Handbal
Cristina Neagu, despre specificul aruncării sale
Cum vede Cristina Neagu știința din spatele golurilor sale memorabile, importanța tehnicii corecte învățate la junioare, cum o ajută intuiția și experiența și care sunt procedeele ei preferate.
A mai rămas puțin până la debutul naționalei de handbal feminin a României la Campionatul Mondial din Danemarca, Suedia şi Norvegia. Înainte de meciul cu Chile, din data de 1 decembrie, Cristina Neagu vorbește despre specificul aruncării sale.
Cristina Neagu ține o minge de handbal în mână, ca de obicei, dar de data asta nu e pe un teren de sport, ci într-un laborator. În jurul ei nu sunt coechipiere, adversare sau antrenori și nici tribune pline de suporteri, ci analiști care îi explică ce trebuie să facă și aparate care îi măsoară diverși parametri. Nu e îmbrăcată în echipamentul de joc, ci conectată la senzori care transmit informații către aparatele din jur. Și nu are în față un portar care să încerce s-o oprească, ci doar o poartă goală la care trebuie să arunce; cât de tare poate, la fel ca atunci când e într-un meci decisiv.
Ideea unui documentar care să-i analizeze științific abilitatea ieșită din comun de-a înscrie i s-a părut una inovatoare handbalistei numită de patru ori cea mai bună jucătoare a lumii. Nu mai văzuse ceva asemănător în handbal și a fost curioasă să treacă prin testările necesare, pentru a afla mai multe despre specificul aruncării sale, dar și să vadă cum pot fi utile informațiile obținute dintr-o astfel de analiză și pentru alții, în viitor. Pentru că știe că știința și tehnologia nu pot lipsi din sportul modern, și pot ajuta handbalul să evolueze.
21 min
The Science Behind Cristina Neagu's Unstoppable Shot
De ce este Cristina Neagu o marcatoare atât de prolifică? Acest documentar inovator caută răspunsuri cu ajutorul tehnologiei, inovațiilor științifice și specialiștilor.
Într-o conversație recentă despre documentarul The Science Behind Cristina Neagu’s Unstoppable Shot și experiența din timpul filmărilor, Cristina ne-a vorbit despre factorii din spatele reușitelor ei, importanța tehnicii corecte învățate din juniorat, cum o ajută experiența, dar și care sunt procedeele ei preferate pentru a înscrie.
Cum ți-a părut ideea unui documentar despre aruncarea ta?
Mi-a plăcut de la început ideea, mi s-a părut foarte interesant și cred că reprezintă un proiect unic, cel puțin în handbal. Eram curioasă să văd ce date s-au cules, ce a ieșit, și să vedem dacă e ceva ce poate fi folosit și de alți oameni, poate pe viitor, ca un termen de comparație.
Nu e doar un singur lucru, nu e vorba doar de braț și de umăr, e vorba de tot corpul, cumva mișcarea vine din tot corpul: din săritură, abdomen și apoi brațul. E un cumul de factori care duc la mișcarea și la aruncarea mea.
Cum a fost experiența de la Red Bull Athlete Performance Center?
Într-o zi am făcut testări pentru picioare, pentru trenul superior, trenul inferior și core, iar în altă zi am făcut aruncări și sărituri, conectată la niște senzori. Testările au fost destul de dificile pe alocuri, dar nici nu poate să fie altfel, pentru că sunt niște probe maximale, ca să poți să obții date relevante.
A fost prima oară când am făcut unele dintre testele de acolo. Într-adevăr, în ultimii ani, la turneele finale cu echipele naționale se folosește tehnologia Kinexon, care îți arată cu ce viteză ai aruncat, cât ai sărit, câți kilometri ai alergat. Dar nu la modul acesta foarte în detaliu, cum am făcut în Austria. De exemplu, n-am făcut niciodată o testare pe partea de core și de spate și mi s-a părut foarte grea, mi se părea că abia clinteam aparatele.
Cristina în timpul testului de măsurare a forței spatelui
© Joerg Mitter / Red Bull Content Pool
A fost destul de dificil și am fost obosită după, pentru că implică foarte mult efort fizic. Dar când m-am întors la club și am continuat cu antrenamentele la sala de forță, eram foarte bine fizic. Am avut niște testări la echipă, pe partea de forță și am ieșit cu cele mai bune rezultate, eram foarte bine pregătită.
Apoi, după câteva zile, am mai făcut o serie de teste și la București, cu tehnologia Kinexon, care se folosește și la turneele finale.
Aveai vreo așteptare înainte, erai curioasă să descoperi ceva anume?
Curiozitatea nu era neapărat a mea, cât mai ales a celorlalți, să vadă de unde vine explozia în braț și modul în care arunc, ce-mi folosesc cel mai bine: piciorul, spatele, abdomenul, brațul. Și e clar că e o mișcare complexă. Nu e doar un singur lucru, nu e vorba doar de braț și de umăr, e vorba de tot corpul. Mișcarea vine din tot corpul: din săritură, abdomen și apoi brațul. Dacă stai pe loc și arunci doar din braț, nu ai cum să arunci cu putere. E un cumul de factori care duc la mișcarea și la aruncarea mea.
