Cultură Urbană

Călătorește în universul cuteOshenii cu ilustratoarea Andra Badea

© Andra Badea
Indiferent de vârsta pe care o ai, pune-ți imaginația la joacă, fă cunoștință cu personajele create de Andra, lasă-te învăluit de poveștile lor colorate și o să ai o zi ca o acadea.
Scris de Andreea Vasile și Andra BadeaPublicat pe
De la apariții în cărțile pentru copii la expoziții în Marea Britanie, de la borsete fistichii la o clinică dentară pentru copii, cuteOshenii, adică personajele simpatice și jucăușe ale ilustratoarei Andra Badea, au apărut, ca niște vedete veritabile, într-o mulțime de locuri diverse. Poate că, fără să-ți dai seama, le-ai văzut și tu cândva și te-au făcut să zâmbești!
Andra Badea
Andra Badea
”Joaca și curajul sunt lucrurile care te ajută să crești la orice vârstă și nu te fac un om mai puțin responsabil,” spune Andra, o ilustratoare ”care crede că orice problemă se rezolvă cu personajul potrivit.” Iar ea a dat viață multor personaje. Dacă nu le-ai întâlnit până acum, atunci e momentul să faci această călătorie în lumea cuteOshenii, una din care nu vei mai dori să pleci.
Ți-ai transformat meseria pe care o ai azi din hobby în profesie. Cum ai făcut cunoștință cu ilustrația și ce anume te-a atras la acest mod de-a te exprima?
Interesul pentru arta vizuală în general a apărut în primul an de facultate și m-a făcut să mă pregătesc pentru o carieră în grafică și art direction în publicitate, unde am și lucrat vreme de opt ani. Inițial, m-am apucat să studiez pictura și desenul făcând cursuri particulare cu profesori în timpul liber și treptat am ajuns și la tehnici de ilustrație. Apoi a venit și prima oportunitate de a vedea o lucrare de-a mea în afara celor patru pereți ai studioului în care învățam - o mică expoziție inițiată de o cofetărie, Biscuit, în spațiul lor. Am lucrat la o ilustrație pe tema Poftei unde am putut să ilustrez un vis de-al meu din copilărie și-anume dulciuri gigant. Și ulterior această fantezie a devenit si primul proiect plătit, pentru că cei de la Cărturești m-au contactat să facem un magnet de frigider cu ilustrația. Să ilustrezi vise și să fi plătit pentru asta? Suna prea bine ca să nu cercetez mai mult această posibilitate! (râde)
cuteOshenie la Cărturești
cuteOshenie la Cărturești
Ce a însemnat să înveți ilustrație pe cont propriu și cum a arătat evoluția asta?
Sincer, pentru mine, să învăț pe cont propriu ilustrație, venind dintr-o facultate de comunicare a însemnat multă îndoială. Sindromul impostorului m-a însoțit multă vreme, chiar și după ce am început să lucrez în domeniu și să am un relativ succes ca ilustrator profesionist. Mulți ani am lucrat ilustrație în paralel cu jobul și am evoluat într-un ritm destul de lent, furată uneori de viața de zi cu zi. Dar de fiecare dată când luam un proiect care mă speria, creșteam încă un pic. Însă a venit o etapă în care nu mai era loc și timp de crescut dacă continuam să fac asta doar dupa 18.00 și în weekend. Cred că un an m-am perpelit cu această decizie, m-am pregătit, am strâns bani de zile negre și acum trei ani, chiar în iunie, am ”sărit” într-o viață de freelancing. De atunci am crescut cel mai mult, fără confortul unui job și al unui salariu, dar și cu timp pentru proiecte mai complexe care să mă sperie și să mă crească.
Online-ul, în toate formele sale, este acum cartea de vizită a unui ilustrator
Andra Badea
Ilustrația e una dintre ocupațiile vizuale tot mai populare și online-ul a avut destul de multă influență în a o populariza datorită conturilor de ilustratori de pretutindeni pe care-i putem urmări. De ce crezi tu că meseria asta a luat un avânt public puternic și în ce fel te-a ajutat pe tine social media, ca ilustratoare?
