Cultură Urbană

Colecționarul de reclame vechi românești

© Andreea Vasile
Florian Ciobanu estimează că dacă ar digitaliza colecția sa, ar avea peste 50.000 de tipărituri. Intră în lumea unui colecționar de reclame vechi românești și află cum a devenit pasionat de ele.
Scris de Andreea VasilePublicat pe
La 13 ani, Florian Ciobanu și-a descoperit pasiunea pentru obiectele vechi și, mai apoi, după ce a lucrat în publicitate începând cu anii ’90, și pentru reclame. ”E un microb în toată povestea asta și o atracție a mea față de vechi și frumos, frumosul vechi,” își începe Florian destănuirea. Azi, el este unul dintre cei mai cunoscuți colecționari din România, atât datorită numărului mare de exponate pe care-l deține, cât și prezenței sale la evenimentele dedicate publicității românești. Pagina sa de Facebook, Reclame Vechi, numără peste 142.000 de urmăritori, care-s cu ochii pe ceea ce Florian numește o bancă de imagini, unde a adunat materiale publicitare din perioada 1840 – 1995.
O mică parte din arhiva de reclame a lui Florian Ciobanu
O mică parte din arhiva de reclame a lui Florian Ciobanu
”Colecția mea începe cu anunțuri din perioada pre și pașoptistă care sunt simple anunțuri, fără grafică sau vizual. Colecția mea de periodice, de fapt, aduce în prezent doar câteva exemple de acest gen. Dar, practic, în anii 1850, se lansează propiu-zis în Țările Române forme mai sofisticate, prin text și chiar și vizualuri. În Transilvania, aceste vizualuri sunt mai evoluate, mai bine gândite și structurate pe produs sau servicul respectiv (acolo existau foarte multe publicații de limba română, inclusiv la Budapesta).
Suc de roșii, 1969
Suc de roșii, 1969
Trebuie să recunosc că, pentru expoziții, aduc reclame mai artistice, mai frumoase ca layout-uri, la mărci cunoscute. Totuși, industria noastră de advertising din acea epocă are și părți mai puțin frumoase din punct de vedere estetic, de aceea, consider că aceea este publicitatea noastră pură ca și chintesență a ceea ce a fost atunci din punct de vedere creativ. Evident, există și cele mai frumoase realizate de ilustratori consacrați care, uneori, erau și lăsați să le semneze. Mă refer aici la tipăritură. Radioul a apărut mai târziu,” povestește Florian.
Atracția lui pentru această lume a apărut pe când avea numai 13 ani, când a început să meargă la un anticariat din Craiova, orașul său natal, care era aproape de școala unde învăța. În timp, anticarul a văzut că Florian revine mereu acolo și s-au împrietenit.
Nectar de fructe, 1970
Nectar de fructe, 1970
”Într-o zi, anticarul m-a întrebat dacă vreau să spăl geamurile anticariatului său și ale librăriei care se afla lângă el. Eram firav și slăbuț și am acceptat să fac asta. Am spălat geamurile cum am putut, cu un furtun gros și greu. Pot zice că asta a fost intrarea mea în lumea cărților vechi pentru că, după acest moment, anticarul m-a băgat în depozitul lui unde se aflau și se vindeau cărți pe sub mână. Aveam, de asemenea, acces la publicații străine cu reclame extraordinare precum Das Stern, Bunte, Paris Match. Erau anii ’80.”
Propagandă în anii 1950
Propagandă în anii 1950
Perioada respectivă a însemnat mult pentru Florian, fiindcă spune că cititul l-a influențat enorm pentru construcția lui interioară și pentru dezvoltarea creativității. În plus, era cam singura modalitate de petrecere a timpului liber fiindcă ”televizorul nu funcționa niciodată. Aveam unul, dar se strica mereu, ai mei îl reparau, însă nu mergea prea mult și iar ceda. Cititul a devenit refugiul meu.”
La Mamaia, 30 august 1912, ziarul Dimineața
La Mamaia, 30 august 1912, ziarul Dimineața
Începutul colecției de reclame vechi românești
Spre sfârșitul anilor ’90, Florian a intrat în publicitate și s-a mutat la București. Atunci i-a venit ideea asta, că ar putea colecționa reclamă veche românească. În 2005 a participat pentru prima dată cu o mini-expoziție la primul festival de creație publicitară din România, Ad’Or, și a făcut asta timp de trei ani, până-n 2007, când festivalul a dispărut. ”În mai 2005, BMG, organizatorul de atunci al festivalului de creație publicitară Ad'Or, m-a invitat și mi-a oferit spațiu și logistică să panotez prima mea expoziție, pe care o consider și prima din România pe această tematică. Am acoperit perioada 1880 - 1989. Iarăși, un fapt inedit, a fost că panourile mele cu reclame vechi erau poziționate fix la intrarea în expoziție, cu lucrările celor mai mari agenții din industrie (Leo Burnett, McCann, Saatchi, BBDO etc.) introduse în festival. Juriul era compus, în general, din directori de creație din rețelele mamă și absolut în fiecare an mi-au vizitat și expoziția. Primul interviu TV pe acest subiect a fost tot atunci, în mai 2005, la cea mai bună emisiune de profil, Marcă înregistrată, cea din care a derivat ApropoTV.
