Cliff Diving
Constantin Popovici: Disciplina și ambiția de a reveni în vârf
Campion al Seriei Mondiale Red Bull Cliff Diving în 2023, Constantin Popovici a încheiat sezonul 2026 pe locul trei. Cum se pregătește pentru performanță și de ce crede că 2027 va fi anul lui?
Constantin Popovici nu prea știe ce înseamnă să ia o pauză. Nici măcar atunci când sezonul competițional se încheie, iar majoritatea sportivilor ar profita de câteva săptămâni de relaxare, românul nu renunță complet la antrenamente. Pentru el, mișcarea este o constantă, iar disciplina, un mod de viață construit în ani de experiență, accidentări, reveniri și victorii.
Atitudinea aceasta l-a ajutat să rămână în elita mondială a cliff diving-ului, o disciplină în care performanța se construiește cu mii de ore de antrenament, dar poate fi decisă în doar câteva secunde, de la desprinderea de pe platforma aflată la 27 de metri deasupra apei până la intrarea în apă.
Campion al Seriei Mondiale Red Bull Cliff Diving în 2023, Constantin a mai încheiat de patru ori sezonul pe podiumul clasamentului general: pe locul al doilea în 2021, 2024 și 2025 și pe locul al treilea în 2026. În cel mai recent sezon, el a câștigat două etape și a mai urcat de două ori pe treapta a treia a podiumului, confirmându-și încă o dată locul printre cei mai buni high diveri ai lumii.
2026 a fost însă și anul în care a început să privească performanța dintr-o perspectivă mai largă, în care sănătatea, longevitatea sportivă și starea generală de bine au devenit la fel de importante ca ambiția de a câștiga.
Red Bull Cliff Diving 2026: Două victorii și un sezon în care fiecare greșeală a contat
Constantin Popovici s-a clasat pe locul al treilea în clasamentul general al Seriei Mondiale Red Bull Cliff Diving 2026. Deși a câștigat două etape și a obținut alte două clasări pe podium, sportivul român știe că un început de sezon mai bun i-ar fi putut schimba semnificativ poziția finală. „Nu este rău, dar aș fi vrut măcar locul al doilea. La ultima etapă aș fi vrut să termin măcar înaintea lui James Lichtenstein, iar asta m-ar fi clasat automat pe locul doi, la fel ca anul trecut sau acum doi ani. El a sărit mai bine la ultima etapă și m-a întrecut în clasamentul general.”
Primul concurs al sezonului a fost și cel care i-a complicat cel mai mult parcursul. O clasare pe penultimul loc, venită într-un moment în care se confrunta și cu probleme fizice, i-a afectat nu doar punctajul, ci și încrederea în propriile posibilități. Pentru un sportiv obișnuit să lupte pentru victorie, rezultatul a fost greu de acceptat, însă reacția lui a fost aceeași care i-a definit întreaga carieră: s-a întors la antrenamente și a căutat soluții. „La prima etapă, când am fost pe penultimul loc, am fost demoralizat. A fost o perioadă în care mă întrebam dacă se mai poate sau nu. Dar am revenit acasă, m-am pregătit conștiincios, iar la următoarea etapă am luat locul trei. Acel loc trei s-a simțit ca o victorie. Mi-am spus: «Hai că se poate, sunt pe drumul cel bun!»”
Constantin Popovici a luat locul întâi în etapa de la Copenhaga
© Jesper Gronnemark / Red Bull Content Pool
Revenirea a continuat cu victoriile de la Copenhaga și Mostar, două rezultate importante pentru clasament, dar cu semnificații personale diferite. Dacă succesul de la Mostar a fost obținut la o diferență de numai zece sutimi, cel din Danemarca a avut pentru român o încărcătură emoțională aparte: Copenhaga este orașul în care a participat pentru prima dată la Red Bull Cliff Diving. „Cred că cea de la Copenhaga a fost o victorie mai clară și mai satisfăcătoare față de cea din Mostar – aia a fost la zece sutimi și poate să zică lumea că a fost la noroc, dar cea din Copenhaga, fiind și orașul în care am participat prima dată la Red Bull Cliff Diving, a fost cum ar veni «Welcome home!»”
Victoria de la Mostar l-a readus inclusiv în calculele pentru câștigarea titlului general, deși scenariul presupunea nu doar o nouă victorie a sa în ultima etapă, ci și un rezultat mai slab al liderului clasamentului. Constantin a încercat să abordeze finala fără presiune suplimentară, însă admite că lucrurile devin mai complicate atunci când miza crește, iar fiecare discuție se întoarce inevitabil la posibilitatea câștigării titlului. „Am decis să merg la ultima etapă mai relaxat, fără o presiune exagerată. Totuși, când ajungi acolo, încep interviurile, toată lumea te întreabă, se fac calcule și presiunea crește.”
