alergare

Denisa Dragomir, o alergătoare de cursă lungă

© Arhivă personală
Scris de Andreea Vasile
Denisa Dragomir este o alergătoare montană care s-a remarcat în cursele de skyrunning pentru că nu-i e frică să coboare în viteză atunci când alte concurente sunt atente la fiecare pas.
Este o după amiază caldă de început de toamnă în traficul aglomerat din București. Sentimentul vacanței târzii încă plutește în aer datorită turiștilor străini care intră și ies voioși de la Muzeul Satului, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din capitală, care te poartă, rapid, prin toate zonele țării datorită caselor specifice fiecăreia dintre ele.
Printre ei se remarcă o femeie tânără, fit, îmbrăcată-n blugi și în tricou și cu adidași colorați în picioare, cu părul prins în coadă, care trage după ea o valiză mare, roz. Vine direct de la aeroport, căci abia s-a întors din Pasturo, Italia, unde pe 15 septembrie a câștigat locul întâi la Zacup Skyrace, o cursă de skyrunning de 27km cu o diferență de nivel de 2650m, care e și etapă de Cupă Mondială. Mai mult, ea a reușit să stabilească și un nou record, căci a încheiat competiția în 3 ore 12 minute și 48 de secunde și a învins-o, astfel, și pe campioana mondială la skyrunning, Sheila Aviles din Spania, care s-a clasat pe locul al doilea.
Numele ei e Denisa Dragomir, are 27 de ani și, cu tot succesul de care a avut parte în sezonul din acest an, oprirea la București e una scurtă fiindcă a doua zi pleacă, din nou, pentru trei săptămâni, în cantonament la Piatra Arsă. Dar nu e nicio problemă. De când a descoperit muntele, se simte acolo ca acasă. Hai să afli povestea ei!
De la un pariu cu o verișoară la o carieră în toată regula
Denisa e fericită. Anul acesta și-a îndeplinit cu succes toate obiectivele: a câștigat locul întâi la Campionatul European de Skyrunning și locul întâi într-o etapă de Cupă Mondială, iar în noiembrie va participa la Campionatul Mondial de Alergare Montană de Lungă Distanță din Argentina, unde speră să facă o figură frumoasă. E antrenată și pregătită și rezultatele pe care le-a obținut în 2019 o fac încrezătoare în propriile forțe. În plus, e genul de sportivă care trage tare, care se antrenează, care spune despre ea că e făcută pentru acest sport, că, uneori, are senzația că plutește când aleargă, mai ales atunci când coboară pante.
Pentru mulți sportivi, coborârile sunt momentele cele mai grele dintr-o cursă pe munte pentru că trebuie să ai picioare rezistente și să fii concentrat să nu calci aiurea, să cazi și, poate, chiar să te accidentezi. Pentru Denisa, coborârile sunt o bucurie și nimic n-o ține în loc, nici măcar propria minte, care face adesea diferența esențială dintre victorie și eșec.
Urmărește-o pe Denisa în coborâre la Campionatul European de Skyrunning
Denisa avea numai 11 ani când a început să alerge. Era în clasa a III-a la școala din comuna Berevoiești, de lângă Câmpulung Muscel, când a aflat despre concursurile școlare pentru clasele V-VIII pentru că și verișoara ei, Mirabela, fusese cooptată în echipă. ”Mă jucam mereu cu ea și știam că, la alergare, sunt mai bună decât ea și atunci am vrut și eu să merg la aceste concursuri, eram activă și nu stăteam locului nicio clipă. Am ajuns acasă și le-am zis alor mei ce am în cap. Tata a venit la școală, a vorbit cu profesoara, însă profesoara a zis că sunt prea mică și că, dacă merg, o să fiu dezamăgită fiindcă e concurența mare și nu prea am șanse. Dar am insistat, așa că m-au lăsat și-am participat la concurs fără să fiu înscrisă în clasamentul oficial. Eram și eu p-acolo. Am ieșit însă pe locul al treilea,” își amintește cu zâmbetul pe buze Denisa.
În clasa a IV-a s-a înscris din nou la concurs, de data asta oficial, și, la etapa regională, deși era aproape să ocupe locul al treilea, un profesor a scos-o din cursă. ”Eram în linie dreaptă și mai aveam puțin până la finiș. Însă vomam, mi se făcuse rău de la efort. Așa că un profesor m-a tras deoparte și m-a păcălit că mă duce el la linia de sosire, că voi urca pe podium. Evident, nu a fost așa, am fost descalificată. Am fost foarte supărată că m-a păcălit și am plâns foarte mult.” O întreb dacă faptul că îi era rău și voma nu o deranjau suficient de tare cât să abandoneze cursa de bunăvoie. ”Nu, bineînțeles, vomam deja de o tură întreagă când m-a văzul el și eram gata să duc cursa la capăt, nu mi se părea o problemă,” îmi răspunde senin, ca și când, chiar și pentru un copil, obstacolul era unul minor, ușor de depășit.
