1997: Rider de la Hobby Bike într-un concurs de trial din Cluj
© Polartek Sport Service
MTB

25 de ani de MTB în România: o felie de istorie cu imagini de arhivă

După 25 de ani de competiții, mountain biking-ul din România are și o istorie bogată, dar și un viitor la care ne putem uita cu optimism.
Scris de Maximilian Munteanu
8 minute de cititPublished on
Cu optimism, dar și cu un strop de spaimă, ne uităm și la Red Bull Vampire Trails, cursa nocturnă de MTB XCO ce va avea loc în weekend la Castelul Bran. Riderii neînfricați de abia așteaptă apusul de mâine. Până atunci, hai să depănăm niște amintiri.
Cu siguranță pionierii mountain biking-ului de la poalele muntelui Tamalpais nu s-au gândit, la începutul anilor '70, cât de departe va ajunge distracția lor și cum va îmbrățișa ea întreaga planetă. Și adevărul e că i-a luat ceva timp să treacă oceanul și să se răspândească în toată lumea, dar în ziua de azi mountain biking-ul a ajuns pe peste tot și are adepți pretutindeni. Nu-i rău pentru ceva început în joacă de niște tipi cu blugi rupți, cămăși în carouri, șepci de camionagii, perciuni ampli și mustăți stufoase pe biciclete improvizate, cruisere cu ghidoane de motocicletă și transmisii de cursieră, în Marin County, la nord de San Francisco.
Să luăm totuși aminte că prima cursă de MTB s-a numit Repack Downhill și mergea la vale. Abia apoi klunkerele, mountain bike-urile derivate din cruisere, au primit schimbătoare de viteză de la bicicletele de șosea și s-au transformat treptat în uneltele polivalente pe care le știm astăzi. Când spunem acum ”mountain bike”, ne referim de fapt la o bicicletă de cross-country cu care poți să și urci, poți să și cobori și care te poate purta fix pe unde ești tu capabil să o porți. Iar cross-country este disciplina cea mai populară a mountain biking-ului, fiindcă poate fi practicată oriunde - la șes, lângă mare, pe dealuri sau pe crestele munților, devorând metri altitudine.
În mod firesc, mountain bike-urile au ajuns în România după 1989 și la scurt timp au început să apară și concursurile de profil, că se știe doar că românul și codrul sunt frați. Perioada de început a mountain biking-ului românesc a fost una exact atât de romantică pe cât v-o închipuiți: mountain bike-urile din orașele mari se numărau pe degete, toată lumea știa pe toată lumea, oricare mountain biker ți-era aproape automat și prieten, fără discriminări, și aceeași bicicletă era folosită cu bucurie pentru orice disciplină sportivă.
Linia de sosire pentru un concurs de cross-country tipic pentru anii '90

Linia de sosire pentru un concurs de cross-country tipic pentru anii '90

© Polartek Sport Service

Ah, și bineînțeles, zilnic era o potecă nouă de descoperit, iar asta a ținut mult și bine, fiindcă țara noastră e cât se poate de generoasă în ce privește relieful, numai ochi să ai, inimă să o cucerești și picioare să pedalezi! De asemenea, era și vremea când începea și micul business cu biciclete și cu piese, când se aduceau de toate din Ungaria și din Germania, activitate care a avut o contribuție importantă la dezvoltarea scenei locale de mountain biking, de la începuturi și până în ziua de azi.
Bikeshop tipic anilor '90

Bikeshop tipic anilor '90

© Polartek Sport Service

Dacă avem biciclete, poteci și oameni dornici, atunci e logic că avem și concursuri, în primă fază niște competiții prietenești între oamenii care se întâmpla să dețină un mountain bike și să fi aflat că e cursă. Astfel, primul concurs de mountain biking din România s-a desfășurat în 1994 la Cisnădioara, a fost organizat de Tiberiu Macaveiu și de Surmont Club și a fost de cross-country, cu o buclă foarte generoasă, după cum spun participanții de atunci.
1994: Clasament și imagini de la primul concurs de MTB din România

