Alexandra Barac în New York
© Arhivă personală
Dans

Un spirit liber, pe care dansul a disciplinat-o: Alexandra Barac

Când dansează, se simte ea însăși pe de-a-ntregul, plină de energie și sigură pe cine este și ce poate. De dragul dansului, Alexandra Barac a făcut pace cu disciplina și stabilitatea.
Scris de Andreea Vasile
Publicat pe
În vârstă de 26 de ani și originară din București, Alexandra Barac spune despre ea că vine de ”după blocurile gri, capătul lui 14, Pantelimon” și își descrie viața într-un singur cuvânt: haotică. ”Alerg de la jobul meu la The Urbanist, la cursurile facultății UNArte, la tatuat prieteni stick and poke, la filmări de reclame și cyphers, la petreceri sau pe stradă. I do Hip Hop and I love it!” Așadar nu e de mirare că deviza ei în viață e ”Freestyle is Everything.”
Cu toate astea, pasiunea pentru dans a reușit s-o împrietenească cu elemente pe care nu credea că le va accepta vreodată: disciplină, constanță, stabilitate, reguli. Haide s-o cunoști mai bine pe Alexandra Barac zisă și ... Sătănel!
Când ai descoperit dansul, ce te-a atras să dansezi și când ți-ai dat seama că ai putea să crești în direcția asta?
Am descoperit dansul de mică. Tatăl meu îmi spunea povești din tinerețile lui, când ieșea cu băieții la metrou, cu linoleul în spate, încercând să facă „breakdance”, „electric boogie” și „funky”, ceea ce ar însemna, în termeni corecți, power moves, waves and boogalos from popping și mișcări de locking, mișcări pe care le-am și învățat de la el. Ani mai târziu, când am intrat cu adevărat în cultura asta și I learned the foundation, m-am întors la el să îmi arate din nou. Și mi s-a zbârlit pielea pe mine.
Am încercat multe sporturi și activități în copilărie, de la balet și gimnastică, la karate și baschet. Nu mă puteam ține de ele mai mult de doi ani. Apoi a apărut dansul și mi-am dat seama târziu că la asta nu am renunțat. Și acum mă uit în spate și îmi dau seama că au trecut mai mult de 10 ani de când fac asta și nu am renunțat. (râde) Ceea ce m-a atras și m-a făcut, inconștient, să cred că pot crește în direcția asta este că, deși este o disciplină, I do me. I am me while I do it. Haotic și dezorganizat, liber și creativ. It is my language.
Alexandra la evenimentul ”De la foame la faimă”
Alexandra la evenimentul ”De la foame la faimă”
Cum au arătat primii tăi pași în dansul profesionist: de la cine ai învățat, ce te-a inspirat și cine te-a încurajat să evoluezi pe drumul ăsta?
Primii mei pași în dansul profesionist au început cu Cupa Liceelor la Street Dance, organizat de OneBeat Dance Studio. Am avut „norocul” să îmi rup mâna chiar înainte de a urca pe scenă și am fost transportată la spital cu ajutorul lui Moty, care în tot acest timp mi-a sugerat să vin la un casting, la Moty Dance Studio. (râde)
De asemenea, pentru că am dansat restul competiției cu mâna în ghips, cei de la OneBeat mi-au oferit intrarea gratuită la Summer Dance Camp. Prin prisma acestor două școli de dans, am dat de dansatorii care au avut primul impact asupra mea și a ceea ce dansez eu astăzi. Alexandru Snopovschi, Bogdan Zamfir (Bobo), Robert Tatoi (Sid), Oana Neagu (Wanna), Andrei Pandrea (Ill Kid Drei), Alexandru Ciule (Cypher) sunt oamenii care m-au format și cărora le sunt extrem de recunoscătoare!
Le mai sunt recunoscătoare tuturor dansatorilor cu care am împărtășit experiențe, trupe, concursuri, antrenamente și cyphere. Macete Crew (Vladi, Quicky, Skinny, Wacky, Eross), Jinx Crew (Ioana Manea, Gabi Neagu, Bebe, Deea), Moty (Andreea Buteică, Luminița Zamfir, Mihai Laz, Stoica Filip, Mihai Petrini, Yozzy), OneBeat (Irina Lalciu, Swagger, Bulină, Ionuț Eftene, Dici, Irina Chirițescu) și Franke The Monk. Și, cu siguranță, mulți alții, I can go on, and on, and on. Toți acești oameni pe care i-am întâlnit sunt oameni care m-au învățat, care au contribuit la stilul meu. Ei sunt cei care m-au inspirat și încurajat și cu care am evoluat. Le mulțumesc!
Care au fost cele mai importante momente de învățare în dans pentru tine?
Primii ani de antrenamente, în care stăteam peste șase ore într-o sală, șapte zile pe săptămână. Plecam de acolo cu tricourile ude și gata să plâng. (râde) These baby steps - they make you walk, they make you run.
And the partieees, man! Gathering-urile cu oameni, the sharing, the talking, the listening și toate astea transpuse prin dans, nu cuvinte. Echilibrul ăsta dintre hard work și having fun este secretul evoluției, în orice domeniu, dar în special în dans.
Alexandra Barac se simte în elementul ei când dansează
Alexandra Barac se simte în elementul ei când dansează
Dansul îmi oferă disciplină și stabilitate. E singurul lucru care m-a făcut să accept aceste două chestii în viața mea, asta pentru că m-a lăsat s-o fac în termenii mei, în felul meu.
Alexandra Barac
Cum te simți atunci când dansezi și ce simți că aduce bun dansul în viața ta?
