The world needed a break anyway
© Cătălin Georgescu
Cultură Urbană
𝓒𝓲𝓷𝓮 𝓪 𝓭𝓮𝓼𝓮𝓷𝓪𝓽 𝓪𝓼𝓽𝓪? Ultimul artist de pe Arthur Verona
În 2020, Alex Baciu a desenat pentru ultima dată legendarul perete dedicat artei urbane de pe strada Arthur Verona din București. La începutul lui 2021, peretele a fost demolat.
Scris de Andreea Vasile
Publicat pe
La începutul acestui an, calcanul de pe strada Arthur Verona, un simbol al artei urbane din București, a fost demolat. După 15 ani de zile și tot atâtea desene care și-au făcut loc în acest spațiu, an de an, în cadrul evenimentului Street Delivery, arta urbană a fost pusă definitiv la zid.
Alex Baciu e ultimul artist care a mai desenat acest perete. În 2020, el a realizat lucrarea ”The world needed a break anyway”, dedicată lumii aflată-n plină pandemie. ”Sunt obișnuit cu efemeritatea propriei mele arte. În urmă cu doi ani a fost demolată o poartă de fabrică pe care am pictat-o integral, parte din programul bienalei de artă Art Encounters din Timișoara, ediția 2017. O altă murală a fost acoperită din motive necunoscute. Arta urbană, în general, are un statut solid în ceea ce privește efemeritatea, ea este în continuă schimbare, iar asta o face dinamică și mereu în concordanță actuală cu evenimentele,” spune Alex.
Poarta unei fabrici desenată de Alex la Timișoara, 2017
Poarta unei fabrici desenată de Alex la Timișoara, 2017
Haide să faci cunoștință cu Alex Baciu și să vezi și alte lucrări pe care le-a realizat și poveștile lor. Bine ai venit la un nou episod din seria RedBull.ro, ”Cine a desenat asta?”
Alex Baciu în timpul realizării lucrării de pe strada Arthur Verona
Alex Baciu în timpul realizării lucrării de pe strada Arthur Verona
Care este povestea ta când vine vorba despre desenat?
Defectul meu este că vreau să știu tot despre tot. Îmi place să fiu la curent cu majoritatea lucrurilor care evoluează în jurul meu, să fiu un erudit, să îmi încarc ADN-ul. Pentru mine contează mult recognoscibilitatea artistului, care se vede în evoluția sa, chiar dacă acum 10 ani picta într-un stil, iar acum lucrările sunt într-o totală altă direcție. Motivația stă la baza alegerii mele din copilărie, atunci când am ales drumul ăsta, indiferent de consecințe. Cred în moștenirea lăsată de fiecare dintre noi, de orice natură ar fi ea, este o predare a unei epoci pentru următoarele vremuri.
Lucrare în Timișoara, 2014
Lucrare în Timișoara, 2014
De mic, încă de pe la 12 ani, îmi făcusem abonament la biblioteca din Constanța care, la momentul respectiv, era o instituție proaspăt mutată într-o nouă clădire și o consideram efectiv un templu din toate punctele de vedere. Atât arhitectural, cât și informațional, era ceva care și acum îmi aduce aminte cu plăcere de orele petrecute zilnic răsfoind albume și cărți alături de notebook-urile mele, și penițele, și cerneala.
Gimnaziul și liceul le-am terminat la Colegiul Național de Artă „Regina Maria” din Constanța, apoi m-am mutat în Timișoara, unde am studiat la Facultatea de Arte și Design la Universitatea de Vest. Anul terminal l-am făcut în Portugalia, în Porto și Braganca, cu o bursă Erasmus. Am continuat cu Master tot la secția pictură ‚ ’’Surse și resurse ale imaginii’’, în Timișoara.
Alex Baciu în atelierul lui
Alex Baciu în atelierul lui
Sunt atras de constrastele estetice concretizate între liniște și neliniștea excesivă. Despre autoeducație pot spune multe, dar aleg să intersectez propriile mele valori cu alte noțiuni străine mie, cu dorința de a evolua, de a schimba mereu ceva din abordarea actuală.
Desenele tale sunt și pe pânză, și pe pereții orașelor, și în spații interioare. Unde îți place cel mai mult să desenezi?
Pânza, peretele indoor și cel oudoor sunt trei suporturi diferite pentru care, zic eu, e nevoie de trei perechi de ochi, și ei, diferiți. Diferența o face nivelul de detaliu, căci același detaliu de pe pânză nu corespunde cu detaliul de pe o murală și nici de pe un perete indoor, ele schimbându-se în funcție de raportul suprafeței. Nu am un suport preferat, diferența o face cantitatea de adrenalină și mood-ul pe care ți-l dă înapoi peretele sau o pânză, nivelul de satisfacție fiind aproape identic. Cu siguranță faptul că am pictat în vremea studenției câteva biserici, m-a făcut să-mi dau seama că pot comunica cu un perete la fel de bine cum pot și cu o pânză, chiar dacă sunt alte noțiuni de care trebuie să ții cont. La final, ele se îmbină, doar raportul rămâne diferit.
Lucrare pe Aerodromul Cioca din Timișoara, 2019
Lucrare pe Aerodromul Cioca din Timișoara, 2019
Peretele de pe Verona va rămâne în memoria colectivă, chiar dacă nu mai este fizic. El rămane un landmark și o voce a ultimilor 15 ani ai urban art-ului.
