Trei prieteni din Târgu Mureș fac o muncă sisifică: culeg, descifrează, clasifică și publică fotografii analogice, reconstruind astfel o parte din istoria României, cu viața ei de zi cu zi, așa cum s-a văzut ea prin aparatele de fotografiat ale oamenilor obișnuiți, ca mine și ca tine.
Prin puteri proprii, Lóránd-Félix Furó, Lóránd Fülöp și Edgár Szőcs investesc timpul și banii lor în construcția unei arhive foto online impresionante, pe care oricine o poate vizita. Atenție! Oricine intră pe tărâmul fototecii Azopan, riscă să fie absorbit de o lume fascinantă, în care, imagine după imagine, va descoperi lumi și oameni necunoscuți până acum și va înțelege, un pic mai bine, cum a arătat România de-a lungul timpului.
Am vorbit cu Edgár Szőcs, cel care a avut ideea acestui proiect, despre cum a luat naștere fototeca Azopan, ce fel de poze conține și cum poți și tu să contribui la această arhivă. Dar și despre șase povești savuroase din sportul românesc înainte de 1990, în imagini.
Ce este fototeca Azopan?
Fototeca Azopan este o arhivă foto online care își propune salvarea și publicarea patrimoniului fotografic analogic din România. Ideea inițială mi-a venit prin 2007, după ce a murit bunicul meu, și am început să adun fotografiile și filmele din familie.
După ce am scanat negativele, am zis că probabil fiecare familie are poze care ar putea fi interesante pentru publicul larg. Să nu mai vorbim de fotografiile de amatori și profesioniști. Așa am început colecționarea materialelor. În 2017 i-am căutat pe doi prieteni, colegi de liceu, cu ideea realizării unei fototeci online. Suntem o echipă formată dintr-un preot, un programator și un economist. Proiectul a fost realizat și, deocamdată, funcționează din buget zero, bazat pe favoruri între prieteni și mii de ore de muncă voluntară. Lansarea a fost pe 16 ianuarie 2019.
Numele Azopan a fost împrumutat de la denumirea fostului film fotografic alb-negru produs de către Uzina de Materiale Fotosensibile Azomureș la Tg. Mureș. Practic, fotografia care exista când aveam eu opt ani. Mama a lucrat la uzină, într-un laborator. Și eu am folosit aceste materiale în era analogică. Prin alegerea acestui nume, am adus și un omagiu nemaiexistentei industrii de fotosensibile din țară.
Prin aceste poze, mai punem câte o piesă în marele puzzle al istoriei noastre
Baza de date de pe azopan.ro conține momentan în jur de 12 mii de fotografii, dar avem deja peste 50.000 de poze scanate în cea mai mare parte de pe negativele/diapozitivele originale. Fiind un fel de curator, eu aleg dintre aceste fotografii pe cele care să fie puse online. Foarte multe așteaptă să fie incluse, dar timpul e o resursă limitată și lucrăm la acest proiect în timpul liber, pe lângă locul de muncă și familie. Tematica nu are limite la noi. Ne interesează orice realizat cu tehnică analogică de la începuturi și până în jur de anul 2003, când mai toți am trecut la digital. Încerc să aleg poze care pot fi interesante oricui, evenimente, locuri, clădiri, persoane cunoscute. Mai puțin pozele de familie, cu caracter privat, și vederile. Sunt documente vizuale ale trecutului. Prin aceste poze, mai punem câte o piesă în marele puzzle al istoriei noastre.
Fotografiile provin din surse multiple. Pe de o parte, cercetăm, contactăm persoane private și fotografi/descendenți ai unor fotografi amatori sau profesioniști. Am preluat vreo 2000 poze de la Fototeca Fortepan din Ungaria (ne cunoaștem cu ei, ne mai ajutăm reciproc). Deținem mai multe patrimonii ale unor fotografi/fotoreporteri. Mai găsim la piețele de vechituri sau se aruncă pe stradă. Ne bucurăm când cineva ne contactează că are ceva interesant.
