E.M.I.L.
© E.M.I.L.
Muzică

E.M.I.L., trupa care a rămas pe drumul ei

Erau doar niște copii când au început să cânte, în urmă cu peste 15 ani. Azi, membrii trupei E.M.I.L. au familii și copii, dar spiritul lor a rămas la fel: sincer, hotărât și, uneori, războinic.
Scris de Andreea Vasile
8 minute de cititPublicat pe
Cine n-a cântat din tot sufletul, măcar o dată, melodia ”Supradoză de vise”, în miez de noapte, la Vama Veche? ”Sunt singurul care visează vise curate,” e versul care a reușit să-i aducă laolaltă, mereu, pe toți oamenii care s-au aflat, la un moment dat, în același loc.
Am vorbit cu Sorin Bădulescu, vocalistul trupei E.M.I.L., despre amprenta pe care a lăsat-o în muzica alternativă din România, despre subiectele care-l preocupă azi și despre concertul pe care-l vor ține pe 21 iunie la Food Circus, în cartierul Pipera din București, cu ocazia celei de-a doua ediții #GataLa4. În ziua cea mai lungă din an, pleci mai repede de la serviciu și vii să te distrezi alături de noi!
Ce vă doreați de la voi și muzica voastră când ați apărut?
Nucleul trupei E.M.I.L. s-a format în liceu, în Gheorghe Lazăr, unde eu cu Barbu și Călin (fost chitarist la Coma) am avut un proiect muzical sezonier axat în mare parte pe cover-uri ale trupei Rancid. Asta se întâmpla prin anul 1996, când România era un fel de Irak, varianta europeană. Să cânți preluări de la Rancid atunci e ca și cum te-ai uita la Black Mirror acum, având ca bagaj cinefil doar filme cu Bruce Lee. Apoi, în formula actuală, minus tobar, am apărut în anul 2000. Singurul membru care s-a schimbat în 18 ani de zile este toboșarul Piti, care a plecat să descopere lumea.
Sunt peste 15 ani de când existați. Ce a rămas la fel în trupă și ce s-a schimbat?
Au rămas la fel glumele noastre și, more or less, băiețeala noastră de bucureșteni veniți din cartiere gen Rahova, Drumul Taberei, Titan. Fazele de bloc, alea nu se schimbă niciodată. Altfel, noi ne-am schimbat foarte mult pentru că am crescut. Muzical vorbind, lucrurile sunt la fel din perspectiva compoziției pentru că eu am compus de când am început trupa și continui și acum, cu diferențe majore de stil însă. Evident că sunt și eu un alt om față de Sorin de la 20 de ani și pisicile căzute de la etaj nu mai reprezintă o prioritate pentru mine.
De ce trupe ca E.M.I.L., Coma, OCS, Sport Sângeros și alții au format, pentru mult timp, scena underground de muzică alternativă din România? 
Nu mai suntem underground de mult. Suntem însă alternativa muzicii comerciale, muzica aia difuzată obsesiv de radio. Underground-ul este altceva. Nu există acum un nucleu de trupe în underground-ul românesc care să se compare cu trupele menționate de tine. Dar și contextul este altul. Trupe ca noi, Coma sau OCS au fost în acel moment opțiuni noi la formațiile tradiționale gen Iris, Cargo, Holograf, cu o mare diferență, noi nu eram cetățeni încă. Noi, de exemplu, eram copii și aveam în jurul nostru o comunitate similară care nu dădea doi bani pe ce însemna la acel moment scena de rock din România și, pentru ei, eram gura de oxigen de care aveau nevoie. Ăsta este și motivul pentru care s-a produs acel shift la începutul anilor 2000 către muzica underground.
Nu v-ați aliniat niciodată industriei muzicale mainstream. A fost o alegere sau nu s-au legat lucrurile în direcția asta? 
Noi am zis NU când a venit vorba să trecem către mainstream. Am ales atunci, în 2005 - 2006, să rămânem în interiorul comunității underground pentru că oricum nu exista o industrie la care să subscriem, care să înțeleagă ce facem noi. Din păcate, și acum, în 2018, industria e un fel de Lipscani, unde mai apar și clădiri de sticlă. Așa că la ce industrie să mă aliniez? Noi nu avem platforme de recenzii muzicale pertinente, nu avem label-uri care să înțeleaga fenomenul rock la nivel de 2018. Despre ce vorbim? Facem DIY ce avem de făcut si mergem cu partenerii noștri de la Overground înainte. Si nu e că nu am fi încercat. Nouă ni s-a propus concret treaba asta cu trecutul pe mainstream. Vă imaginați E.M.I.L. ca VUNK acum? Nu se putea, serios. Nu e că am avea o problema cu asta. În nici un caz. Îmi amintesc un concert la care Cornel de la Vunk a venit cu elicopterul. Și mă gândeam: acolo puteam să fiu eu, dar am ales să merg cu șase huligani și un van dubios.
Care sunt temele despre care cântă E.M.I.L. azi și ce vă preocupă să spuneți publicului prin ceea ce cântați? Mai are muzica, în general, și muzica punk, în special, forța să mobilizeze oamenii, să-i pună pe gânduri, să-i îndemne să acționeze?