Alex Baciu
Desenul tău de pe Arthur Verona din 2020 a fost ultimul de pe peretele demolat recent. Care e povestea acestui desen și cum te-ai simțit atunci când a dispărut?
Faptul că nu există o legislație coerentă pentru monumentele istorice, ca să nu mai zic despre noile landmark-uri, care, și ele, reprezintă monumente contemporane, în timp având toate șansele să devină monumente istorice la categoria lor.
Lumea se schimbă, valorile se schimbă, totul se schimbă, dar mulți dintre noi rămânem pe sasiuri vechi de mentalitate, fără să ramificăm evoluția artelor și clasarea lor. Sper să fie doar o chestiune de timp și, pe viitor, să înțelegem mai mult din greșeli, păcat că sunt din ale noastre... Benefic ar fi să luăm în calcul lucrurile care se fac acum ca mai apoi să avem ce să transmitem următoarelor generații.
Peretele de pe Verona va rămâne în memoria colectivă, chiar dacă nu mai este fizic. El rămane un landmark și o voce a ultimilor 15 ani ai urban art-ului.
Am fost primul care a documentat începerea demolării și am dat sfară în oraș. Dărâmarea lui a fost, într-adevăr, plină de mixed feelings, pe de o parte tristețe, dar și onoare în același timp, prin faptul că ciclul peretelui se termină cu pictura mea. Împreună cu ONG-ul buchARTest am avut chiar o campanie numită #sfaramarta ca omagiu adus peretelui și a ceea ce a însemnat pentru oraș.
Muralul de pe Arthur Verona a apărut la invitația Street Delivery prin coordonatorul lor de proiect, Cristian Neagoe. Mi-au spus că au ales să pictez eu în anul 2020 pentru că voiau ceva diferit, o schimbare. Și uite că s-a dovedit a fi o mare schimbare, căci după jumătate de an a fost demolat. Ținând cont că și tema picturii a fost legată de perioada actuală, „The world needed a break”, dărâmarea lui încă îmi dă speranța să cred că este și un semn vizavi de pandemie și că totul poate să revină, în curând, la o normalitate sau o nouă normalitate.
Lucrarea ”Aviatorul” realizată împreună cu Irlo, Brașov, 2019
Lucrarea ”Aviatorul” realizată împreună cu Irlo, Brașov, 2019
Am în minte un mural care mi-a dat un pic bătăi de cap, a fost și cel mai mare mural la care am lucrat vreodată, peste 500mp, devenind și cel mai mare mural din țară.
Alex Baciu
Desenezi multe portrete care, la rândul lor, conțin alte povești, un chip cu o mie de fețe. Ce anume te inspiră să abordezi portretul și cui aparțin chipurile pe care le desenezi?
Portretele, în general, au un impact și un spațiu locativ mare în memoria noastră. Nu degeaba, din vechi timpuri, portretele au fost alese pentru identificarea țărilor prin numismatică. Suntem făcuți să reținem un portret mai mult decât orice altceva. Pe lânga asta, îmi place anatomia și studiul lor, dar, în general, sunt atras de portretele care mă intimidează într-un fel sau altul, iar în măsura în care pot să fiu un observator, pot să analizez așa cum îmi doresc. Sunt înclinat către părțile naturale și filozofia fiecărui element alăturat. Portretele sunt pentru mine un exercițiu constant, sunt oameni din jurul meu care mă inspiră, caut liniștea în portrete și cred că avem nevoie de această stare în vremurile noastre. Chiar dacă e sub o formă bidimensională, tot se face un transfer emoțional.
Lucrarea ”Feather no.2”, Reșița, 2020
Lucrarea ”Feather no.2”, Reșița, 2020
Care a fost cel mai solicitant desen pe care l-ai realizat până acum? Cum faci față momentelor grele atunci când faci un desen care-ți ridică piedici și cum te mobilizezi să găsești soluții și să închei cu bine ce ai de făcut?
Fiecare mural are dificultatea lui, doar că este diferită, la unul ești constrâns de timp, la altul de suprafață, iar la altul de înălțime. Am în minte un mural care mi-a dat un pic bătăi de cap, a fost și cel mai mare mural la care am lucrat vreodată, peste 500mp, devenind și cel mai mare mural din țară. Organizat de ”Memoriile Cetății”, parte din proiectul ”Timișoara - Capitală Culturală 2021”, între timp devenită 2023. Ionuț Suciu, coordonatorul de proiect, ne-a oferit un siloz de cereale înalt de 28 de metri. Alături de colegii mei Irlo, Flaviu Roua și Corina Nani, a trebuit să terminăm desenul în 5-7 zile. A fost tare mișto și challenging la înălțime. Acum sunt pregătit și pentru alte înălțimi!
Soluțiile există mereu, trebuie să nu-ți pui bariere. Orice e posibil plus că eu sunt o fire calmă și înțelegătoare în aproape toate circumstanțele și asta îmi dă răspunsul pentru orice. Așadar, no panic, totul are o rezolvare.
Ai vreun perete pe lângă care treci des și unde ți-ar plăcea să desenezi?
O, da, am hartă cu ei, o las aici? (râde) Uite, îți zic de unul, dar pe care nu–l văd zilnic și nici nu trec des pe lângă el, dar îmi este foarte drag. Este un calcan în Piața Ovidiu din Constanța și, fiind în preajma Muzeului Național de Istorie, am câteva idei care să dea coerență zonei respective.