Octav Alexan e campion mondial la acrobație cu planorul, clasa Advanced
© Arhivă personală
Gliding

Fă cunoștință cu Octav Alexan, campion mondial la acrobație cu planorul

A descoperit planorul la 16 ani, a început să zboare pe cont propriu la 17 ani, iar azi, la 27 de ani, e campion mondial la acrobație cu planorul. Află cum a ajuns Octav la performanța asta.
Scris de Andreea Vasile
7 min readPublicat pe
Cu toții ne-am imaginat la un moment dat, mai ales când eram copii, cum ar fi să plutim în înaltul cerului, să zburăm. Într-o formă sau alta, în timp, mulți dintre noi am și reușit să facem asta. Însă pe unii visarea, talentul și munca i-a dus și mai departe, iar acesta e și cazul lui Octav Alexan, pilot și sportiv al Aeroclubului României, care anul acesta a ieșit campion mondial la acrobație cu planorul, clasa Advanced, în Polonia.
”De mic am fost atras de zbor,” spune Octav, care i-a avut ca exemplu și inspirație pe mama și frații lui mai mari, căci cu toții au făcut planorism. Și pentru că în România orice tânăr de 16 ani se poate înscrie gratuit la cursurile de planorism ale Aeroclubului Român, Octav a profitat de șansa asta și-a ajuns pe cele mai înalte culmi.
Octav Alexan și planorul lui
Octav Alexan și planorul lui
La Campionatul Mondial din Leszno, Polonia din această vară, Octav a câștigat locul întâi atât la individual, cât și cu echipa, pentru a doua oară, alături de colegii săi Valentin Hoța, Daroczi Lorand, Zsolt Gal și Cristian Iorgov. O dublă victorie care face din România o concurentă aprigă pe scena mondială a acrobației cu planorul.
Am vorbit cu Octav Alexan și-am aflat cum este să înveți să zbori cu planorul la numai 17 ani, de ce anume îl pasionează acest sport și ce-și mai dorește de la el după ce a câștigat Campionatul Mondial.
Mama și frații tăi au făcut, de asemenea, acrobație cu planorul. Le-ai călcat pe urme?
Alegerea mea nu a fost neapărat motivată de exemplul lor, ci a fost mai degrabă o sugestie pe care o luasem în considerare știind că se poate. De acolo a venit primul impuls. Însă dorința de a face asta a fost acolo dintotdeauna, de mic copil am vrut să zbor. Primul zbor a fost super, am zburat chiar cu un coleg de generație al mamei și de atunci am știut că e ceva ce îmi place. Aveam 16 ani, vârsta legală de la care poți să faci sportul ăsta.
Octav Alexan este sportiv al Aeroclubului Român
Octav Alexan este sportiv al Aeroclubului Român
Ce anume ți-a plăcut?
E greu de descris. A fost o senzație unică, pe care nu poți să o compari cu nimic în lume. Senzația de a zbura e cea mai mare motivație de a te determina să continui treaba asta. Evident, cu un pic de emoții, de frică, de stres fiindcă sunt multe lucruri necunoscute, care te surprind. Și adrenalina, când începi să faci lucruri mai interesante. Toate astea la un loc, îmbinate, fac un pachet de feeling-uri foarte interesant.
Cum te-a educat acest sport?
Într-adevăr, ai nevoie de disciplină, să respecți niște reguli, iar regulile de aviație sunt destul de stricte și se respectă întocmai pentru simplul fapt că, dacă nu le respecți, se lasă cu sânge, să spunem așa. (râde) Puțină lume știe că, de fapt, aviația în istorie s-a scris cu sânge și atunci e bine ca regulile să fie respectate. Un alt element foarte important este să știi când și ce să decizi în situații mai mult sau mai puțin critice.
O aterizare lină
O aterizare lină
Și pe tine cine te-a învățat toate lucrurile astea?
Am învățat prin experiență, prin situațiile despre care am auzit de la instructori, prin diferite cursuri. Prin evoluția mea ca sportiv și prin trecerea de la un nivel la altul, prin creșterea nivelului de dificultate, căci zborurile au devenit mai complexe, mai dificile, cu elemente noi. Toate lucrurile astea vin cu anumite indicații de la instructori, ei îți spun ce să faci, cum să reacționezi și tot așa.
