Generația următoare HYROX: ascensiunea și sfaturile lui Lucy Procter
Ai stabilit un nou record personal la Glasgow, cu un timp de 60m 57s. Poți să ne spui cum ai intrat prima dată în HYROX?
Într-o zi, cineva mi-a spus: „Ești o alergătoare foarte bună și ești destul de puternică și la exerciții și ridicări. Ai auzit de HYROX?” Și eu nu aveam absolut nicio idee ce era, nicio idee! Nu văzusem niciodată, nu auzisem niciodată de așa ceva. Am început să caut informații și am descoperit că, de fapt, în scena de fitness din Londra, deja foarte mulți oameni practicau HYROX.
M-am gândit că pare super tare și am zis: hai să încerc! Așa că m-am înscris în ultimul moment la competiția din Glasgow – și imediat am avut reacția: asta e nebunie curată! Zgomotul din sală a rămas unul dintre cele mai puternice, iar atmosfera a fost cea mai tare la care am participat vreodată. Din acel moment, am știut sigur: vreau să fac asta!
Lucy Procter s-a calificat la Campionatele Mondiale la doar 21 de ani
© Markus Rohrbacher/Red Bull Content Pool
Acum doi ani habar nu aveam ce este HYROX!
Ai început în Divizia Open sau Pro la HYROX?
Am început cu Divizia Open. Glasgow a fost prima mea cursă, iar apoi am participat și la Londra în același an. Acolo m-am calificat pentru Campionatul Mondial de la Glasgow. Anul acela, însă, competiția a fost găzduită la Manchester, ceea ce a fost super tare, evident, să pot concura pe teren propriu. La Campionatul Mondial din Manchester, toată lumea a trebuit să concureze în Divizia Pro.
Îmi amintesc, pentru că am fost în Divizia Doubles și a trebuit să lucrăm și cu greutățile mai mari. A fost prima mea experiență la categoria Pro – și chiar nu eram pregătită. Nu cred că există ceva care să te pregătească cu adevărat pentru cum se simt acele greutăți de Pro prima dată când le folosești. Chiar dacă te-ai antrenat cu greutăți mai mari, nimic nu te poate pregăti cu adevărat pentru cât de greu este, de fapt, acel efort.
Nimic nu te poate pregăti cu adevărat pentru cum se simt greutățile din Divizia Pro prima dată când le încerci
Îți este vreodată dor de cariera ta de alergătoare sau există lucruri pe care le poți folosi din acea experiență pentru HYROX?
Nu prea duc dorul atletismului pe pistă, simțeam multă presiune acolo și, sincer, nu prea îmi plăceau distanțele scurte. Uneori, mi se face dor de cross-country. Cred că e un antrenament excelent și o bază foarte bună pentru HYROX. Am fost mereu mai mult un sportiv de anduranță, ceea ce se potrivește perfect cu HYROX – și simt că aici e locul meu.
Din când în când mai particip și la câte o cursă pe șosea, cum ar fi un 10k sau un semimaraton – mai ales în extrasezon.
Lucy Procter trece prin antrenamentul HYROX
© Markus Rohrbacher/Red Bull Content Pool
Cum a fost pentru tine să renunți la slujba ta la o vârstă atât de tânără pentru a urma o carieră în HYROX?
La 20 de ani, știam că dacă vreodată era momentul să-mi încerc șansa, atunci era. Simțeam că ajung la epuizare încercând să echilibrez munca cu antrenamentele, iar chiar și șefii mei m-au încurajat să urmez drumul de sportiv profesionist. Familia și prietenii mi-au dat impulsul final, mai ales că mai erau doar trei luni până la Campionatul Mondial. Am mers all-in, și a meritat – acum sunt sponsorizată de Red Bull și de alte branduri incredibile. Încă mi se pare ireal, dar este cu adevărat un vis devenit realitate.
Care a fost cel mai memorabil moment al tău în HYROX până acum?
Două momente cheie mi-au rămas întipărite. Primul a fost câștigarea categoriei mele de vârstă la Campionatul Mondial – nu a fost vorba doar despre victorie, ci despre faptul că am câștigat cu aproape trei minute avans. Mă antrenasem mai intens ca niciodată, implicându-mă total, ca și cum aș fi fost deja un sportiv profesionist. Victoria aceea mi-a arătat ce este posibil dacă mă dedic complet.