La Polignano, în Italia, vremea a adăugat încă o variabilă unei competiții în care precizia este esențială. Valurile și vântul au afectat evoluțiile mai multor sportivi, iar Constantin, care spune că nu se împacă deloc bine cu valurile, a simțit din nou cât de greu poate fi să reproduci în concurs o săritură executată impecabil la antrenament. „Cu o săptămână înainte am avut un cantonament în Austria, în Area 47, și săritura pe care am greșit-o mergea foarte bine la antrenament. Eu mă antrenez la fel, mă pregătesc la fel, somnul și tot ce fac este în parametri normali. [...] Pur și simplu asta e viața de Cliff Diving.”
Experiența l-a ajutat să accepte mai ușor și lucrurile care nu depind de el, fără să își piardă exigența față de propria pregătire. „Încerc să fac față, însă suntem oameni, nu roboți, și mai greșim. [...] La urma urmei, aceasta este frumusețea sportului.”
Totuși, dacă ar putea schimba un singur lucru din sezonul 2026, acela ar fi felul în care a gestionat primele săptămâni de pregătire. Privind retrospectiv, recunoaște că a insistat prea mult atunci când corpul îi transmitea că are nevoie să reducă intensitatea, o greșeală pe care o consideră frecventă în sportul de mare performanță. „Tragi de tine până la epuizare, când ar trebui să iei piciorul de pe accelerație. [...] La următorul sezon știu cum să încep mai din timp și să acord mai multă atenție corpului, pentru că oferă semnale și nu vreau să risc o accidentare. Cât timp sunt sănătos, mă aflu acolo la bătaie în primii trei.”
Constantin Popovici crede în disciplină și ambiție
© Dean Treml / Red Bull Content Pool
Mai mult decât talent: ce admiră Constantin Popovici la sistemul canadian de pregătire
Exigența pe care Constantin Popovici o aplică propriei pregătiri se reflectă și în felul în care privește performanța celorlalți. Deși concurează de ani buni împotriva unora dintre cei mai valoroși high diveri ai lumii, spune că nu are neapărat un sportiv pe care să îl considere un model. „Eu sunt cel mai dedicat și mi-e greu; sunt destul de critic în general. Cer tot timpul să se atingă perfecțiunea.”
În schimb, ceea ce admiră cu adevărat este felul în care anumite țări reușesc să construiască performanța prin sisteme de pregătire bine organizate, capabile să susțină sportivii pe termen lung. Exemplul său preferat este Canada, unde infrastructura, antrenorii și programele dedicate juniorilor creează, în opinia sa, condiții mai bune pentru dezvoltarea viitoarelor generații de high diveri. „Eu admir mai degrabă sistemul canadian, antrenorii din spatele sportivilor, federația și tot acel mecanism. Drept dovadă, au ajuns să aibă sportivi redutabili.”
Diferența față de România este, spune el, vizibilă mai ales în oportunitățile oferite celor care vor să facă tranziția de la săriturile tradiționale în apă către high diving. În Canada există platforme de antrenament, o structură de antrenorat și programe care le permit sportivilor să progreseze treptat, fără să fie nevoiți să demonstreze de la început că pot ajunge în elita mondială.
Deși beneficiază de sprijinul Federației Române de Natație, sportivul consideră că dezvoltarea disciplinei în România ar avea nevoie de o abordare mai amplă, care să ofere șanse și sportivilor aflați la început de drum. „Am văzut mulți sportivi din Canada la început de drum cărora le-am dat zero șanse să ajungă undeva și totuși au reușit. [...] Dacă cineva îți dă zero șanse și totuși investește în tine timp de cinci ani până ajungi acolo, asta e de remarcat și de apreciat.”
Pentru Constantin Popovici, talentul poate deschide drumul către performanță, dar munca susținută, răbdarea și un sistem capabil să încurajeze progresul sunt cele care pot transforma potențialul în rezultate.