1994: Clasament și imagini de la primul concurs de MTB din România

© Tiberiu Macaveiu

Nu a durat mult și au început să apară în anii următori și alte curse de profil, la Cluj-Napoca, prin Radu Mititean și Clubul de Cicloturism Napoca, la Odorheiul Secuiesc, prin Jenö Bereczki și clubul Extrem Bike, la Oradea, prin Gabriel Lorenz și clubul Maniac Cycles, și la Târgu Mureș, prin Robert Gustav Mircea și Clubul RoBike.
Arhivă personală Nicolae Maximilian Câmpan

1996: Clubul de Cicloturism Napoca

© arhiva personală Nicolae Maximilian Câmpan

Tot aceste cluburi aveau să dezvolte și latura gravitațională a sportului, downhill și dual slalom, alături de Hobby Bike din Cluj-Napoca, o gașcă în jurul lui Radu Zemianschi, desprinsă din Clubul de Cicloturism Napoca și specializată pe downhill și trial, care și-a pus în raft suficiente trofee cât să merite o poveste doar a ei.
1997: Riderii de la Hobby Bike într-un concurs de trial  din Cluj

1997: Riderii de la Hobby Bike într-un concurs de trial din Cluj

© Polartek Sport Service

1997: Cursele de cross-country, Poiana Brașov

1997: Cursele de cross-country, Poiana Brașov

© Polartek Sport Service

În '94, în plan internațional, mountain biking-ul se afla în plină Eră de Aur, era masiv popularizat în toate mediile, cu apariții pe TV în segmente orare favorabile, iar cross-country-ul devenise în 1996, la Atlanta, disciplină olimpică. Popularizarea internațională, dar și activitatea locală a adus sportului și în România noi și noi participanți, un val proaspăt de entuziasm, dar și o segmentare după discipline.
În jurul anului 2000 trecuseră deja vremurile când puteai participa în același weekend, cu aceeași bicicletă, și la un concurs solicitant de cross-country și la unul electrizant de downhill, și poate și la unul de trial, unde dibăcia era regină.
Bereci Jenö și Robert Gustav Mircea, Balcaniada din 2002

Bereci Jenö și Robert Gustav Mircea, Balcaniada din 2002

© Radu Zemianschi

Mihai Cosma, Kinda Geza și Adrian Stoica în prim plan

Cursă comună România - Bulgaria

© Radu Zemianschi

Anul 2001 găsea câteva dintre cele mai importante cluburi afiliate la forurile oficiale interne și internaționale și bifa două momente importante pentru dezvoltarea sportului: primul maraton organizat de Extrem Bike la Odorheiul Secuiesc, într-o ploaie de vară de pomină, și prima cursă internațională de cross-country, organizată la Păltiniș de Surmont Club, care a reușit să atragă sportivi din Ungaria, Italia și Israel, dornici să obțină punctele Uniunii Cicliste Internaționale puse în joc.
2002: Start Balcaniada, Poiana Brașov

2002: Start Balcaniada, Poiana Brașov

© Radu Zemianschi

Tot Surmont Club a pus pe hartă, între 2001 și 2004, la Poiana Brașov, primul festival de mountain biking, singurul eveniment de până acum care a adus la un numitor comun toate discipinele sportului, de la clasicele cross-country și downhill, la dual, four-cross, trial și chiar dirtjumping, totul la pachet cu petreceri, concerte, stat la cort în brigadă, foc de tabără și voie bună unanimă.
Kinda Geza în cadrul Balcaniadei de MTB din 2002, de la Poiana Brașov

Kinda Geza în cadrul Balcaniadei de MTB din 2002, de la Poiana Brașov

© Radu Zemianschi

Anul 2004 va rămâne unul de referință pentru mountain biking-ul din România, fiindcă Tudor Oprea reușea să se califice prin forțe proprii la Olimpiada de la Atena, terminând pe un foarte onorabil loc 38, o performanță mai degrabă improbabilă pentru o țară cu o istorie atât de tânără în acest sport și în care susținerea lui oficială era cât se poate de modestă.
Riderii români începuseră să participe la curse internaționale încă din 1998, în toate disciplinele sportului, dar această reușită este un reper extrem de important, având în vedere contextul în care a fost obținută. Deloc întâmplător, Tudor Oprea a dominat pentru mult timp scena autohtonă de competiții de anduranță, cross-country și maraton, și a pus, către finele anilor 2000, bazele Clubului ProCycling, care organizează de atunci curse de mountain biking la cel mai înalt nivel.
Eduard Novak la Mondialul din 2002 din Austria

