Gimnastica
Când ai curajul să-ți urmezi pasiunea, nimic nu este imposibil. A demonstrat-o Alisia Perșa în 2023, când a câștigat Campionatul Mondial de Street Workout și Calisthenics. Hai să vezi cum a reușit!
Alisia Perșa, tânăra sportivă din Cluj-Napoca, a făcut România mândră pe scena internațională a sporturilor de forță, reușind să câștige titlul de campioană mondială la Campionatul Mondial de Street Workout și Calisthenics din Riga, Letonia, în 2023. La numai 17 ani, Alisia a demonstrat că pasiunea și dedicarea pot depăși orice barieră.
Cu un parcurs inspirațional și o ambiție de neclintit, Alisia continuă să se pregătească în sportul care i-a adus recunoaștere mondială. Ea a obținut, în cadrul Campionatului Național de Street Workout și Calisthenics care a avut loc la Sibiu la finalul lunii iulie, calificarea la Campionatul Mondial de la Praga, care va avea loc în 2025. Alisia s-a calificat la categoriile Street Lifting Feminin și Freestyle Feminin.
Povestea ei vorbește despre determinare și excelență și ne arată cum visurile pot deveni realitate când muncești și ești perseverent.
Cum ai descoperit acest sport?
Înainte să concurez la competiția organizată de Florentin la Sibiu (Cismaru Băcanu, fondator FLUX), știam de calisthenics pentru că citisem despre asta pe internet. M-am apucat să fac acasă puțină mișcare după ce mama mea s-a apucat de sală. Am învățat să fac flotări și alte mișcări de bază și, apoi, am participat la competiția lui Florentin, unde am văzut partea aceasta a calisthenicsului, care seamănă cu gimnastica de stradă. Aveam 12 sau 13 ani.
Până atunci mai practicasei vreun sport?
De mică am încercat tot felul de sporturi tradiționale. Am făcut ciclism timp de doi ani de zile și am încercat tenis, înot, karate. Însă nu m-am ținut de niciunul. Apoi am descoperit calculatorul și nu am mai făcut sport. (râde)
Faptul că ai văzut-o pe mama ta făcând mișcare a contat pentru tine?
Da! La început, mama făcea acasă un set foarte ușor de abdomene. Cred că asta își și dorea: să o vedem cum lucrează și să facem și noi. M-a impresionat că mi se părea că, odată ce m-am apucat, văd schimbări de pe o zi pe alta la abdomenul meu. Mi se pare interesant să am abdomenul conturat. (râde) Pe urmă am trecut la flotări, apoi la tracțiuni.
Cât timp te-ai antrenat până ai participat la competiția lui Florentin de la Sibiu?
Cam un an de zile, însă la competiție nu m-am dus pregătită, în niciun caz. Nu mă gândeam atunci să particip, însă încurajată de Tiberiu Băiță, antrenor de crossfit, m-am dus. La Sportis Festival, în 2019, Tiberiu m-a văzut făcând un muscle-up și a fost impresionat. Aveam 13 ani când am făcut asta.
Când am ajuns la Sibiu, mi-am dat seama că am nivel de competiție, nu mă așteptam să fiu așa bună. Am obținut locul întâi la unele probe. Nu aveam așteptări, eu sunt o fire mai timidă, mi-era și rușine că nu știam pe nimeni acolo, doar pe Tiberiu și pe mama, care a fost de la început alături de mine.
Am avut emoții foarte mari! Încă am de fiecare dată când particip la un eveniment. Însă în momentul în care îmi încep exercițiul, mă simt în largul meu și sigură pe ceea ce fac. Și-mi iese totul mai bine decât îmi imaginam. Adrenalina ajută! (râde)
Cum ai simțit că poți să faci mai mult în această disciplină?