Ilustrația este până la urmă o formă de comunicare. Așa că dintr-un anumit punct de vedere era și normal să fie populară în social media, care despre asta este. Apoi este extrem de versatilă și poate fi folosită cu succes ca formă de educare, de promovare a unor idealuri sau pentru a lupta cu diferite nedreptăți, deci are potențial de viralizare mereu. Online-ul, în toate formele sale, este acum cartea de vizită a unui ilustrator, multe joburi vin prin Instagram sau Facebook – mai multe decât prin site chiar – iar Linkedin, The Dots și alte asemenea sunt locuri potrivite pentru a căuta potențiali clienți. De asemenea, social media te ajută să ții legătura cu alți ilustratori. E foarte important să faci parte din această comunitate, să contribui la o piață mai corectă și mai educată, să ai cui să-i ceri un sfat.
Citind despre cum arată flow-ul tău când muncești, am găsit multe asemănări cu meseria pe care o fac eu, jurnalismul. De la documentare, la editarea proiectului și până la stropul de magie care le leagă pe toate într-o lucrare pe care o arăți publicului, să desenezi include o mulțime de etape. Cum arată o zi de muncă la un proiect, pentru tine?
Sunt o persoană destul de organizată majoritatea timpului. În plus, venind după mulți ani de lucru în agenție, sunt formatată să scot ”idei din piatră seacă până ieri”. Asta nu înseamnă nici pe departe că sunt o mașină de idei bune sau că îmi place să lucrez sub presiune. Nicidecum. Dar am descoperit în timp ce funcționează pentru mine în generarea de idei și soluții vizuale și mi-am creat propriul proces de lucru.
În primul rând, am nevoie de un mesaj clar de comunicat și ăsta e primul lucru pe care îl fac - lucrez și discut cu clientul până știm amândoi foarte bine ce vrem de la respectivul proiect. Chiar și când clientul sunt eu. Apoi, am nevoie de perioadă de documentare pe subiect, am nevoie de inspirație, mă uit mult și la ce s-a mai făcut pe aceeași temă etc. Când mă apuc de brainstorming, am mereu o listă de cuvinte și concepte, asocieri și tehnici care mă ajută. Dar, inevitabil, vine și acel moment în care se termină ideile și nu am nimic satisfăcător. Ăla e momentul în care trebuie să fac o pauză, să nu mă mai gândesc la proiect și să nu mă panichez. După o vreme, ca prin magie, lucrurile se pun cap la cap și sosește și ideea salvatoare. De aici e un proces de comunicare cu clientul, opțiuni, argumente, schițe, până ajungem la ilustrația finală de care să fim - ideal - amândoi la fel de multumiți.
Nu aș fi crezut că sunt genul de persoană care renunță la un job sigur și trăiește din pasiune
Andra Badea
cuteOshenii e brandul tău, un set de personaje simpatice, care populează toată proiectele la care lucrezi, sub o formă sau alta. Cum au apărut cuteOsheniile în viața ta și cum ți-au schimbat-o?
cuteOsheniile s-au conturat acum vreo opt ani când am început să pictez direct pe piese de mobilier. Suportul neobișnuit m-a făcut să mă joc cu forme geometrice și să mă străduiesc să redau cât mai multă personalitate cu puțin, mai ales că scopul meu era să transform respectiva piesă de mobilier într-un personaj în sine. Numele a venit în urma unui articol scris despre mine, în care jurnalista Elena Drăghici a descris ilustrațiile mele drept ”cuteoșenii”. M-am gândit că dacă asta inspiră la prima vedere, așa ar trebui să le rămână numele. Mai ales că nu e un ”cute” clasic, ci unul mai excentric - clar un cap pătrat cu ochii mici și depărtați nu e primul lucru la care te gândești când vine vorba de ”cuteness”. Cât despre personalitățile lor - sunt optimiste, jucăușe, un pic nonconformiste, smart. Cineva a spus că par să ascundă și o ușoară melancolie sub fața mereu zâmbitoare. Îmi place asta, să văd ce devin o dată ce ”ies în lume” și poate chiar ce trăsături secrete pot avea de care nici măcar eu nu știu.
Cum mi-au schimbat viața? Păi ... m-au făcut curajoasă. Nu aș fi crezut că sunt genul de persoană care renunță la un job sigur și trăiește din pasiune. Cu teamă uneori, dar trăiește! (râde)
Dintre toate cuteOsheniile pe care le-ai desenat până acum, cu care te identifici cel mai mult?
