Raul Bârsan la show-ul Nuff Battle București
© Cătălin Soto
Dans

Raul Bârsan e într-o permanentă mișcare

Fie că dansează, că merge cu bicicleta sau că face snowboarding, pentru Raul Bârsan mișcarea e o stare naturală, care-l ajută să intre într-o stare de flow și să creeze.
Scris de Andreea Vasile
Publicat pe
În vârstă de 26 de ani, Raul Bârsan este un dansator profesionist și profesor de dans originar din Târgu Mureș, care-n viața de zi cu zi lucrează ca manager logistică în orașul natal. Pasionat de popping, un dans pe care l-a descoperit datorită YouTube-ului, Raul și-a căutat mereu profesorii, mentorii, inspirația și oportunitățile care l-au ajutat să crească și să evolueze în acest stil de dans.
Am vorbit cu Raul și-am aflat care a fost cea mai importantă experiență de învățare pentru el, cine-l inspiră în ceea ce face și de ce familia e atât de importantă pentru el.

Urmărește-l pe Raul Bârsan dansând pe scena ”Românii au talent” la începutul acestui an:

Când ai dansat prima dată pentru propria distracție și ți-ai dat seama că te simți foarte bine când faci asta?
Dansul a fost o parte a vieții mele de când eram mic. În copilărie, am practicat dansuri populare, timp de opt ani, după care am luat o pauză, iar în liceu a fost prima data când am interacționat cu acest dans numit ,,popping” (online, pe YouTube, desigur), însă la vremea aceea nu știam că așa se numește sau ce înseamnă, de unde vine, etc. Am început să îl copiez și să dansez în camera mea pentru că mi se părea ,,cool”.
Ce înseamnă dansul pentru tine și cum te simți atunci când dansezi?
La început, dansul a fost o chestie socială, un mod de a ieși în evidență, oarecum. Însă, cu timpul, lucrurile au luat o întorsătură radicală. Pasiunea pentru muzică a fost mereu acolo, iar când am realizat că dansul este de fapt o unealtă pentru a reprezenta ceea ce aud, a devenit mai mult decât o distracție, a devenit o pasiune, o obsesie, o plăcere.
În momentul de față, având o anumită experiență, dansul a ajuns un tratament, o formă de meditație în care îmi materializez toate ideile și conceptele pe care mintea mea le produce în mod continuu. Avantajul vine, desigur, și pe partea fizică. Te menții în formă prin dans, te ajută, cu timpul, să îți înțelegi corpul, musculatura, articulațiile, etc. Dansul e cel mai bun tratament ne-medicamentos.
Când nu dansează în vreo competiție, Raul predă la workshop-uri
Când nu dansează în vreo competiție, Raul predă la workshop-uri
Care sunt stilurile de dans care te atrag și ce ne poți spune despre fiecare dintre ele?
Sub umbrela a ceea ce acum este cunoscut ca ,,popping”, se află o multitudine de stiluri de dans. Am trecut prin fiecare dintre ele pentru a-mi crea o bază, un punct de plecare, dacă vrei. Printre acestea se numără popping, boogaloo, waving, tutting, snaking, scarecrow, bopping, robot, animation, etc.
În momentul de față, stilurile principale care mă reprezintă și pe care mi-am creat o ,,platformă” personală sunt waving (stil principal), popping, robot și animation, dar folosesc elemente din toate cele enumerate mai sus.
E foarte important să înțelegi că fiecare dintre aceste stiluri enumerate (și multe altele) au o istorie. Fiecare vine din locuri diferite, din ani diferiți și din culturi diferite, însă, în opinia mea, adaptate similar.
Dansul acesta m-a fascinat și mă definește acum, în principal datorită elementului de ,,fake/artificial”. Ce vreau să spun este că aceste stiluri îți permit să arăți animat, robotic, lichid, practic este la limita imaginației cât de ,,ne-uman” poți interpreta un anumit caracter sau un concept, prin antrenament și dedicație. Un proces dificil, dar extrem de satisfăcător.
Raul Bârsan la Nuff Battle
Raul Bârsan la Nuff Battle
Ce dansator te-a făcut prima dată să exclami, ”Wow, vreau și eu să dansez așa?”