Al doilea moment a fost competiția din Nisa. Chiar dacă nu era pe teren propriu, susținerea a fost incredibilă, iar energia publicului – de necrezut. Cursa aceea mi-a dat încrederea că, dacă muncesc în continuare, pot ajunge în Elite 15. A fost ca un punct de cotitură, momentul în care am început cu adevărat să mă văd ca o sportivă de elită.
Nu sunt unul dintre acei sportivi care se trezesc la 5 dimineața pentru a se antrena
Cum arată o zi obișnuită de antrenament pentru tine?
O zi obișnuită pentru mine începe în jur de 7 sau 8 dimineața – somnul este o prioritate pentru mine, așa că nu sunt genul de sportivă care se trezește la 5 dimineața pentru antrenamente. După un mic dejun consistent, ajung la sală pe la ora 9, ceea ce e ideal, pentru că majoritatea oamenilor care lucrează de la 9 la 5 au plecat deja. Sesiunea mea principală de antrenament este dimineața, de obicei axată pe alergare – fie o alergare ușoară, fie intervale sau antrenament de tip threshold (la prag).
La prânz mă ocup de recuperare, de partea administrativă, de angajamentele media sau, dacă e nevoie, trag un pui de somn rapid. Apoi, în jur de ora 15:00 sau 16:00, încep a doua sesiune de antrenament, care poate include forță, exerciții specifice stațiilor (cum ar fi ski erg), sau o sesiune ușoară pe bicicletă ori pe aparat de vâslit. Această sesiune este, de regulă, de intensitate mai mică, axată pe recuperare.
Seara este pentru relaxare – o cină mare, odihnă și asigurarea că dorm suficient ca să fiu pregătită pentru ziua următoare. Totul se rezumă la consistență și la echilibrul dintre antrenamente intense și o recuperare corespunzătoare.
Cât din antrenamentul tău este dedicat alergării și cât este axat pe forță?
Alergarea reprezintă cam 40-50% din totalul orelor mele de antrenament săptămânal, dar asta înseamnă doar alergarea propriu-zisă. Pentru că HYROX este un sport de anduranță, antrenamentul aerobic este esențial, însă prea multă alergare poate duce la oboseală sau accidentări. Există un punct în care beneficiile încep să scadă, așa că, în loc să exagerez cu kilometrii, echilibrez cu alte activități aerobe, cum ar fi ciclismul.
Un sfat grozav pe care l-am învățat este că, dacă am nevoie de mai mult antrenament aerobic după o anumită limită de alergare, trec pe bicicletă. De exemplu, pot alerga 40 de minute până la o oră, apoi continui sesiunea pe bicicletă. Astfel, îmi mențin anduranța ridicată fără să-mi suprasolicit articulațiile.
O mare parte din antrenamentele mele se concentrează pe lucrul în zona 2, mai degrabă decât pe sesiuni de intensitate ridicată. Când am început, am făcut greșeala de a face sesiuni intense de alergare aproape la fiecare două zile, ceea ce a dus la oboseală extremă. Acum, am învățat că o abordare mai inteligentă și mai echilibrată duce la rezultate mai bune pe termen lung.
Lucy se antrenează la Red Bull Athlete Performance Center
© Markus Rohrbacher/Red Bull Content Pool
Ai un antrenament HYROX preferat care simți că îți îmbunătățește cel mai mult forma fizică?
Îmi plac enorm sesiunile de alergare de tip threshold – au un impact uriaș asupra formei mele fizice. HYROX a devenit un sport atât de centrat pe alergare, iar dacă ești un alergător puternic, poți câștiga mult timp. De exemplu, într-o cursă recentă, am ieșit de la SkiErg pe locul 14, dar am recuperat 12 secunde în următoarea rundă de alergare și am urcat pe locul 6, iar după împinsul saniei eram deja pe locul 4. Asta arată cât de mult contează alergarea.
Una dintre sesiunile mele preferate este un mix între alergare tempo, antrenamente EMOM (Every Minute on the Minute) și exerciții specifice stațiilor. Chiar azi dimineață am avut o astfel de sesiune – a fost prima mea sesiune grea după o cursă. Genul acesta de antrenamente sunt solicitante, dar și distractive, cu mult volum, și chiar dacă durează în jur de două ore, trec foarte repede pentru că te țin mereu implicat.
Cum îți dozezi efortul într-o cursă HYROX?
Gestionarea efortului este absolut esențială într-o cursă HYROX. Primul kilometru e mereu rapid, așa că folosesc SkiErg-ul ca pe un moment în care să-mi regăsesc ritmul și să mă pregătesc pentru restul cursei. În ultima mea cursă, am schiat intenționat mai lent, ceea ce m-a făcut să cobor de pe locul 4 pe locul 14, dar știam că o să recuperez mai târziu. Cu toate astea, ca să ajung pe podium în cursele de elită, trebuie să găsesc o modalitate prin care să-mi mențin un ritm mai ridicat la schi și vâslit fără să cresc efortul.