În cazul competiției, a fost o demonstrație în care niște băieți făceau scheme pe bară, fără saltele, fără nimic. Mi s-a părut incredibil. Eu mai văzusem freestyle pe internet, însă când l-am văzut în realitate, mi s-a părut posibil și pentru mine. Când am văzut ce fac ei, m-am întors către mama și i-am zis că vreau să fac și eu asta și nu mă las până nu reușesc. Ea m-a susținut tot timpul, așa că, cred că s-a entuziasmat, la fel ca mine. (râde) Când am ajuns acasă, am început să antrenez și partea asta, în paralel cu forța și anduranța.
Cine te-a ghidat în acest proces de învățare?
Tiberiu m-a ajutat cu exercițiile de bază foarte mult. Dar odată ce am început să fac freestyle, am descoperit pe cont propriu ce este de făcut, accidentându-mă sau mergând cu pași mici, fiindcă e o disciplină scary. Suținerea lui Tibi și a mamei au contat enorm, pentru că este foarte important să ai alături oameni care te ajută, te aprobă și te critică atunci când este cazul.
Disciplina înseamnă să faci în fiecare zi același lucru, oricât de puțin timp ai avea. Pentru că, în timp, cunoașterea se acumulează și vei simți progresul.
Ca autodidactă, cum ți-ai evaluat progresul?
Tot timpul am participat la majoritatea competițiilor organizate în România, mai ales pe freestyle. Doar că niciodată nu m-am simțit satisfăcută, deoarece concuram mereu cu băieții și obțineam locurile de la finalul clasamentului.
Prima cea mai importantă competiție la care am mers și am participat împotriva altor fete a fost la nivel internațional, chiar la Campionatul Mondial de Street Workout și Calisthenics din 2022, din Riga, Letonia. Aveam 16 ani. Am mers fără așteptări, eram curiosă ce și cât pot să fac, cât de departe pot să ajung. Și am obținut locul al treilea, ceea ce a fost WOW! Mi-am dat seama că acasă m-a ajutat enorm să particip cu băieții și chiar dacă am luat printre ultimele locuri în competițiile cu ei, când am concurat cu fetele, am fost printre primele.
Cum îți gândești programul de două minute, atât cât durează el la un campionat mondial?
Am vorbit cu atleții mai experimentați și ei chiar făceau freestyle. Adică improvizau la fața locului, nu veneau cu nimic pregătit de acasă. Dar acum totul e la alt nivel și avem ediții mult mai complicate. Așa că gândesc programul de acasă și îl tot exersez.
Eu, când mă pregătesc pentru o competiție mare, cu trei săptămâni înainte, mă antrenez zi de zi. Îmi pregătesc exercițiile cele mai grele, îmi fac combinații cât mai lungi, pentru că există și o categorie în care, dacă lucrezi două minute încontinuu ești cel mai tare. Și, cu elementele mele cele mai complicate, fac o combinație care sper să iasă cât mai fluidă, să mă duc din element în element.
În 2024, la același campionat mondial, ai obținut locul întâi. Ce te-a ajutat să progresezi?
Faptul că am participat la toate competițiile internaționale care au avut loc între aceste două campionate mondiale. În total au fost în jur de 11 competiții. Acesta este motivul pentru care am reușit să sar la locul întâi, pentru că am acumulat foarte multă experiență într-un timp foarte scurt. Pe fete le vezi de obicei la maximum una - două competiții într-un an. Eu m-am dus la toate. Să nu mai zic că, cu fiecare competiție, mă simțeam și mai motivată. Eram foarte motivată să avansez, să arăt ceva nou, nu stăteam să mă gândesc așa mult la consecințe și la faptul că mă pot accidenta. În plus, peste tot unde am mers, am fost mereu cea mai tânără participantă.
Cum a fost experiența la cel de-al doilea Campionat Mondial?
Nu știu să descriu în cuvinte ce am simțit când mi-am auzit numele! Am fost foarte fericită. Dar după ce am coborât de pe podium, în drum spre hotel, am simțit un... gol. Mama nu știa ce-i cu mine. Ulterior mi-am dat seama că nu mă așteptam să-mi ating obiectivul așa repede, campionatul mondial era obiectivul meu cel mai înalt. Iar după ce reușești să urci pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, te întrebi: „Ce pot să fac acum mai mult în acest sport?” Între timp, mi-am găsit alte obiective. (râde)
Care sunt acestea?
