mintea pentru o competiție de o asemenea anvergură, vorbim de un Campionat Mondial.
Cum arată ziua unui om care e antrenor și sportiv? Ziua mea este încărcată de dimineața până seara, cu familia mea, cu cei doi copii care îmi dau putere zilnic, cu copiii pe care îi antrenez și antrenamentele mele. Sport fac între orele copiilor pe care îi antrenez, plus o zi în weekend, când am mai mult timp liber.
Ce înveți de la copiii pe care-i ai în preajmă zi de zi?Copiii sunt speciali, ei sunt a doua mea familie, chiar dacă petrec doar câteva ore pe zi cu ei, ei vin și-mi povestesc ce au făcut la școală, la joacă, ce planuri au, ce au mai văzut pe filmulețe de înot, cine i-a mai supărat, pe cine au mai supărat ei. Lucrurile acestea te țin în priză, în plus, reușești să-ți cunoști mai bine sportivii, văzând cum gândesc.
Ai spus că "sportul e casa mea". Ce înseamnă asta?Sportul este viața mea, pentru că asta fac de la vârsta de 5 ani și nu pot sta o zi fără să fac sport. Mama și tata m-au îndrumat către sport, iar asta voi face în continuare toată viața. Sănătos să fiu, să fiu un exemplu pentru copiii și sportivii mei.
Vrei să rămâi la curent cu cel mai tare conținut de pe RedBull.ro? Abonează-te la singurul newsletter care îți dă aripi!