E un echilibru delicat – nu poți pur și simplu să pleci în forță și să speri că reziști. În timpul cursei, pulsul meu stă aproape constant în zona 4, ceea ce mi se întâmplă doar în competiții. Am realizat și că păstram prea multă energie pentru wall balls (aruncări cu mingea la perete), unde de fapt mă simțeam foarte puternică. Asta m-a învățat că îmi permit să forțez mai devreme. Până la urmă, totul ține de cum îți dozezi efortul în momentele-cheie ale cursei pentru a-ți maximiza performanța.
„Gestionarea efortului este crucial în HYROX", spune Lucy
© Markus Rohrbacher/Red Bull Content Pool
Mai multă inspirație pentru călătoria ta de fitness
Ce sfat i-ai da cuiva care face primul HYROX?
Gestionarea inteligentă a ritmului este unul dintre cele mai importante lucruri pentru un sportiv aflat la prima cursă HYROX. Când începătorii mă întreabă care sunt cele mai importante trei sfaturi, primul meu răspuns este mereu: nu porni prea tare. E foarte tentant să împingi de la început, dar cel mai bine e să păstrezi un ritm lejer pe SkiErg.
Mi-au trebuit aproape 10 curse ca să învăț cu adevărat lecția asta. Faptul că termini SkiErg-ul primul nu înseamnă că vei câștiga cursa — decât dacă ești excepțional de bun la acel aparat. În majoritatea curselor pe categorii de vârstă, persoana care termină prima SkiErg-ul rareori câștigă competiția. O strategie foarte bună este să te ții puțin în frâu în prima jumătate a cursei, mai ales la aparate precum SkiErg și RowErg. Dacă ajungi la Burpee Broad Jumps sau la aparat de vâslit simțindu-te bine, vei putea forța mult mai tare în a doua jumătate, știind că linia de finish nu e departe.
Pe de altă parte, dacă tragi prea tare în prima parte, vei târî practic restul cursei după tine — ceea ce te epuizează atât fizic, cât și mental. Totul ține de a-ți cunoaște limitele — găsește un ritm sustenabil de la început, astfel încât să ai energie să accelerezi pe final. Eu, de exemplu, lucrez acum la a-mi reduce ritmul la SkiErg de la 2:05/500m la ceva mai rapid, dar știu că trebuie să fac asta fără să mă consum prea devreme. Totul se rezumă la o strategie pe termen lung!
Care sunt obiectivele tale pe termen lung în HYROX?
Să cobor sub pragul de o oră este un obiectiv important pentru mine – știu că într-o zi o să reușesc, e doar o chestiune de când. Poate anul viitor, poate peste doi ani, dar știu sigur că e posibil.
Dincolo de asta, obiectivul meu principal este să rămân în Elite 15, ceea ce nu e deloc ușor, pentru că nivelul de competiție este extrem de ridicat. Pe termen scurt, mi-ar plăcea să urc pe podium la un eveniment major, iar pe termen lung, visul suprem este să câștig un major și, într-o zi, un titlu mondial. Am suficient timp să fac toate astea, așa că sunt entuziasmată pentru tot ce urmează!
Cum este comunitatea din cadrul HYROX, în special în rândul sportivilor de elită?
Comunitatea HYROX este absolut uimitoare. Chiar dacă toți concurăm unii împotriva altora, există un respect reciproc uriaș. La început eram puțin nervoasă, mă gândeam că poate va fi un mediu super competitiv sau chiar ostil, dar este exact opusul. Toată lumea se susține, mai ales când devine greu. Ne interesăm de sportivii care nu reușesc să termine cursa (DNF), ne asigurăm că sunt bine și ne bucurăm sincer de reușitele celorlalți.
Am legat prietenii minunate, cum e cea cu Joanna [Wietrzyk], și e reconfortant să știu că suntem împreună în sportul ăsta pe termen lung. E atât de plăcut să vezi atleți care se felicită sincer între ei, indiferent de rezultate. Toată lumea e bucuroasă să vadă progresul celorlalți, și asta creează un mediu pozitiv și plin de susținere – ceva cu adevărat special, mai ales pe măsură ce sportul crește. E un sentiment grozav să faci parte dintr-o comunitate atât de unică și primitoare!