În clasa a V-a a ajuns la școală la Câmpulung Muscel și a început să îmbine învățătura cu antrenamentele la clubul sportiv municipal din oraș. Când cu primul antrenor a simțit că nu poate avea rezultatele de care știa că e capabilă, i-a cerut tatălui ei s-o mute la un altul și l-a amenințat că, dacă nu-i respectă dorința, nu mai face sport. Tatăl n-a avut de ales și a făcut întocmai și așa a început Denisa primul ei an ca junioară, cu 1500m obstacole. ”În primul an am câștigat medalia de argint la Campionatul National, în anul următor am luat aurul, apoi am trecut la 2000m obstacole, unde, de asemenea, am obținut rezultate foarte bune,” povestește, cu mândrie, Denisa, care a continuat să se pregătească și să participe la concursuri pe toată perioada adolescenței, schimbând și antrenorii, în funcție de nevoile pe care le avea și de obiective.
Majoratul și prima cursă de alergare montană. Dar și prima dezamăgire
Denisa avea 18 ani când a mers la prima selecție de alergare montană, la prima ei cursă de 4km, pe care a și câștigat-o și care i-a oferit calificarea la Campionatul Balcanic și Campionatul European de Alergare Montană. La cel dintâi a luat locul al doilea, iar pe cel din urmă l-a câștigat. Între timp a trecut și la 3000m obstacole și-n 2010 a ieșit campioană națională, iar în 2011 a câștigat, din nou, Campionatul European de Alergare Montană, iar la Campionatul Balcanic a ieșit pe doi.
După absolvirea liceului, s-a mutat la Pitești, unde, în paralel, a urmat Facultatea de Științe Juridice și Administrative și Facultatea de Educație Fizică și Sport la Universitatea din Pitești. Tot atunci a trecut la senioare, antrenamentele au devenit mai grele și Denisa s-a simțit copleșită de toate aceste schimbări. A fost pentru prima dată când a simțit că clachează. ”La primul meu Campionat European de Alergare Montană pe Distanță Scurtă, de când trecusem la senioare, am avut de alergat 9km și am încheiat cursa pe locul 19. Era un șoc pentru mine pentru că eram obișnuită să fiu numai în vârful clasamentului. Însă nimic nu mai mergea, nu mă puteam acomoda, organismul nu mă mai asculta,” își amintește Denisa. A fost prima dată când a vrut să renunțe la sport.
Anul 2014 i-a făcut cunoștință cu competițiile de skyrunning prin intermediul primului concurs de acest gen din România, Retezat Skyrace Intersport, care a avut prima ediție în 2012. ”Habar n-aveam despre ce e vorba, așa că am zis că mă duc. Știam că traseul va avea 28km cu diferență de nivel de 2600m și cam atât. Am făcut însă o cursă extraordinară, chiar dacă în zilele următoare m-am simțit pur și simplu varză,” își amintește Denisa, care nu știa la finiș cât de bine sau cât de rău s-a mișcat.
Însă la linia de sosire se afla și alergătorul montan Ionuț Zinca, obișnuit cu astfel de competiții, care reprezenta deja un club din Italia, Valetudo Skyrunning, care, între timp, și-a schimbat numele în Serim. El a complimentat-o pe Denisa pentru talentul, efortul și rezultatul obținut – terminase prima ei cursă de skyrunning în 3 ore și 48 de minute, record al cursei, pe care tot ea l-a depășit, ulterior, cu 10 minute – și i-a vorbit despre clubul din Italia, întrebând-o cum i s-ar părea să facă parte din echipă.
Denisa a acceptat propunerea, așa că Ionuț le-a povestit italienilor despre ea. A fost invitată să participe în august 2014 la concursul Sierre Zinal din Elveția ca să vadă cât de bună e. Competiția face azi parte din circuitul Golden Trail Series care aparține brandului Salomon. Italienii se îndoiau că un sportiv așa nou în acest sport poate să iasă în față într-un concurs în care vin cele mai bune alergătoare de skyrunning din lume, însă Ionuț i-a asigurat că Denisa poate ieși în primele 10. ”Am ieșit pe 7 și, evident, au fost super încântați, la fel și eu, și așa a început colaborarea noastră.”