E.M.I.L. nu este o formație de muzică punk. Noi suntem o trupa alternativă care se joacă cu multe influențe, de la post hardcore până la pop punk. Muzical, noi mereu am fost melodioși și mai comerciali. Atitudinea e însă altă poveste. Dintre trupele cu care am pornit atunci, în 2000, suntem, să zicem așa, cei mai demenți, flexați și disperați oameni și poate asta să trădeze o atitudine mai punk. Nu știu în ce măsură putem să vorbim despre mobilizare. Da, avem simțul responsabilității, iar asta se vede cumva și în texte. Mă preocupă ce se întâmplă în jurul meu și multe din frustrările, emoțiile și întâmplările mele se regăsesc în versurile E.M.I.L. De la situația politică actuală până la faptul că mă interesează foarte tare să înțeleg ce însemn eu, de ce exist și toate temele astea care apar după vârsta de 30 de ani.
Nu încetez să mă minunez în fiecare zi de faptul că trăim pe o piatră care aleargă prin spațiu, însă oamenii se omoară pe parcarea de la supermarket.
Sorin Bădulescu
Recent, ați filmat un videoclip nou, Cosmos. Despre ce e vorba în melodie și-n videoclip?
Nu vreau să intru foarte tare în povestea clipului, ci să îi las pe cei interesați să descopere ce se întâmplă acolo. Melodia atinge foarte mult filozofia holismului. Dar o pun într-o lumină ușor de înțeles și îndreptată foarte mult către ce înseamnă mecanismul din jurul nostru și cum merită privit ca un întreg făcut din multe părți, unde totul are sens, însă, de cele mai multe ori,  elementele „cuantice” sunt ignorate. Nu încetez să mă minunez în fiecare zi de faptul că trăim pe o piatră care aleargă prin spațiu, însă oamenii se omoară pe parcarea de la supermarket.
Unde vă putem vedea vara asta și ce anume mai pregătiți?
Planurile noastre sunt simple. Să lansăm single-uri și clipuri cât se poate de des și, la un moment dat, să le punem într-un album pe care să îl lansăm oficial. O să fim prezenți în mai toate festivalurile din vara aceasta și vă invităm să intrați pe pagina noastră de Facebook, unde publicăm evenimentele la care participăm.
#Gatala4 înseamnă că E.M.I.L. va cânta în cartierul corporatiștilor. Știu că și tu ești unul dintre ei. Ce le-ai spune tu oamenilor despre corporatiști?
Nu mai cred că există povestea asta cu glumele la adresa corporatiștilor. A fost atunci când corporația încă însemna ceva nou. Acum suntem o bulă, un microunivers în care se regăsesc mulți oameni similari prin cultura asta a organizațiilor mari. Cine mai face glume cu corporatiști în 2018 e fix genul ăla care spune glume vechi sau e fan Iris la 18 ani, pardon, naționala de rock. Ce va pot spune eu este că multinaționalele, companiile mari unde cultura organizațională înseamnă ceva, au multe, foarte multe chestii cool și benefice mai ales pentru arhetipul românului. Sigur, nu totul e perfect, dar în ziua de azi ai de unde să alegi. Important e să ai simțul realității și să înțelegi că la 23 de ani, facultatea ta de marketing, la privat, în România, sau management, sau economie nu înseamnă mare lucru și pozițiile de CEO chiar presupun ceva experiență și nu trebuie să o iei personal că nu ai fost ales membru de board la primul job.
Cum e la tine cu echilibrul dintre muncă și viața personală?
Lucrez cu oameni cool și nu am o problemă să navighez între cele două universuri.
Ce melodii de la E.M.I.L. ai cânta la #GataLa4 pentru că mesajele pieselor s-ar potrivi publicului?
Spun NU, pentru că de multe ori e bine să alegi adevărul și să ai curaj chiar dacă nu dă bine. Nopți de hârtie, ascultați versurile și o să înțelegeți de ce. Împreună rezistăm, să vă păstrați optimismul și să nu plecăm toți.
Dacă ar trebui să convingi mai mulți CEO de corporații să-și lase oamenii liberi de la muncă cu ocazia #GataLa4, ce anume le-ai spune?
Nici un CEO nu ar trebui convins, în sine demersul e supercool și nu o să aveți absolut nici o problemă. Bine, mai sunt și departamente unde AI-ul nu a ajuns. Hai că glumesc!
Pe 21 iunie, în cea mai lungă zi din an, hai să fim cu toții #GataLa4, să ne bucurăm de concertul trupei E.M.I.L. și de alte momente de relaxare alături de colegii și prietenii noștri. Află programul complet pe redbull.ro/gatala4.

Parte din acest articol

PE 21 IUNIE FII #GATALA4!

Operațiunea #GataLa4 se întoarce! Împreună, facem din cea mai lungă zi din an, cea mai scurtă zi de muncă!

Food Circus Bucharest
Informații eveniment