Explorare
De vorbă cu un Maestru Yoga
Ce-am aflat despre viață de la un om care meditează intens la asta.
Maestru Yoga și Vedanta: Swami Ananda Saraswati
© Cătălin Stoenescu
Călugăr în tradiția hindusă și Maestru Yoga și Vedanta, Swami Ananda Saraswati este în aceste zile pentru prima dată în România. A venit aici cu ocazia unor conferințe pe care le ține și a lansării în limba română a cărții sale, ”Yoga Vidya, manual de yoga tradițională”, una dintre cele peste 30 pe care le-a scris. Am avut ocazia să mă întâlnesc cu călugărul în primele sale zile la București și să-i pun câteva întrebări despre viață și scopul nostru pe pământ. Oamenii ca el meditează mult la aceste aspecte așa că, adesea, perspectiva lor ne poate îndruma și pe noi să reconsiderăm anumite subiecte despre lume și viață.
Ați călătorit prin toată lumea. Care sunt valorile care îi unesc pe oameni?În primul rând, când vorbim despre valori, trebuie să înțelegem la ce ne referim. Valoarea înseamnă ”ce vreau de la tine” sau ”ce aștept de la tine”. Ce aștept de la tine e însă ce trebuie la rându-mi să fac pentru tine. Ce nu aștept de la tine nu trebuie să-ți fac nici eu ție. Asta se numește ”valoare”, deși noi îi zicem într-o mulțime de feluri: valoare comună, valoare personal, valoare exclusivă, valoare națională sau internațională. Însă, de fapt, ne referim la ceva cu mult mai simplu: ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.
Ce parte din India vreți să arătați și altora prin călătoriile dvs.?Indienii sunt respectați datorită practicilor culturale. Deși în India găsești o diversitate uimitoare, căci se vorbesc peste 236 de limbi, există o singură cultură, cea vedică, considerată cea mai veche din lume.
Maestru Yoga și Vedanta: Swami Ananda Saraswati
© Cătălin Stoenescu
De ce credeți că această cultură a rezistat?Pentru că se bazează pe înțelegere, nu pe condiționare. Cultura vedică nu impune nimic nimănui. India a trecut, și trece, prin multe probleme, însă, datorită înțelegerii pe care o are, reușește să mențină pacea. În timp ce alte țări vorbesc despre pace, noi trăim în pace.
Ce înseamnă libertatea pentru dvs.?Libertatea înseamnă să ne eliberăm pe noi de noi înșine.
Adică?Nu suntem liberi din cauza nesiguranțelor noastre. De cele mai multe ori, noi ne îngreunăm situațiile.
Când ați realizat că e timpul să vă eliberați de propriile nesiguranțe?N-aș zice ”realizat”, e mai degrabă un proces. Fiecare dintre noi are probleme. Și eu am avut. Dar un om care n-are probleme, nu poate să crească. Prin probleme, putem să înflorim sau să cădem la fund. Noi alegem. Adolescent fiind, am avut parte de multe probleme, dar majoritatea veneau din faptul că eram nesigur pe mine. Deci, fără să știu, căutam siguranța. Așa mi-am început călătoria.
Și ce ați descoperit?Că nu trebuie să caut nicăieri siguranța. Siguranța e în mine însumi. Dacă voi căuta siguranța în obiecte, oameni sau situații, în momentul în care ele dispar, va dispărea și siguranța mea. Obiectele, oamenii și situațiile din viața noastră nu-s destinații, sunt ”praguri”.
Dar există vreo destinație?Căutăm destinații fără să știm ce căutăm de fapt. Ne e frică de noi înșine așa că începem să mergem prin întuneric și ecoul propriilor pași ne sperie ca și când ne-ar urmări altcineva. Ce facem atunci? Mergem mai repede. Și cu cât mergem mai repede, cu atât ne simțim mai urmăriți și căutăm o ieșire, o destinație în afara noastră. Când eram copil, îmi făceam din diploma de absolvire a școlii o destinație? Nu. Dar când am avut-o, am exclamat cumva: asta e destinația? Nu. Mi-am zis: acum am nevoie de un loc de muncă. Aceea devine apoi destinația mea și când ajung acolo tot nu-i suficient. Trebuie să mă căsătoresc și să fac copii. E vreodată de ajuns? Deci, de câte ori ating ceea ce numesc ”destinație”, văd că nu e de ajuns și vreau o alta. Ce înseamnă asta? Că fug de mine.