Fiind din Tg. Mureș și având contactele noastre pe aceste meleaguri, pozele din Transilvania au o preponderență mai mare decât cele din alte zone ale țării. Sperăm să putem balansa cu trecerea timpului. Depinde de ce găsim sau primim.
Cine sunt ”gardienii” fototecii Azopan?
Echipa din spatele Azopan sunt Lóránd-Felix Furó (preot reformat și fotograf cu acte în regulă), Lóránd Fülöp (informatician/programator, antreprenor web, lector la universitate) și eu, Edgár Szőcs, (economist, fotograf și fotoarhivist amator). Ne cunoaștem din liceu, și pe atunci am colaborat și fost activi în viața liceului. Când i-am căutat cu ideea fototecii, au fost entuziasmați.
De ce e fototeca Azopan o parte unică de istorie și cu ce ochi și înțelegere ar trebui să privească oamenii existența ei?
Fototeca Azopan e un format unic în țară, după părerea mea. Încercăm să arătăm trecutul prin aceste poze care, altfel, s-ar pierde sau nu ar fi accesibile. Nu avem vreo agendă, nu vrem să interpretăm pozele sau contextul social/istoriografic. Asta trebuie făcut de public, fiecare pentru sine. Oricine este binevenit să contribuie cu pozele sale. Putem fi contactați prin intermediul site-ului.
Ce înseamnă efortul pentru documentarea și arhivarea imaginilor?
Pentru mine e o mare pasiune munca de cercetare și digitalizare. E greu să vă zic cât timp petrec cu acest hobby. Mai multe ore pe zi. Din fericire, nevasta mea e foarte înțelegătoare și mă sprijină. De obicei, estimez că la o poză petrec 15 minute pentru ca ea să ajungă cât de cât documentată în arhiva online, luând în calcul cercetarea inițială a materialului fotografic, deplasarea la donator, sistematizarea, scanarea, editarea, datarea, încărcarea pe site.
Lucrez la arhivă intensiv de prin 2014, când am început să colecționez material fotografic din alte surse, că până atunci am lucrat la arhiva familiei. Nu știu exact cât, dar am investit mii de ore de muncă din timpul liber și banii proprii ca să cumpăr echipament. Colegii mei își investesc și ei timpul și priceperea pe bază voluntară, deocamdată. Altfel nu am fi reușit să o realizăm, fără bani. Anul trecut, am primit prima finanțare prin intermediul unei colectări de fonduri de către Fundația Comunitară Mureș. S-au adunat 5000 de lei, am mai cumpărat încă un scaner, un stand de reproducere fotografică și hard disk-uri pentru back-up.
Care sunt imaginile cele mai valoroase pe care fototeca le conține?
E greu de spus. Cred că e ceva foarte subiectiv. Pentru mine e mai valoros conținutul, valoarea documentară a unei fotografii. Desigur, respect și protejez și materialul de suport. Avem unele colecții pe care le consider mai importante. De exemplu, un album întreg cu poze din 1917, de pe valea Oituzului, din timpul Primului Război Mondial. Deocamdată nu sunt accesibile. Sper să scoatem cu timpul un album în mai multe limbi cu aceste poze. Chiar zilele acestea, am scanat mai multe filme despre casele demolate la jumătatea anilor 1970 pentru construcția cartierului Tudor din Tg. Mureș. Pentru mine, personal, fotografiile care-mi arată ceva ce nu mai există sunt importante.
Ce imagini v-au surprins cel mai mult până acum?
Probabil cel mai mult m-a surprins când am găsit un cadru color care arată o festivitate militară din 1944 și în colț se vede și un drapel SS în centrul orașului natal. Am vorbit cu istorici locali și așa am aflat că în 1944, Gestapo-ul a avut un birou în centrul orașului și că festivitatea arată o sfințire de drapel a școlii militare. Clădirea actualei universități de medicină din Tg. Mureș a fost construită ca școală militară de regimul maghiar în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Cum ați putea descrie, în câteva cuvinte, având în minte miile de imagini care v-au trecut prin fața ochilor, România ultimilor 100 de ani?