Te-ai întrebat și tu vreodată de unde vine această forță a aruncării?
Nu cred că m-am întrebat prea mult, doar mi-am folosit atuurile. Știu că tehnica mea de aruncare este foarte bună, am învățat-o din primul moment. Și am știut mereu cum să-mi folosesc corpul ca să am și o aruncare puternică, indiferent de fizicul pe care l-am avut, pentru că în primii mei ani de handbal eram destul de slăbuță și de scundă. Și, totuși, aruncarea mea era foarte puternică. Știu că, de atunci, oamenii se întrebau de unde vine treaba asta, pentru că păream foarte firavă, dar brațul meu era exploziv.
Cristina Neagu
© Mihai Ștețcu/Red Bull Content Pool
Duc brațul sus pe ruta cea mai scurtă. Și asta îmi permite să am aruncarea explozivă și, în funcție de apărător, să iau decizia imediat.
E foarte importantă tehnica cu care pleci de la juniori, pentru că e foarte greu să o mai schimbi pe parcursul anilor, e greu să o corectezi, devine un automatism. Eu am avut noroc că prima mea antrenoare, Maria Covaci, m-a învățat tehnica cea mai bună, încă din primii ani. Eu nu pierd niciodată vremea cu mișcarea brațului. Nu fac rotare de braț. Duc brațul sus pe ruta cea mai scurtă. Și asta îmi permite să am aruncarea explozivă și, în funcție de apărător, să iau decizia imediat.
Antrenoarea Maria Covaci povestește că munceai foarte mult la antrenamente ca să te perfecționezi, îți amintești cum exersai aruncările?
Îmi amintesc exact cum ne prezenta tehnica, cum ne spunea să împingem mingea cu mâna, să ducem brațul direct sus. Și îmi plăcea, stăteam și după antrenament să exersez, veneam și înainte. Repetiția face mișcarea perfectă, fără exercițiu nu ai cum să faci o dată și să zici: Gata. Mai ales când ești copil, trebuie să repeți, să repeți, să repeți. E vorba de muncă și de exerciții. Îmi plăcea mult să exersez, exersam foarte multe tipuri de aruncare, făceam absolut tot ce se putea face. Doar că, în timp, odată cu durerea la umăr, am mai renunțat la ele.
Te-ai îmbunătățit apoi în timp, odată cu experiența?
Cu siguranță! Și m-am îmbunătățit foarte mult din punct de vedere fizic, odată cu trecerea anilor. Iar odată cu experiența am știut când să arunc, cum să arunc, poate uneori să nu-mi folosesc corpul atât de mult. La junioare încercam să sar cât puteam de mult, să arunc cât puteam de tare. Dar odată cu trecerea anilor și cu experiența, am învățat că nu contează să arunci cel mai puternic. Contează să arunci în momentul potrivit, să arunci plasat, să păcălești portarul.
© Mihai Ștețcu / Red Bull Content Pool
Lucrurile astea vin odată cu experiența și cu cunoașterea jocului. Îți dai seama exact unde e apărătorul, unde e portarul, simți. Înainte, aruncam foarte tare, și arunc în continuare foarte tare la poartă, dar de multe ori arunc plasat, pentru că nu e nevoie să folosesc puterea.
Ai vreun procedeu sau vreo aruncare preferată?
Procedeul meu preferat e din săritură. Înainte îmi plăcea mult să arunc și de la șold, și cu evitare. Dar în timp, am mai renunțat la unele lucruri, pentru că mă durea umărul foarte tare. Și ușor, ușor m-am concentrat pe cele două aruncări, din săritură și de pe picioare, pe care să le fac cât pot de bine.
A trebuit să mă modelez puțin după durerea la umăr. Poate dacă n-aș fi avut aceste probleme de sănătate, cu siguranță aș fi folosit mai multe procedee de aruncare, pentru că am învățat foarte multe când eram mică. Dar de-a lungul timpului, am mai renunțat la ele.
Și aruncarea de pe două picioare îmi place foarte mult. Dar după ce te operezi la ambele picioare, e destul de greu să mai sari așa. Acum îmi folosesc atuurile fizice, dar mai ales experiența, cred că asta contează.
Cristina Neagu la APC
© Joerg Mitter / Red Bull Content Pool
E vreun gol anume de care îți amintești cu drag sau care e mai special?
Sunt mai multe. Dar uite, aș putea să numesc golul din 7 metri împotriva Ungariei (n.r: de la Campionatul Mondial din 2019). Și nu doar pentru că am mers mai departe, în grupa principală, dar fusese și un an foarte greu pentru mine. Dar sunt mai multe de-a lungul carierei, cu siguranță.