Dansul îmi oferă disciplină și stabilitate. E singurul lucru care m-a făcut să accept aceste două chestii în viața mea, asta pentru că m-a lăsat s-o fac în termenii mei, în felul meu. Și îmi oferă libertate, experiențe, călătorii, conexiuni, amintiri. Tot ce-i mai frumos!
Am cea mai multă încredere în mine când dansez, chiar și dacă sunt super emoționată, înainte de o intrare în battle. Mă simt liberă, fericită, prezentă. Pentru mine, ideea asta de 40-60 secunde în care sunt aici și acum, în care nu am un singur gând în cap, e mirifică. De asta nu îmi place să postez pe social media intrări de ale mele din battle-uri sau cyphere. (râde) What happened there is one time only, just that moment!
Care e cel mai mare efort pe care l-ai depus pentru dans?
Singurul efort, în adevăratul sens al cuvântului, a fost să mă angajez ca să îmi pot permite călătorii, concursuri, workshop-uri. Ceva ce e greu să accepți, obișnuit, copil fiind, să nu ai obligații și să faci doar ce vrei. Cel mai frumos lucru pe care l-am făcut a fost să plec cu Work&Travel în America, împreună cu prietena mea cea mai bună, Ioana Manea. Am făcut asta ca să ajungem la „the roots”. Și a fost superb. M-am simțit ca în „The freshest kids”. Pe lângă faptul că am cunoscut, am învățat și am dansat cu atâția dansatori de elită, fondatori ai culturii, să pășești pe străzile din Bedford Stuy, Dumbo Brooklyn, Bronx și Queens, să vezi tot street art-ul din Bushwick Collective, să iei feribotul gratuit spre Staten Island, să ajungi pe 1520 Sedgwick Avenue, să îți arate Popmaster Fabel cluburile în care au început ei să danseze, să ajungi la party-urile din Cielo Club, la Toca Tuesday, să intri la concert Rakim in the middle of the Bronx și să dansezi în parcările din „The Projects” - this is Hip Hop for me.
Alexandra la ”Ladies of Hip Hop” în New York
Alexandra la ”Ladies of Hip Hop” în New York
Cel mai des dansez în față la TNB sau în pasajul de la Universitate – mor după genul ăsta de podele. Când văd marmură cum e în pasaj sau piatra aia din jurul teatrului, nu mă pot abține.
Alexandra Barac
În ce loc te-ai simțit cel mai în elementul tău dintre toate locurile în care ai dansat?
Cel mai în elementul meu mă simt când dansez pe „stradă”. Sună a clișeu, dar chiar simt asta. Cel mai des dansez în față la TNB sau în pasajul de la Universitate – mor după genul ăsta de podele. Când văd marmură cum e în pasaj sau piatra aia din jurul teatrului, nu mă pot abține. (râde) Când am ajuns în Grand Central, New York pentru prima dată și am văzut marmura de pe jos, efectiv am fugit și am dat un backspin. Sau când am călătorit în Bruxelles, împreună cu Gabi Neagu, și am ajuns la stația de metrou unde se antrenau dansatorii din „The Cage” , pe aceeași marmură, am dansat de ne-au sărit capacele.
Alexandra dansează în prima ediție a evenimentului ”ShowNuff” by Artizthick:
Totuși, cel mai mult îmi place să dansez în battle-uri. Energia, oamenii din jur, emoțiile, momentul în sine sunt superbe. Dacă mă scoate cineva într-un battle, mă supăr. Nu pentru că am pierdut, ci pentru că nu mai pot să dansez în battle. Cel mai frumos eveniment la care am participat a fost „De la foame la faimă”, organizat de Artizthick și Tupeu Crew. Pe lângă faptul că m-am simțit ca la un eveniment din afara țării, dacă ieșeai din battle, te duceai afară să dansezi pe linoleu, în fața DJ-ului. A fost cel mai bun eveniment organizat în România. Can’t wait for the next one!
Cine sunt coregrafii și dansatorii pe care-i urmărești și de la care înveți constant?
I love the ladies! Martha Nabwire, Kce, Nubian Nene sunt câteva dintre ele. E o plăcere să te uiți la ele dansând. Energia și ce transmit când dansează plus tehnica și complexitatea stilului lor sunt mesmerizing. But I love the boys too! Chrybaby Cozy, Flockey Ocscor, The Breakboys, Ynot. I’m a big fan! Și nu îmi plac doar ca dansatori, they are wonderful humans too.
Urmărește-o pe Alexandra dansând la evenimentul ”Ladies of Hip Hop” din New York în 2016, unde a ajuns în top 8:
Cu ce artist ți-ar plăcea să fii pe aceeași scenă pentru că-l admiri din punct de vedere al dansului?
Junior Boogie. Un dansator din Canada, care a dispărut cumva din scena asta, acum ceva ani. Am fost foarte aproape de a participa la un workshop de-al lui, însă he never showed up. Atunci am auzit ultima dată de el. Am rămas cu gura căscată când l-am văzut pentru prima dată pe YouTube și cred că m-am uitat de 1000 de ori la o intrare de-a lui. He's got everything: the flow, the moves, the technique, the footwork și the joy of the moment and also the imperfections. Asta era tare, the rawness.
Ce înseamnă pentru tine să fii un dansator bun?
Cam ce-am descris la Junior Boogie. (râde) Și la ce ziceam cu hard work and having fun. Și partea cu being in the moment. Aș mai adăuga ceva: muzica. We dance because of the music, so you gotta dance with the song! The music leads your dance.