Social Innovation

Organizația care ajută tinerii să își găsească drumul cu ajutorul sportului

© P3P
Fabrice Vil e arhitectul organizației canadiene Pour 3 Points care, prin sport, îi ajută pe tineri să își găsească drumul în viață, iar pe antrenori să fie lideri buni în comunitățile lor.
Scris de Andreea VasilePublicat pe
S-a pregătit toată viața lui să devină avocat și, când asta s-a întâmplat, lucrurile au luat o altă întorsătură pentru Fabrice Vil, liderul organizației canadiene Pour 3 Points (P3P), pe care a înființat-o în 2011 și căreia i se dedică full time din 2013, după ce a renunțat la job-ul lui în avocatură. Numele organizației, P3P, face trimitere la aruncarea de 3 puncte din baschet, atunci când sportivul aruncă mingea la coș în afara semicercului.
Din 2018, datorită proiectului său, Fabrice a devenit și Ashoka Fellow, fiind susținut de Ashoka, cea mai mare organizație globală de promovare și susținere a inovației și antreprenoriatului social.
Citește mai jos poveștile primilor Ashoka Fellows din România și lasă-te inspirat de viziunea și curajul lor:
Viziunea lui Fabrice a fost de a-i ajuta pe antrenorii sportivi să fie lideri buni în comunitățile lor și îndrumători pricepuți pentru adolescenții care riscă să o apuce pe un drum greșit, dar care, cu ajutorul sportului și înțelegerii pe care o primesc, pot, în cele din urmă, să facă alegerile corecte, investind energia lor în activități, situații și oameni care îi ajută să crească.
Fabrice crede că atunci când ești tânăr și vulnerabil, linia dintre calea bună și calea greșită este foarte fină. De aceea, tinerii au nevoie de îndrumare, de cineva în care să poată avea încredere și pe care să asculte atunci când tentațiile, nesiguranța sau o viață familială ori socială dificilă îi pune în încurcătură.
Am vorbit cu Fabrice despre cum a luat naștere organizația P3P, câți tineri și antrenori au trecut pragul programului pe care l-a gândit și de ce e un model care ar putea face mult bine și-n alte țări.
Fabrice Vil e co-fondatorul organizaâiei canadiene P3P și Ashoka Fellow
Fabrice Vil e co-fondatorul organizaâiei canadiene P3P și Ashoka Fellow
Când ai văzut pentru prima dată sportul ca pe un instrument de învățare care poate îmbunătăți viețile tinerilor?
Mi-am dat seama de puterea sportului foarte devreme pentru că am jucat fotbal de la 5 la 12 ani. La 9 ani am început să joc baschet și am devenit foarte pasionat, așa că la 11 ani am intrat în echipa școlii și am văzut imediat impactul pozitiv pe care l-a avut asupra mea. Eram într-un context în care simțeam că învăț o grămadă de lucruri.
E un pic ciudat că aveam doar 11 ani când am început să-mi dau seama de potențialul pe care sportul îl are, dar asta am simțit și sentimentul ăsta m-a însoțit și-n adolescență. Am câștigat încredere în mine, abilități de comunicare, reziliență la efort, practic, m-am antrenat singur, fără să-mi dau seama. La numai 16 ani am devenit antrenor pentru alții și am început să dau mai departe din ceea ce învățasem eu pe cont propriu. Și atunci mi-am dat seama, cât se poate de conștient, de impactul pe care un antrenor îl are și cât de mult îi poate influența pe ceilalți.
Și ce ai făcut cu informațiile astea de care ți-ai dat seama?
Ideea organizației P3P mi-a venit în 2010, dar am lansat-o în 2011, alături de alți prieteni și am început să mă dedic ei full time din 2013. În 2010 încă lucram ca avocat, era meseria pentru care mă pregătisem și nu mă gândisem niciodată că voi crea un ONG care să-i susțină pe tineri, cu toate că, de la o vârstă fragedă, mi-a păsat de ei.
Ca adolescent și student am fost implicat în viața tinerilor și am rămas așa, ca voluntar, după ce am început să lucrez ca avocat. Însă, în tot timpul ăsta, am văzut ce s-a întâmplat cu anumiți prieteni care nu au avut parte de îndrumare pozitivă și care trăiau la limita sărăciei, cu o grămadă de probleme. Mergeam la tribunal cu diferite cazuri și acolo dădeam peste prieteni din copilărie, de cealaltă parte a baricadei, despre care aflam că nu absolviseră liceul și viața lor luase o întorsătură rea.
În 2010 am avut o întâlnire specială care m-a determinat să o apuc până la urmă pe drumul pe care sunt azi.