Eduard Novak la Mondialul din 2002 din Austria

© Radu Zemianschi

A doua jumătate a anilor 2000 marchează ascendența în mountain biking-ul românesc a competițiilor de maraton, iar ele câștigă rapid un număr masiv de adepți pe întreg teritoriul țării, datorită formatului simplu de înțeles și relativ facil de organizat, prin comparație cu tipologia clasică de cross-country cu marcaj foarte strict. Dintre clasicele din acea perioadă merită amintite Maratonul Medieval de la Mediaș, care încă se desfășoară, și Geiger MTB Challenge de la Sibiu, sub egida ProCycling, care a evoluat ulterior în Triada, o serie de competiții de înalt prestigiu pentru cei mai buni dintre rideri. Sportul de masă a început și el să câștige teren odată cu apariția Primei Evadări, organizată de Nomad, și a seriilor de curse organizate de MPG, ambele desfășurate în jurul capitalei și dedicate amatorilor, în speranța că ei se vor cerne și că unii dintre ei vor face pasul către concursurile mai dificile.
Tudor Oprea la Campionatul Mondial din 2002, Kaprun, Austria

Tudor Oprea la Campionatul Mondial din 2002, Kaprun, Austria

© Radu Zemianschi

Dacă acum 20 de ani ne bucurăm la o mână de evenimente pe un sezon întreg, astăzi calendarul este atât de bogat în competiții încât nu mai ai loc să arunci legendarul ac. De la cursele pentu elite din Cupele Naționale de Cross-Country Olimpic și de Maraton, până la cele mai molcome de amatori și începători sau cele dedicate copiilor, paleta este incredibil de vastă și-i oferă fiecăruia câte ceva, doar voință să existe! Alte nume consacrate în scena de anduranță sunt Maratonul Vinuluila Urlați, Transilvania Bike Trails la Saschiz, Cozia MTB la Călimănești, Vidraru Bike Challenge pe partea sudică a Făgărașului, BikeXpert Alpine Challenge la Pucioasa și seria Triada, cu 3 curse de top în împrejurimile Sibiului. Fiindcă am pomenit dificultatea, ea își are adepții ei, și probabil că nimic nu este mai greu decât notoriul Bike 4 Mountains al lui Lucian Clinciu sau mai noul Carpathian MTB Epic organizat de MPG, două curse pentru cei mai căliți dintre rideri, unde medalia de finisher este o mândrie indiscutabilă, nicidecum un act de complezență.
Suntem în anul 2019 și probabil că nu a existat o perioadă mai prolifică pentru mountain biking în România. Pe lângă toate cursele tocmai enumerate și pe lângă posibilitatea, mai demult nebănuită, de a avea acces la echipament, tehnologie și informație, putem spune cu mândrie că românul Vlad Dascălu tocmai a încheiat un sezon în care a câștigat tot ce era de câștigat la disciplina sa, U23 - sub 23 de ani: Campionatul European, patru etape de Cupă Mondială, victoria la general în Cupa Mondială și Campionatul Mondial.
Vlad se antrenează în Spania, dar primește o importantă susținere materială și umană din România și este cea mai mare speranță pentru mountain biking-ul românesc, dar și un exemplu de disciplină și atitudine pentru următoarea generație de rideri, precum Răzvan Grec, Patrick PescarusauEduard Kubat.
Pe 28 septembrie, curtea castelului Bran și tainica pădure din jurul lui vor găzdui Red Bull Vamire Trails o cursă de anduranță unică, de la apus la răsărit, pe cărările bântuite de vampiri. Rămâi la curent pe pagina de eveniment de pe Facebook!

Parte din acest articol

Red Bull Vampire Trails

MTB de anduranță, de la apus la răsărit, pe cărările bântuite de vampiri din jurul castelului Bran

RomaniaCastelul Bran, Romania
Informații eveniment