Muzică
Cine este Jurjak?
Videoclipul piesei "Soapte" iti taie respiratia.
Pe 17 iulie 2015, George Petrosel a putut sa vada, in sfarsit, ce crede lumea despre videoclipul piesei "Soapte", prima lansata dintr-o serie de douasprezece melodii care se vor regasi pe albumul "Lemon Blues", acum in lucru. In regia lui Hypno, videoclipul arata, de fapt, ca un scurtmetraj noir. Am vrut sa stiu cine este George aka Jurjak asa ca m-am intalnit cu el sa-i aflu povestea.
Este ora 15:00 si-o alta zi canciulara in care Bucurestiul se topeste sub prea multe grade. George abia s-a intors din Cluj si inca se resimte dupa zilele petrecute acolo si drumul lung inapoi spre casa. Are 32 de ani, dar nu ii dai mai mult de 25. Intr-un fel, imi aduce aminte de Pharrell, genul acela de om vesnic tanar. In plus, cand ii auzi vocea, cu ochii mintii vezi mai degraba un barbat inalt, atletic, peste care anii si experienta de viata se vad intiparite ca un tatuaj in piele. In realitate, George arata ca un pusti bland si visator. Si acum, cand scriu aceste randuri, ma mir ca avocatura a fost prima lui alegere atunci cand s-a inscris la facultate. Si George se mira, dar spune ca a invatat pana la capat, a absolvit Dreptul, a intrat in barou si a si practicat o vreme, suficient cat sa isi dea seama ca nu vrea sa faca asta pentru tot restul vietii.
"In perioada aceea, in cartierul in care locuiesc, si-a facut sediul casa de discuri Urban Records, de unde au pornit in cariera lor multi rapperi cunoscuti azi la noi. Eu m-am apropiat de K-Gula si, dintr-una in alta, a spus ca vrea sa inceapa un proiect de hip hop live. Mi s-a parut interesant, mai ales ca aveam din familie ritmul in sange si imi placea sa bat la tobe", spune George, care este fiul lui Edi Petrosel, tobosarul trupei Holograf. Asa a aparut proiectul "K and Confusion". George si K-Gula au avut cateva cantari, dar povestea nu a functionat pentru ca era "prea underground" pentru anul 2004.
Cu toate astea, George nu s-a dat batut. Alaturi de chitaristul Luca Valentin, cu care colaborase si la "K and Confusion", si de chitaristul Nutu Militaru a infiintat “Virtual Picnic”. "A fost si mai underground decat ceea ce am facut cu K-Gula pentru ca era muzica de teatru, psihedelico-acrobatico-vazduh, cum am numit-o noi, si cantam mai mult pe la cluburile de jazz si numai cei care gustau acest gen stiau de noi", isi aminteste George.
5000 de metri altitudine
Dupa aceste incercari in muzica si o cariera in avocatura careia i-a pus punct inainte de vreme, George a plecat impreuna cu parintii la o nunta la New York. Nu avea niciun chef sa faca asta si mintea lui era intr-un permanent du-te vino creativ, ceea ce il consuma. "Mi-am luat carti cu poezii din biblioteca poetei Liliana Ursu, mama unui prieten de-al meu, si mi-am propus sa citesc in avion si apoi in toata vacanta la New York. Baudelaire si Nichita au fost alegerile mele aleatorii si mi s-a parut interesant sa ii citesc la 5000 de metri altitudine, pentru ca mi-am imaginat ca astfel pot sa ajung mai usor la sufletul lor", povesteste George. El spune ca orasul american care nu doarme niciodata l-a lasat rece pentru ca interesul lui era unul si bun, voia sa citeasca si sa scrie, ceea ce a si facut.
"Cand m-am intors acasa am scris la foc automat in jur de 60 de poezii. Toate erau vizuale, ca niste tablouri in cuvinte. Sa-ti recit una: Atunci am stiut ca trebuie sa merg la Regie-Film." La facultatea Hyperion, George spune ca a invatat sa isi exprime vizual gandurile, dar ca munca din teren e cea care a facut, cu adevarat, diferenta si l-a invatat meserie. Ca proaspat absolvent a avut ocazia sa lucreze cu Hypno care l-a luat asistent de regie la proiectele lui. "Am invatat multe de la el, cum sa abordez o idee, cum sa o transform in clip. Cu toate astea, jobul de asistent mi s-a parut stresant pentru ca nu e stilul meu. Sunt o fire sensibila si imi e greu sa fac pe seful. Insa experienta aceea a contat enorm", spune George.
Ulterior, el a a regizat videoclipuri. Raku, Omu Gnom, Moonlight Breakfast, STEMA, Hot Casandra si SuperED sunt cei cu care a lucrat.
"Videoclipul celor de la Moonlight Breakfast a ajuns pe TV in Germania, iar pentru "O poteca" a lui Omu Gnom am muncit singur 3 luni de zile si sunt mandru de ce a a iesit", spune George.
Pana sa lanseze piesa "Soapte", Jurjak a pus la cale operatiunea "Back to the future", un omagiu adus creatorilor romani din perioada anilor 1970. "Este un proiect audio-video, iar in varianta lui live sunt alaturi de tobosarul Daniel Olteanu (cunoscut si din "Temple Invisible", "El Negro" si "AB4"). Daniel Olteanu aka Beavis este primul care a ascultat piesa "Soapte" si a exclamat: "Asta trebuie sa iasa pe piata!" "Si datorita lui piesa suna cum suna azi", spune George. Versurile au fost scrise pe baza unei poezii la care Jurjak a lucrat in urma cu doi ani. Din acea poezie a extras cateva randuri pe care le-a pus pe muzica si anul asta a completat acea munca cu versuri noi pentru a ajunge la formula finala, asa cum se aude si-n videoclip.
Deocamdata, pe Jurjak il puteti asculta live numai cu proiectul-omagiu dedicat creatorilor romani. Pe 15 august, el va fi alaturi de Tzuc si Heion la Colectiv, in Bucuresti, iar pe 23 august va fi in statiunea 23 August, la mare.
Albumul "Lemon Blues" este programat sa iasa in luna octombrie a acestui an.