Oamenii își amintesc de obicei golurile acestea din ultimele secunde, golurile importante, care aduc puncte, victorii și așa mai departe. Dar eu, ca handbalistă, ca sportivă, îmi amintesc cu plăcere de unele nu neapărat pentru că au fost importante, dar și pentru că am luat decizia potrivită în momentul ăla, în funcție de cum au reacționat portarul sau apărătorul.
Golul 1.000 din Champions League ce a însemnat pentru tine?
Am fost bucuroasă, pentru că la un moment dat, când am avut problemele la umăr, la genunchi, poate nu mă gândeam că pot să mai ajung atât de departe, să înscriu atât de multe goluri, să fiu practic a treia jucătoare care a depășit borna 1.000. Și mă gândesc că e cu atât mai greu de obținut lucrul ăsta, pentru că în trecut nu erau atât de multe meciuri în Champions League. Acum sunt mult mai multe. Cred că o jucătoare care are astăzi 22-23 de ani și e foarte bună și joacă 10 sezoane de acum încolo în Liga Campionilor are o probabilitate mult mai mare să înscrie 1.000 de goluri, pentru că sunt mult mai multe meciuri. Înainte, erau mai puține meciuri, mai puține echipe; erau echipe puține și foarte bune, și era mult mai greu să înscrii poate 10 goluri pe meci. Dacă mă gândesc și că am ratat câteva sezoane din cauza accidentărilor sau că au fost sezoane pe care nu le-am jucat până la capăt, atunci faptul că am înscris totuși 1.000 de goluri cred că înseamnă ceva.
A fost și emoționant, pentru că erau foarte mulți oameni în tribună în Germania care se așteptau să înscriu cele cinci goluri și a fost ușor stresant. N-am avut cea mai bună zi, eram și foarte obosită și chiar m-am gândit la un moment dat: „Asta e, nu reușesc, important e să câștigăm și o să reușesc la meciul viitor”.
Dar mă uitam în tribună, unde era o mulțime de pancarte cu 1.000 de goluri, 1.000 de goluri, și am zis că mi-ar plăcea mai mult pentru oameni, că se așteaptă. Știam de la începutul sezonului că am șanse foarte mari să depășesc borna asta și mă bucur, pentru că am muncit mult în toți anii de handbal și, până la urmă, și asta reprezintă un rezultat al muncii mele.
Aș vrea ca privitorul să poată să folosească lucrurile acestea în meseria lui, nu neapărat în sport. Pentru mine e important să inspir oamenii, mai ales din punctul ăsta de vedere.
Revenind la documentar, cât de importantă ți se pare perspectiva aceasta științifică din sport?
Având în vedere că sportul devine din ce în ce mai mult bazat pe știință, cu siguranță că e important, și pentru generațiile de acum, dar și pentru generațiile viitoare. Cu siguranță tehnologiile se vor dezvolta. Deja handbalul nu se mai joacă cum se juca acum 10 ani, e mult diferit și se va dezvolta în continuare. Și atunci, e important să vezi cum te antrenezi, ce trebuie să faci, cum devii mai bun, care-i tehnica cea mai bună.
Chiar mi se pare un proiect foarte util și interesant, care nu s-a mai făcut până acum. Am văzut împreună rezultatele mele și ce se poate face în continuare pentru ca fiecare să devină mai bun, mai abil, să aibă o tehnică mai bună. Cu siguranță nu poate să fie decât de ajutor.
Datele din spate
© Mihai Ștețcu / Red Bull Content Pool
Și cu ce ai vrea să rămână cei care privesc documentarul?
Cred că o să conteze mai ales pentru oamenii care sunt implicați în handbal și care pot să vadă ce pot să facă mai bine pentru jucătorii și jucătoarele lor. Pentru mine, ce e important e ca privitorul să rămână cu imaginea asta a mea de luptătoare, cu faptul că orice e posibil. Pentru că am trecut prin atâtea și, dacă iubesc ceva, orice e posibil. Aș vrea ca privitorul să poată să folosească lucrurile acestea în meseria lui, nu neapărat în sport. Pentru mine e important să inspir oamenii, mai ales din punctul ăsta de vedere.
Urmărește documentarul "The Science Behind Cristina Neagu's Unstoppable Shot", iar pe 1 decembrie susține România în primul meci de la Campionatul Mondial, contra handbalistelor din Chile. Următoarele partide sunt programate pe 3 decembrie, cu Serbia, și pe 5 decembrie, cu Danemarca. Meciurile sunt transmise pe Digi Sport, Orange Sport și Prima Sport.
Cristina Neagu a scris istorie pentru noi. Acum, e rândul nostru să îi arătăm cât de mult o prețuim! Hai să îi trimitem un "Mulțumesc" pentru fiecare gol pe care l-a marcat în competițiile internaționale. Au dat deja startul Gheorghe Hagi, Ion Țiriac, Felix Baumgartner, Teodora Damian, Luminița Huțupan, Virgil Stănescu, Andreea Giuclea și Angela Pop.
Intră pe RedBull.ro/ThanksCN8 și încarcă mesajul tău!