Fabrice crede în puterea sportului de a schimba vieți
Fabrice crede în puterea sportului de a schimba vieți
Ce fel de întâlnire?
Eram în centrul orașului Montreal, unde m-am născut și am crescut, când m-am întâlnit cu un prieten pe care nu îl mai văzusem de ani de zile. Am început să vorbim și să povestim ce am mai făcut și așa am aflat că era un om urmărit, nu de poliție, ci de alții cu care se îmbârligase în tot felul de activități. Am aflat că nu terminase liceul și că făcea tot felul de lucruri la limita legii pentru a supraviețui. M-am gândit atunci ce nedreaptă e viața pentru că tipul era deștept, motivat, talentat și m-am gândit că dacă ar fi dat de un antrenor care să-l țină pe calea dreaptă la momentul potrivit, nu ar fi ajuns aici.
Sigur, un antrenor nu oferă nici o garanție că lucruri rele nu se vor întâmpla, dar ar fi putut avea experiența asta care să-i ofere și o altă perspectivă. La câteva săptămâni după întâlnirea noastră, am mobilizat membrii fondatori și am început să lucrăm pentru a aduce organizația P3P la viață.
După părinți, antrenorii sunt cei mai influenți oameni din viețile tinerilor.
Fabrice Vil
Care a fost ideea care a stat la baza P3P?
Când am început, ne-am dorit să îi ajutăm pe antrenorii sportivi să realizeze ce putere mare au de fapt. În timp, programul s-a schimbat destul de mult. Am intervenit în rândul tinerilor aflați în zona de risc și am oferit programe after-school, colaborând cu antrenorii și pregătindu-i. Am început cu pași mărunți în 2011 și, de atunci, totul a crescut, mai ales după demisia mea din pozitiția de avocat. În 2014 am pus punctul pe I, după ce am realizat că, după părinți, antrenorii sunt cei mai influenți oameni din viețile tinerilor, dar mulți nu aveau instrumentele, cunoștințele sau abilitățile de a-i susține pe tineri. Noi i-am ajutat în acest sens.
Mereu pregătit să împartă din cunoștințele sale
Mereu pregătit să împartă din cunoștințele sale
Am construit astfel un program născut atât din experiență, cât și din colaborarea cu universitatea McGill din Montreal, care ne-a oferit cunoștințe dobândite prin știință pentru a putea dezvolta și mai bine programul. Apoi am adăugat și din experiențele altor oameni: asistenți sociali, antreprenori sociali, profesori specializați în educarea tinerilor cu nevoi speciale, psihologi. Toate astea au dus la un program care are o durată de 8 luni și-n care antrenorii pe care-i pregătim au acces la cele mai bune informații.
Câți antrenori ați pregătit până acum?
68 de antrenori care ajung, anual, la aproximativ 1000 de copii. Și, desigur, copiii, la rândul lor, duc povestea mai departe, deci totul se multiplică și are impact și mai mare.
La nivel național, care e impactul P3P?
Cea mai mare parte din munca noastră e-n Montreal pentru că acolo suntem și noi. Dar devenim tot mai cunoscuți în provincia Quebec. E destul de dificil să ne extindem pentru că avem de-a face cu o țară foarte mare și care e și dificilă din punct de vedere geografic. Suntem ca un secret bine păstrat. (râde) Vorbim cu alte ONG-uri și instituții din Canada, însă nu oferim direct servicii decât în Montreal și-n provincia Quebec (n.red. Canada este a doua cea mai mare țară din lume din punct de vedere teritorial, după Rusia).
Pregătire cu viitorii antrenori care vor fi mentori pentru tineri
Pregătire cu viitorii antrenori care vor fi mentori pentru tineri
Ca tânăr, să poți merge cu încredere la un adult, indiferent de problema pe care o ai, e ceva incredibil!
Fabrice Vil
Ce spun tinerii despre antrenorii pregătiți de voi?
Anul acesta, o echipă de fete care e antrenată de Saskian, un antrenor pregătit de noi, ne-a spus că el a devenit mai mult decât un mentor, ci e un adevărat prieten, că, de fiecare dată când au o problemă, se duc la el pentru un sfat. Ca tânăr, să poți merge cu încredere la un adult, indiferent de problema pe care o ai, e ceva incredibil!
În plus, tot mai mulți copii antrenați de antrenorii noștri își doresc, la rândul lor, să devină antrenori. E o tendință pe care o vedem și care ne bucură enorm! Să dai mai departe din lucrurile pe care le-ai învățat, asta ne-am dorit de la început.