Locuitorii țării și țara în sine ar merita mai mult decât de ce a avut parte în ultimii 100 de ani.
În ce fel pot contribui oamenii cu imagini la fototeca Azopan?
Ne-am bucura să avem mai multe imagini din București, Regat, Moldova, Oltenia, Muntenia. Oricine este binevenit să contribuie cu pozele lor. Din acest punct de vedere, arhiva este semi-deschisă, adică selectarea pozelor care ajung online o facem noi. Dacă fotografiile sunt deja scanate, cu atât mai bine, dar sunt niște criterii tehnice de calitate. Putem fi contactați prin intermediul formularului de pe site sau printr-un email la office@azopan.ro.
Cum arăta sportul românesc înainte de 1990
Edgár Szőcs, unul dintre inițiatorii fototecii Azopan, s-a născut și a crescut la Târgu Mureș, un oraș cu povești fascinante și nemuritoare când vine vorba despre sportul românesc dinainte de 1990. L-am rugat să ne facă o selecție cu cele mai interesante poze din sport și să ne spună poveștile lor.
1. Frații Tóth, campioni naționali la motociclism viteză cu ataș
Frații Tóth din Tg. Mureș au câștigat, în total, de zece ori campionatul României la motociclism viteză cu ataș între 1978-1989, cu motocicletele realizate de ei înșiși. Motocicletele au fost proiectate de cei doi frați și construite în jurul unor motoare de Wartburg (1000ccm și apoi 500ccm) cu mai multe soluții inovatoare la acea vreme, în atelierul tatălui lor, la casa părintească. De exemplu, în primul model, țevile cadrului au fost totodată și rezervorul de combustibil.
După cum vedeți în poze, motocicletele lor au fost ceva avangardist pentru România acelor ani și au dominat campionatul. Gyula și Attila au cucerit împreună opt titluri naționale, iar după plecarea lui Gyula în Germania, în 1987 (din această cauză n-au putut finaliza sezonul 1987, dar tot au rămas pe locul doi datorită avantajului mare de pucte), locul pilotului rămas vacant a fost ocupat de Attila, iar în ataș s-a instalat Ferenc, fratele lor mai mic. Au mai cucerit două titluri naționale, iar în 1990, Attila s-a mutat în Ungaria. Deține și azi ultima motocicletă campion.
2. Mercedes Silver Arrow la Cluj
Știați că au existat două Mercedes Săgeți de Argint de la ultima serie Grand Prix din 1939 în Cluj-Napoca, din 1951 până la sfârșitul anilor '80? Mașinile au fost confiscate de armata sovietică din Eisenstadt, Austria, unde au fost ascunse în timpul războiului, și au fost transportate apoi la Galați. Acolo a fost un fel de depozit de pradă.
Când mecanicul auto Gábor Weinbach de la atelierele CFR Cluj a descoperit în 1951 mașinile, a reușit să le aducă la Cluj și le-a reparat de-a lungul timpului împreună cu József Román. Au făcut chiar și câteva demonstrații cu ele la Cluj. Când o lege din anii '60 impunea ca astfel de autoturisme să fie distruse, József Román le-a ascuns și, mai târziu, le-a vândut. Pe unul în 1972, pe celălalt în jurul anului 1989. Acum amândouă se află în colecții din SUA. Tot ce a rămas sunt câteva fotografii. Pozele au fost puse la dispoziție de către istoricul de sport András Killyéni.
3. Clubul Sportiv Mureșul
Clubul Sportiv Mureșul a avut mai mulți campioni la lupte libere și greco-romane, la nivel național și balcanic. Cel mai bun rezultat l-a avut László Simon (1951-2005) la lupte libere, câștigând medalia de bronz la Jocurile Olimpice din 1976, precum și Campionatul Mondial în 1974 și cel European în 1976, la categoria 100+kg. După retragerea din activitatea competițională, a devenit antrenor, între 1996 si 1998 pregătind lotul olimpic de lupte libere al României.