De cinci ani de zile, Denisa face parte din echipa Serim, datorită căreia ajunge la unele dintre cele mai cunoscute concursuri de skyrunning din lume, căci ei îi plătesc biletele de avion, cazările și înscrierile la competiții. Tot ce trebuie să facă e să le poarte echipamentul și să facă ce știe ea mai bine, să alerge ca nimeni alta și, atunci când se poate, să câștige.
În România, Denisa e înregistrată și la CSM Pitești și FC Argeș, de unde obține o indemnizație, respectiv un salariu lunar și în numele cărora participă la campionatele naționale. Însă recunoaște că dacă n-ar participa și la competițiile internaționale unde urcă pe podium și unde câștigă bani, i-ar fi greu să trăiască din sport. ”Sportul, în România, e-n cădere liberă,” spune Denisa, la fel ca mulți alți sportivi români înaintea ei.
Efortul e mereu răsplătit, iar Denisa știe asta
Efortul e mereu răsplătit, iar Denisa știe asta
Ce e skyrunning-ul?
Skyrunning-ul e considerată o disciplină sportivă extremă. Sportul a apărut la începutul anilor 1990 datorită italianului Marino Giacometti și a altor alpiniști prieteni care s-au gândit să organizeze curse de alergare pe Mont Blanc și pe Mont Rosa, adică pe munți de peste 2000 de metri, unde înclinația traseului să fie de cel puțin 30%, iar dificultatea cățărării să nu depășească gradul 2 (din sistemul de alpinism). Cu susținerea brandului Fila, skyrunning-ul a prins aripi și competiții de talie mondială au început să fie organizate în munții din toată lumea, din Alpi și până-n Himalaya. Azi, acest sport se află sub umbrela Federației Internaționale de Skyrunning, care a fost înființată în 2008, până atunci el aflându-se în gestiunea Federației pentru Sport la Altitudine, care l-a luat sub aripa sa în 1995.
Dorința de a câștiga trebuie să fie mai mare decât suferința resimțită în timpul unei curse
Denisa Dragomir, alergătoare montană
Suferința, prietenul cel mai bun al unui sportiv
Denisa spune că numai sportivii care-s prieteni cu suferința pot să obțină rezultate importante. ”Dorința de a câștiga trebuie să fie mai mare decât suferința resimțită în timpul unei curse,” crede ea. În timpul unei competiții, Denisa e atât de concentrată că pur și simplu nu-și dă seama cât de greu e ceea ce face sau cât de tare o dor picioarele, e conectată la prezent, la alergare și face ce are de făcut. ”Țin minte când eram junioare și mergeam la control la centrul de medicină sportivă și cardiologul îmi spunea că am o refacere la inimă atât de bună după efort încât trebuie să merg spre maraton, spre curse lungi, fiindcă îmi revin repede. Și așa și este, deși mă simt obosită după o cursă, nu am nevoie de mult timp să mă repun pe picioare,” explică Denisa.
Ea spune că în sport psihicul unui sportiv e cel mai important pentru că doar cu ajutorul lui și cu antrenamente poți deveni cel mai bun. ”Să crezi în tine și să fii varianta ta cea mai bună, asta e important. În competițiile internaționale te întâlnești cu cele mai bune alergătoare montane ale lumii și eu acolo văd exact ce sunt în stare să fac, cu ele îmi măsor forțele. Nu-mi e frică de competiții, nu-mi e frică de concurență, am grijă ca emoțiile mele să fie mereu constructive, iar eu să fiu mereu mai bună. De la mine însămi îmi doresc mereu mai mult.”
Obiectivul principal pentru 2020 al Denisei Dragomir este o clasare cât mai sus în Campionatul Mondial de Skyrunning. Anual, există în jur de 15 competiții care contează pentru clasamentul final din Campionatul Mondial. Deci, Denisa își propune să participe la cât mai multe, să adune punctele necesare și să fie pe podium. ”Acesta e un sport în care trebuie să ai nerv, să tragi de tine, să-ți dorești să fii cel mai bun și să dai totul pentru asta. De aceea, la anul, vreau să fiu cât mai bună la Campionatul Mondial de Skyrunning și să particip la cursa de 56km din cadrul UTMB,” încheie optimist Denisa, cu gândul la planurile de viitor.
Până atunci, pregătirea de la Piatra Arsă e-n plină desfășurare. Alături de ea e soțul ei, Alex, care la antrenamentele din munții din România o însoțește de câte ori poate, ca să-i fie alături, pentru că o sprijină în tot ce face.