Dacă nu destinația e răspunsul, care e scopul pe pământ?De ce să ne batem capul cu întrebarea asta? Un copac se întreabă care e scopul său aici? Și totuși existența lui ne face atât de mult bine tuturor. Măcar asta putem învăța de la copaci, că prezența noastră poate fi o binecuvântare pentru societate. Nu trebuie să trăim pentru alții, trebuie să trăim pentru noi.
Maestru Yoga și Vedanta: Swami Ananda Saraswati
© Cătălin Stoenescu
Ce înseamnă să trăiești simplu?Înseamnă să nu te complici (râde). Când nu depind de nimeni și nimic ca să trăiesc, asta înseamnă simplitate.
Care e scopul dvs în viață?Să fiu fericit.
Și cum reușiți asta?Trebuie mai întâi să răspunzi la întrebarea: ce mă face nefericit? Când ești bolnav, mergi la doctor și un doctor bun va încerca să trateze cauza, nu efectul. Dacă te duci la el cu o durere de stomac, el te va întreba ce ai mâncat și, deci, te va sfătui să eviți alimentul respective pe viitor. Așa că, atunci când vine vorba de fericire, întrebarea nu e ”cum anume pot fi fericit”, ci ”de ce sunt nefericit”. Când descopăr rădăcina nefericirii mele, găsesc fericire. Ne naștem cu dreptul de a fi fericiți. Când te doare capul pentru câteva minute sau o oră, cât de dificil e, spui tuturor despre asta?
Dacă sunt cu oameni în jur, probabil o să le spun. Dacă sunt singură, trec singură prin asta.Deci când te doare capul, spui tuturor despre asta. Dar când ești fericită, le spui?
Nu cred. Nu prea.Păi așa funcționează fericirea și nefericirea. Când suntem fericiți, nici nu băgăm de seamă, dar puțină nefericire ne face să-i anunțăm pe toți despre asta (râde).
Maestru Yoga și Vedanta: Swami Ananda Saraswati
© Cătălin Stoenescu
Ce e dragostea?Dragostea înseamnă apreciere. Când apreciezi un om sau un obiect așa cum sunt, fără agenda ta, fără preferințele tale, fără subiectivitatea ta, aceea e iubirea.
Înseamnă că nu prea știu să iubesc …Noi practicăm iubirea. Iar a practica înseamnă a simula iubirea, nu a iubi cu adevărat. Când apreciezi pe cineva sau ceva având în minte propriul sistem de evaluare, aceasta nu e iubire.
Vă mulțumesc pentru ce mi-ați spus. Simt nevoia să merg acum într-o cameră și să mă gândesc la discuția noastră. E ușor să înțelegi aceste lucruri cu mintea, dar e mult mai greu să le înțelegi, cu adevărat, cu inima.(Râde). E adevărat! Mintea noastră vrea mereu să justifice orice. Însă cu cât un om crede mai mult în intelect, cu atât el e mai emoțional. De aceea trebuie să fim mai responsabili vizavi de ce credem că știm și ce facem și asta se întâmplă prin înțelegerea profundă. Și cunoașterea la nivelul intelectului e bună, dar nu trebuie să ne folosim de acea cunoaștere pentru a ne proteja de situațiile care ne apar în cale, căci cu cât ne apărăm de aceste situații mai mult, cu atât suferim mai mult. Aceste situații de care încercăm să ne protejăm sunt însăși viața.
Vrei să rămâi la curent cu cel mai tare conținut de pe RedBull.ro? Abonează-te la singurul newsletter care îți dă aripi!