Pozele au fost realizate în 1985 la Complexul de Agrement Mureșul. Nu se cunoaște contextul.
4. Modelism speedboat
Tatăl meu a fost și el personal tehnic al echipei de navomodele speedboat din cadrul întreprinderii Electromureș și m-a luat cu el de multe ori în anii 1980 acolo. Echipele se organizau de obicei în cadrul unor întreprinderi mari. Acolo au existat circumstanțele necesare pentru acest sport tehnic (ateliere, personal calificat în diferite domenii).
Modelele au fost realizate de către echipe până la ultimul șurub, chiar și minimotoarele de 15 și 35 ccm (vorbesc de echipele din Mureș, că echipele din București și din alte orașe mai mari au avut finanțare și au primit echipamente din RDG).
Tata a proiectat partea electronică a navelor și a telecomenzilor. Ca fapt amuzant, fostul ministru al transporturilor, Radu Berceanu, a fost și el navomodelist și a participat la campionatul național. Pozele le-am primit de la domnul Péter Olasz. El a făcut parte și din lotul național, care participa și la competiții internaționale.
5. Motocross cu ataș
Îmi amintesc că evenimentul preferat în copilărie a constat în cursele de motocross care se organizau în actualul cartier Belvedere din Tg. Mureș. Pista era la 15 minute de mers pe jos de unde locuiam. Fiind amenajat pe un deal cu o vale, a fost terenul ideal pentru a fi pistă de motocross. În 1987, s-a organizat aici o cursă și la categoria motocross cu ataș. Au venit concurenți din Germania, de exemplu Ottmar Königsdorfer. Königsdorfer a murit în 2009, la doar 56 ani, la Zărnești, lângă Brașov. Din cauza unui accident petrecut în 1993, el a rămas invalid. Partenera de viață, Oana, a fost, după cum indică numele, din România, de aceea ei au trăit în ambele țări.
6. Echipa de fotbal ASA Armata Tg. Mureș
Echipa ASA Armata a fost echipa orașului, înființată în 1964, printr-o decizie politică de a avea viața sportivă sub controlul regimului. Organizarea a fost încredințată Armatei. A avut Epoca de Aur din anii 1970 până în 1984, când Laci Bölöni a plecat la Steaua București. În acei ani, stadionul municipal era, de obicei, arhiplin când juca echipa.
Între 1975-1978, echipa a participat de trei ori la cupa UEFA, dar a fost eliminată din prima manșă în toate cele trei ocazii: în 1975-1976 de Dinamo Dresda, în 1976-1977 de Dinamo Zagreb și în 1977-1978 de AEK Atena. Cea mai bună performanță a echipei de fotbal a fost locul al doilea în Divizia A, în sezonul ’74/’75. După evenimentele din 1989, echipa s-a zbătut între Divizia A și Divizia B, dar, din păcate pentru suporteri, aceasta a retrogradat în Divizia C la începutul anului 2000, iar în 2005 a fost desființată.
Cel mai cunoscut jucător care a purtat echipamentul ASA este dr. László Bölöni (stomatolog, de altfel), care a fost și jucătorul român al anului, în 1977 și 1983. Cu Bölöni ca om de bază și portarul Helmuth Duckadam, Steaua a fost prima echipă din estul Europei care a reușit să câștige Cupa Campionilor Europeni în 1986. Bölöni a fost selecționat în echipa națională de 102 ori, marcând 25 goluri. Pozele selectate sunt din 1975.
Ai imagini de arhivă care crezi că s-ar potrivi în fototeca Azopan? Contactează echipa prin intermediul formularului de pe site sau printr-un email la office@azopan.ro.
Vrei să rămâi la curent cu fotografiile pe care le descoperă și poveștile lor? Urmărește fototeca Azopan pe Instagram.
Ți-ar plăcea să afli mai multe despre pozele din fototeca Azopan? Intră pe pagina lor de Facebook.