Ce îi atrage pe tineri la planorism?
În primul rând sunt atrași de piesa de zbor, fiindcă nu multă lume are acces la asta. În alte țări e mai accesibil, însă e scump. În România, cursurile pentru tinerii care încep să practice planorismul la 16 ani sunt gratuite. Ce nu-l face încă atât de popular este dificultatea lui, percepția oamenilor că zborul este greu, că este periculos. Însă sunt, mai degrabă, niște preconcepții.
În înaltul cerului
În înaltul cerului
Este mai dificil, într-adevăr, nu e ca ping-pong-ul, să-l înveți în două ore, dar nici să conduci nu înveți în două ore. La fel și zborul, se învață în 10-15 ore, când deja înveți să controlezi planorul, aeronava sau ce o fi. Numărul de sportivi a început să crească la nivel de cluburi locale – s-a răspândit vestea și este, poate, și promovat mai bine. Poate și datorită competițiilor care s-au mai organizat în aviația europeană, România are un loc aparte. Nu suntem fruntași, dar nu suntem nici codași, ocupăm pozițiile bune.
De ce suntem atât de buni în acest sport?
Pentru să suntem o echipă de oameni care fac sportul ăsta din pură pasiune și-și dedică eforturile 100% acestui sport. Sigur, poate fi vorba și despre talent. Iar pe lângă toate lucrurile astea, evident că e important și antrenamentul. Noi avem noroc cu finanțarea din partea Aeroclubului României, fiind practic sponsorizați de el; toate zborurile, toate costurile adiționale sunt suportate complet de Aeroclub, pentru că altminteri ar fi un sport extrem de scump.
Echipa României e campioană mondială la acrobație cu planorul
Echipa României e campioană mondială la acrobație cu planorul
Primul titlu mondial din istoria planorismului românesc a fost în 2019, când echipa României a luat prima medalie de aur, iar acum ați repetat performanța. Cum se simte să fii campion mondial?
E extraordinar sentimentul, cred că e printre puținele momente când chiar apreciez imnul României și îl simt diferit, profund. Îl mai învățai în școala generală, dar nu țineai cont de el. Acum, parcă e altceva. E de nedescris!
Ați ieșit campioni mondiali la categoria Advanced. Dar mai este un nivel, Unlimited, la care România nu are deocamdată acces să participe. De ce?
E o situație dificilă, în lume chiar, legată de aceste planoare. Sunt două care sunt cele mai bune din lume – unul este Swift S-1, celălalt este MDM-1-Fox, aparatul pe care îl avem noi. Problema este că Swift-urile nu se mai produc, deci nu există fabrică de planor Swift care să zică, „Ok, vindem un planor Swift, e gata în șase luni”. Pe lângă asta, există și un număr limitat de planoare în lume, undeva la 30-40 în Europa, probabil, care zboară. Și atunci ori nu vinde nimeni, ori nu se fabrică, ori nu există deloc. E destul de greu să faci rost de unul. Probabil sunt multe undeva uitate de lume, ținute într-un hangar, într-o remorcă... (râde)
Există un proiect, Swift S-2, care este o variantă mai performantă decât prima, zic ei, dar nu se poate personaliza pentru că nu mai sunt fonduri. Ar mai avea nevoie de niște fonduri ca să-l testeze și să-l certifice, după care ar putea intra în producție. E blocat, momentan, de câțiva ani buni.
Octav Alexan pe prima treaptă a podiumului în programul individual
Octav Alexan pe prima treaptă a podiumului în programul individual
Ce îți propui tu în continuare – ce ai mai putea să faci care să te țină în priză, după ce ai câștigat titlul mondial, atât la individual, cât și cu echipa?
Scopul meu ar fi să trec la următoarea categorie – dar, cum spuneam, cu modelul pe care îl avem noi momentan, nu prea se poate. (râde) Ar supraviețui și MDM-1-Fox, e certificat să facă și Unlimited, dar nu poate să câștige; sunt slabe șanse să ajungă pe podium. Și-atunci, ce rămâne de făcut e să pregătim niște tineri sportivi dornici de a deveni campioni, să vină în urma noastră în liga mondială, cu speranța că, în final, vom găsi un planor de vânzare pe care să putem să-l cumpărăm. E greu de găsit, dar suntem în căutare!