Wellbeing și longevitate: de ce victoria nu mai este singura măsură a succesului
Una dintre cele mai importante schimbări pe care Constantin Popovici le identifică în 2026 nu are legătură directă cu performanța sportivă, ci cu felul în care a început să își privească propria viață. După ani în care obiectivul principal a fost să câștige, românul spune că a învățat să acorde mai multă atenție stării generale de bine și satisfacției pe care i le oferă lucrurile făcute pentru el însuși, chiar și atunci când acestea nu se traduc într-un rezultat competițional. „Pot spune că anul acesta am crescut: mi-am îmbunătățit starea generală de bine și conștientizez lucrurile astea, ceea ce mă face bucuros și mă face să fac tot mai multe pentru mine.”
Este o schimbare de perspectivă importantă pentru un sportiv care și-a construit cariera în jurul performanței și care continuă să își propună obiective extrem de ambițioase. Dorința de a câștiga nu a dispărut, însă nu mai reprezintă singura sursă de satisfacție. „La mine înainte era doar: «Să câștigi!». Acum am satisfacție și când fac lucruri pentru mine și mă simt bine. Îmi zic: «Uite, asta e pentru mine» și mă bucur, chiar nu contează altceva.”
Constantin Popovici
© Romina Amato/Red Bull Content Pool
Anul acesta am crescut: mi-am îmbunătățit starea generală de bine
Această preocupare pentru wellbeing se regăsește și în interesul său pentru longevitate, un subiect pe care îl explorează atât prin experiența personală, cât și prin lectură. Printre cărțile pe care le citește se numără Outlive, de Peter Attia, dedicată sănătății și longevității, din care spune că încearcă să extragă idei pe care le poate integra în propria viață. El privește aceste obiceiuri ca pe o investiție în propria sănătate și în capacitatea de a rămâne activ cât mai mult timp, inclusiv după încheierea carierei sportive. „Pe noi ne interesează și longevitatea în sport, dar și în viața de zi cu zi, știi? Cred că tot ce fac eu mă ajută să mă mențin la nivelul acesta de work-life cât mai mult.”
Constantin Popovici despre sezonul 2027: „Cred că locul întâi va fi al meu”
Cu sezonul 2026 încheiat, Constantin Popovici nu pare dispus să lase prea mult timp între bilanț și pregătirea următorului obiectiv. În stilul care îl caracterizează, și-a construit deja programul pentru 2027, știe unde se va antrena înainte de prima etapă și este convins că poate evita greșelile care l-au costat atât de mult la începutul acestui an. „Deja mi-am făcut programul pentru la anul cu totul. Eu sunt un om foarte ordonat, calculat și organizat; am planul stabilit până aproape de sfârșitul anului, știu unde voi fi înainte de prima etapă și știu ce voi face,” zâmbește el.
Încrederea lui se bazează pe faptul că a înțeles mai bine cum reacționează corpul său la diferite tipuri de solicitare și cum își poate adapta pregătirea pentru a reduce riscul de accidentări. Problemele la genunchi și la aductori, care i-au afectat începutul sezonului 2026, l-au determinat să caute cauzele și să își modifice rutina de exerciții. „După prima etapă, n-am mai avut probleme nici cu aductorul, nici cu genunchiul, pentru că am descoperit ce trebuie făcut ca să le previn.”
Iar dacă sănătatea îi va permite să se pregătească și să concureze la nivelul dorit, obiectivul pentru 2027 este clar. „Cred că locul întâi va fi al meu, fără să fiu modest. Văd chestia asta, chiar dacă până acum ziceam «hai că poate...».”
Mai multe etape în calendarul viitorului sezon ar putea însemna și mai multe oportunități, însă sportivul nu vrea să își construiască strategia în jurul posibilității de a greși. Din contră, el își propune să înceapă mai bine, să își dozeze mai atent efortul și să rămână sănătos pe parcursul întregului an. „Sper, Doamne ajută, să n-am vreo accidentare! [...] Cred că, dacă voi fi sănătos tot anul, cu siguranță va fi cel mai bun sezon al meu din 2023 până în prezent.”
Constantin Popovici e încrezător în sezonul Red Bull Cliff Diving 2027
© Mauro Puccini / Red Bull Content Pool
La finalul unui sezon în care a demonstrat încă o dată că poate reveni după un început dificil, Constantin Popovici pare să fi găsit o perspectivă mai matură asupra performanței. Ambiția de a câștiga este la fel de puternică, disciplina continuă să îi organizeze fiecare zi, iar standardele pe care și le impune rămân ridicate. Diferența este că, acum, încearcă să construiască toate acestea fără să piardă din vedere sănătatea, echilibrul și satisfacția personală. „Știu că este mai greu să te menții decât să ajungi acolo”, spune el despre provocarea de a rămâne printre cei mai buni.