În primul rând, să ajut o altă persoană să ajungă unde am ajuns eu. În al doilea rând, să mă mențin în top. Se spune că asta e cu mult mai greu decât să ajungi unde ți-ai propus.
La mine acasă e ca la sala de sport. Uneori cred că am mai multe accesorii decât găsești într-o sală. Le am peste tot: în camere, pe holuri, în grădină.
Cum arată pregătirea pentru tine?
Antrenamentele sunt activitatea mea principală și favoritele mele. Încerc să mă antrenez aproape în fiecare zi, dar mai fac câte o zi pauză, pentru că altfel e prea mult. Cel mai mult fac forță pentru exercițiile statice, pentru că acelea sunt cel mai greu de deblocat și durează cel mai mult timp. De 3-4 ori pe săptămână ies afară și, după ce termin antrenamentul de forță, fac la bară exercițiile care seamănă cu gimnastica. Fac împins, tras, flexii, combinații de împins și tras. Aproape niciodată nu fac picioare, nici nu-mi plac antrenamentele pentru picioare. (râde)
Unde te antrenezi?
Exclusiv acasă sau în parc. Mai rar în parc, pentru că nu prea îmi plac parcurile din Cluj, nu-mi oferă ce aș avea eu nevoie. Dar mai merg acolo pentru că încercăm să adunăm comunitatea de street workout și calisthenics din Cluj și îi mai ajut pe începători.
La mine acasă e ca la sala de sport. Uneori cred că am mai multe accesorii decât găsești într-o sală. Le am peste tot: în camere, pe holuri, în grădină. (râde)
Cum ai reușit în tot acest timp să menții echilibrul între școală și sport?
Când eram la școală, eram foarte atentă la ce se întâmplă acolo, mai ales la materiile importante. Când eram acasă, eram concentrată pe antrenamente și pe YouTube, pentru că îmi place mult să fac videoclipuri. După ce am dat BAC-ul, am ieșit la un restaurant și colegele mi-au spus că mă vedeau pe Stories, pe unde sunt, ce fac, cum mă antrenez, în timp ce ele învățau pentru examene, și-mi spuneau: ”Parcă vedem că tot tu o să iei mai mult.”
Dar asta nu înțelgeau colegii mei, că eu, prin sport, am dobândit o disciplină pe care o pot aplica și la învățat. Eu, chiar dacă obișnuiam să călătoresc, pe drum învățam. Nu trecea nicio zi fără să nu învăț. Nu puteam să adorm până nu îmi făceam și partea cu învățatul pentru BAC. Disciplina înseamnă să faci în fiecare zi același lucru, oricât de puțin timp ai avea. Pentru că, în timp, cunoașterea se acumulează și vei simți progresul.
Ce faci pentru recuperarea ta, după efort?
Cel mai important pentru mine este somnul. Eu tot timpul dorm, nu pierd serile sau nopțile. Pe prietenii mei îi enervează foarte tare că mă duc devreme la somn. (râde) Pe urmă contează alimentația. Aici încă încerc să găsesc un echilibru, pentru că îmi place foarte mult să mănânc și prostii. De asta vreau să urmez studiile în nutriție, la UMF Cluj, fiindcă mă interesează să fiu mai bună în direcția asta. Apoi repausul este foarte important!
Ce i-ai spune unui începător în street workout și calisthenics?
Un lucru care e mai puțin promovat este să îți iei antrenor, mai ales în România, deoarece sportul acesta e perceput ca gratuit, ceea ce este adevărat, doar că ajută foarte mult să ai un antrenor care a trecut deja printr-o grămadă de provocări la care a găsit rezolvare. Asta ar reduce mult din timpul în care tu ai învăța elemente noi și poate chiar ar diminua din accidentări. Deci, te-ar ajuta să ai un antrenor, dar dacă nu vrei sau nu poți și vrei să faci asta gratis în parcuri, o poți face. Pentru că oricine poate! Calisthenics este o formă naturală de a te antrena, ajutat doar de propria greutate.