Am făcut acum doi ani un proiect foarte personal, o serie de patru personaje, demoni interiori, pentru o serie de tricouri în colaborare cu Printoteca: Procrastinatorul, Napper, Control Freak și Muncher. Ideea din spate era tocmai aceea de a recunoaște aceste laturi ale personalității noastre, a le iubi și etala cu mândrie. De dispărut, nu dispar și e mai bine să le accepți ca parte din tine decât să te forțezi să le alungi. Și decât să îți ascunzi demonii interiori, mai bine îi porți mândru pe-un tricou să-i cunoască toată lumea. Mă identific cu fiecare dintre ei pe rând, când nu am chef să lucrez sau când mă trage somnul în mijlocul zilei, când fac liste peste liste sau când ronțăi nervos.
Care este cel mai neobișnuit loc în care au apărut personajele tale și cum au fost ele primite în spațiul respectiv de cei care le-au văzut?
Am avut o perioadă, acum 5-6 ani, când pictam cuteOshenii pe diferite piese de mobilier. De la măsuțe de cafea până la un radio uriaș din 1940 găsit de o prietenă la groapa de gunoi. A fost o perioadă minunată în care personajele mele au ajuns în birouri, dormitoare, sufragerii, s-a mâncat pe ele, s-a dormit în ele, au fost parte integrantă din viața unor oameni. Într-una din astfel de inițiative, am pictat live o masă la Acuarela Bistro. Masa aceea a rămas acolo în mansardă sau pe terasă mulți ani și a ”asistat” la o grămadă de povești și sfaturi date la un pahar. Când picioarele i s-au șubrezit, blatul pictat a fost păstrat și inrămat de cei de la Acuarela și încă trage cu urechea la povești, de pe un perete al terasei.
Andra pictează masa de la Acuarela
Andra pictează masa de la Acuarela
Cred în micile ”cărămizi” pe care reușești să le pui zi de zi lucrând la vise mai mari
Andra Badea
Ai participat și la multe expoziții, așa că vreau să știu de care dintre ele ești cea mai încântată, unde te bucuri mult că ai avut șansa să participi și în ce fel a contat expunerea ta acolo?
În al doilea an de freelancing, mi-am pus pe lista de dorințe primul proiect în altă țară. Așa că atunci când ilustrația mea ”Because you’re worth it” a fost acceptată pentru o expoziție în Londra, la Adidas Originals Concept Store, am luat-o ca pe un semn că sunt pe drumul cel bun. Și apoi am și vândut primul print în UK datorită acelei expoziții și am sărit în sus de bucurie. Eu cred în micile ”cărămizi” pe care reușești să le pui zi de zi lucrând la vise mai mari, pentru că indiferent cât de triviale pot părea din afară, le simți inevitabil ca pe o încurajare să mergi înainte.
Ca ilustrator freelancer, cum îți găsești proiectele la care lucrezi? Vin oamenii la tine? Te duci tu la ei? Și care e cel mai bun mod pentru tine de-a rămâne în atenția lor, de-a semnaliza că ești aici și gata să-ți pui mintea la contribuție?
Acum majoritatea proiectelor vin prin recomandări sau de la clienți recurenți. Dar din când în când, dacă descopăr un potențial colaborator cu care mi-ar plăcea să lucrez, trec peste sfiala inițială și îi dau un scurt mail să mă prezint și să-i arăt portofoliul. Când am trecut la fulltime freelancing făceam asta destul de des. Uneori trecea și un an până respectivul potențial client venea cu o propunere de proiect. Dar lucrurile se leagă până la urmă, chiar în moduri pe care nu le poți prevedea, așa că e bine să perseverezi și să creezi contacte noi mereu.
În paralel, trebuie să continui să lucrezi, să postezi pe social media, să participi la expoziții și inițiative ale comunității, să fii activ și prezent. Dar e important și ce fel de proiecte promovezi și la ce inițiative participi, la fel cum e important dacă portofoliul tău de lucrări e relevant pentru clienții pe care ți-i dorești. Eu pregătesc un set de exemple din portfoliu cât mai potrivite pentru un potențial client și le atașez la mail: postere de teatru și festivaluri, dacă scriu cuiva din zona de entertainment sau advertising, ilustrații editoriale sau cu un concept puternic în spate, dacă scriu unui jurnalist, cărți pentru copii pentru o editură etc.
Mi s-a întâmplat și să nu am ceva potrivit. Când am scris prima dată celor de la Decât o Revistă, aveam doar ilustrație editorială pentru copii. Le-am arătat ce făcusem și le-am spus că îmi doresc să spun și povești pentru oameni mari. Iar ei eu fost minunați și mi-au dat o șansă.