Reclamă la Piramidon
Reclamă la Piramidon
Goana după reclame
Să găsești astfel de reclame înseamnă să-ți placă să umbli, să cauți, să scormonești, să legi prietenii. Ești un fel de detectiv pe urmele surselor în care ai putea găsi asemenea comori. Ai nevoie de intuiție, de ”nas”, de ponturi și de răbdare. De la buchiniștii care au existat în zona Universității din București până prin 2010 și până la tâgurile de vechituri precum cele din Pantelimon sau Vitan, Florian cunoștea toate locurile în care ar fi putut să găsească materiale interesante și valoroase pentru colecția lui.
Guban, o marcă încă prezentă pe piață
Guban, o marcă încă prezentă pe piață
”Am o amintire emoțională, ca să zic așa. Un colecționar avea un afiș cam rar la vânzare, cu 500 euro. Eu i-am făcut o ofertă cam derizorie, jumătate de preț, ceea ce l-a făcut să râdă. În fine, mi-a fost și un pic rușine, căci era un domn mai în vârstă și cunoscut pe piață. Era ajunul Paștelui, alergasem toată ziua și voiam să îmi fac niște cumpărături specifice sărbătorii. Sună telefonul! Colecționarul îmi acceptă oferta , ne vedem și îl iau. Doar un mic detaliu: aceia erau toți banii mei din buzunar și-mi amintesc că am rămas cu fix 12 lei. De care mi-am cumpărat cartofi și ouă. Și cu ce mai aveam resturi prin frigider, m-am descurcat. Nu am sunat pe nimeni, nu m-am împrumutat, nu am spus nimănui până astăzi întâmplarea asta. Ce vreau să transmit este că, noi, colecționarii, pățim frecvent acest gen de situații. Este și un fel de suferință și tribut față de colecțiile noastre. Din păcate, nu pot spune care este afișul din poveste, deși povestea este adevărată, ” spune Florian, care timp de doi ani a vândut, la rândul său, carte veche, carte poștală și fotografie veche.
Fricțiunea Carmol, sfârșitul anilor 1930
Fricțiunea Carmol, sfârșitul anilor 1930
”Între 2004 - 2006, mi-am dezvoltat pasiunea prin Asociația buchiniștilor de la Universitate unde, cei care își mai amintesc de Târgul Cartea Veche, am avut și eu un dulap cu un vânzător preluat de la cel de dinaintea mea. Ineditul situației a fost că eram singurul dintre cele 60 de dulapuri care avea voie să vândă carte poștală și fotografie până în 1940 și mici obiecte. Pe vremea aceea nu exista Târgul Valea Cascadelor, ci doar acela din Pantelimon, cel mai bun și tare târg de weekend posibil din București, care din păcate a fost desființat.”
Nestle, 1914
Nestle, 1914
Prezența internetului a schimbat felul în care se caută azi obiectele și reclamele vechi. Totul e la un click distanță și e mult mai ușor să descoperi oamenii care au lucruri pe care tu le cauți, chiar dacă ei sunt la capătul celălalt al pământului. Florian explică: ”Netul ne-a adus în casă și ceilalți colecționari, târguri și târgoveți. Adesea, lumea colecționarilor de obiecte vechi e o lume invizibilă, însă mulți dintre ei trăiesc exlclusiv din asta.”
Colecția de reclame vechi românești, o muncă ce nu se termină niciodată
La mijlocul anului trecut, Florian a trebuit să elibereze spațiul pe care-l avea închiriat pentru tipăriturile sale aproape de Piața Romană. Obiecte, produse, lucrări înrămate și alte lucruri au trebuit să fie mutate în altă parte, toate prin efort propriu, căci tot ceea ce Florian face este din pasiune și, ca multe alte pasiuni, și a lui costă. ”E o asumare și o responsabilitate mare pentru că hârtia trebuie păstrată în anumite condiții. Așa că, peste toate, fac și muncă de arhivistică,” spune el. Depozitul în care se află acum colecția lui Florian este într-un subsol din centrul Bucureștiului.
Estetica produselor alimentare 1977
Estetica produselor alimentare 1977
În 2020, pagina de Facebook, Reclame Vechi, a împlinit 10 ani de existență. Datorită muncii lui Florian, curioșii și pasionații au cunoscut îndeaproape cum a arătat societatea românească de-a lungul timpului și prin intermediul reclamelor care au reflectat întotdeauna starea și preocupările sale. Florian își propune în continuare ”să digitalizez colecția, să fac un muzeu virtual. Și unul fizic îmi doresc foarte mult, de aceea am anunțat ca misune a paginii mele încă din 2010 acest lucru. Iar greii publicității știu de mine de pe atunci, de exemplu, am corespondență pe subiect cu Bogdan Naumovici din 2007. Știu mai mulți proprietari de agenții de mine, dar încă nu am găsit susținerea oficială a industriei publicității românești, cum ar fi IAA România și UAPR România.”
Pastă de dinți cu sare naturală
Pastă de dinți cu sare naturală
Vrei să vezi și alte reclame din colecția lui Florian? Urmărește pagina Reclame Vechi și rămâi la curent cu noutățile.