5 ilustrații alese de Andra Badea și poveștile lor cu final neașteptat

Dințică
Dințică
Dințică
Dințică a apărut acum doi ani, într-o carte pentru copii menită să-i învețe cum să aibă grijă de dantură, dar și să strângă bani pentru primul cabinet stomatologic mobil caritabil – Zâna Merciluță. Datorită lui, anul trecut am ”îmbrăcat” o clădire întreagă în ilustrații și personaje, transformând o clinică dentară pentru copii într-un univers fără frică de dentist.
Mica Astronaută
Mica astronaută
Mica astronaută
Mica Astronaută a făcut parte dintr-o inițiativă a Clubului Ilustratorilor din România de a face o expoziție itinerantă prin agențiile de publicitate din România, reinterpretând sloganuri celebre. Eu am ales ”Pentru că meriți” al lui L’Oreal, vrând să-i updatez semnificația din ”meriți răsfăț” în ”meriți să ajungi oriunde și oricine dorești”. Și așa am ajuns și eu la Londra, ca parte din expoziția Creative Debuts și Adidas Originals, care celebra femeile.

Procrastinatorul

Procrastinatorul
Procrastinatorul
Procrastinatorul e parte din seria mea de demoni interiori, creată inițial pentru o colaborare cu Printoteca – primul meu pop-up shop. O mini colecție foarte personală, despre acele laturi ale noastre care merită acceptate, iubite și purtate cu mândrie. Și această latură a mea a ajuns expusă în văzul tuturor, în cetatea Kalemegdan, Belgrad, ca parte din festivalul internațional de ilustrație, Ilustrofest.

Maimuța cinefilă

Maimuța cinefilă
Maimuța cinefilă
Maimuța cinefilă este ea însăși un final neașteptat, un proiect care nu părea că se va mai întâmpla. Doi ani la rând le-am scris celor de la festivalul de film La Guarimba din Italia, în speranța de a face parte din expoziția lor anuală cu 15 ilustratori din diferite colțuri ale lumii. De fiecare dată venea răspunsul că au ales deja participanții. Anul acesta nu le-am mai scris, convinsă fiind că îmi dădeau cu flit. Și într- o zi, în februarie, am primit un mail cu o invitație de participare. Trei ani mai târziu, în anul pandemiei care a închis majoritatea evenimentelor din lume. Dar La Guarimba se va ține și un mic vis mi s-a îndeplinit.

Familia cuteOshenii

Familia cuteOshenii
Familia cuteOshenii
Familia cuteOshenii a fost primul proiect de pictat pe mobilă, pe vremea când nu știam să fac asta, cuteOsheniile nu existau și încă lucram în agenție. Acum opt ani. Am crezut că e un simplu proiect de ilustrație extra și m-am distrat lucrând la el serile, după program, pe holul agenției. O dată ce a fost gata și a apărut în campania IKEA, prima cuteOshenie s-a născut oficial și, fără să știu atunci, am făcut și primul pas spre o carieră fulltime de ilustrator.
Vrei să fii primul care află ce mai desenează Andra Badea? Urmărește-o pe Instagram.