Heh, sunt mulți... Dar dacă ar trebui să mă gândesc la primul dansator de popping pe care l-am văzut și m-a făcut să mi se zbârlească pielea pe mine, acesta ar fi Jay-Smooth. Un dansator extraordinar și un maestru al waving-ului, pe care l-a dus la alt nivel. Modul lui de a aborda acest dans total diferit și controversat mă inspiră și în ziua de astăzi.
Ce e amuzant e că eu l-am văzut pe el în filmul STEP UP (toată lumea a văzut filmul ăla) și după mulți ani și bani investiți în călătorii, workshop-uri/battle-uri, suntem reprezentanți ai aceleași mișcări mondiale/ trupe (Wave-Fam) alături de oameni de pe întreg globul. La început mi-a fost oarecum mentor, iar acum, îmi e prieten bun și coleg de încredere.
Câteva calități care mi se par esențiale pentru un dansator sunt autenticitatea, dedicația, modestia și ambiția oarbă.
Raul Bârsan
Ce înseamnă pentru tine să fii un dansator bun și ce ai făcut, de-a lungul timpului, pentru evoluția ta? Care sunt cele mai semnificative experiențe de învățare care te-au ajutat să crești?
Asta ar putea fi o discuție de ore întregi, dar dacă ar fi să enumăr câteva calități care mi se par esențiale pentru un dansator, acestea ar fi autenticitatea, dedicația, modestia și ambiția oarbă.
În cazul meu, totul a început pe YouTube. Învățam mișcări din videouri și le copiam. După aceea, am început să călătoresc prin țară în speranța că voi găsi pe cineva care practică dansul ăsta și știe mai multe despre el (nici nu știam cum se numește pe atunci). Spre surprinderea mea, am avut noroc să găsesc două persoane care aveau cunoștințele necesare startului meu (unul în Cluj și unul în București).
Raul la Infinite Force, Polonia
Raul la Infinite Force, Polonia
Însă după aceea pofta continuă să crească, așa că trebuie să hrănești ”demonul”, cum se spune. Așa că am decis să plec în afară la primul meu battle în Polonia, pe care l-am văzut anunțat pe Facebook. În prealabil m-am angajat, am lucrat 3-4 luni ca să pot strânge banii necesari și m-am dus, singur. Nu știam pe nimeni, nu știam ce trebuie făcut, nu știam nici să salut în limba lor, dar n-a contat pentru mine. Tot ce conta era să îi văd pe dansatorii de pe YouTube, legendele, pe cei din vârf și pe cei populari.
În sfârșit, după un weekend de battle-uri și workshop-uri în care mi-am dus corpul la extreme pe care nu credeam că le pot atinge, m-am întors altă persoană. Am știut că asta vreau să fac.
De atunci, procesul a fost simplu, dar dificil: antrenament, călătorit, concurat, rewind. Mereu încercând să vin cu ceva nou, să mă perfecționez, să evoulez.
Cine sunt coregrafii și dansatorii de la care ai învățat cel mai mult până acum?
Sunt mulți dansatori care m-au inspirat și ale căror tehnici încă le aplic, dar dacă ar trebui să enumăr câțiva cu impact major asupra dezvoltării mele, ar fi după cum urmează, nu într-o ordine anume:
  • Blondy e un street dancer în adevăratul sens al cuvântului și un maestru al robotului și bopping-ului. Generația actuală nu mai înțelege această terminologie, din păcate. Mi-a schimbat complet perspectiva când vine vorba de controlul muscular și posibilitățile de mișcare mecanică pe care le poți atinge.
  • Jay-Smooth e o fântână a cunoștințelor când vine vorba de stilul waving-ului. Cu o experiență și un CV pe care nu mulți dansatori pot spune că îl vor avea vreodată, J-J te transformă dintr-un începător într-o mașinărie.
  • INOX e omul care mi-a ,,deblocat” potențialul, să zic așa. Este un waver de top din noua generație (probabil cel mai bun). Un prieten bun acum, care mi-a dezvoltat potențialul de a-mi pune arta și ideile în acest dans și mi-a ridicat pofta de cunoaștere la alt nivel.
La genesis Urban Battle din Cluj, Raul a ocupat locul întâi
La genesis Urban Battle din Cluj, Raul a ocupat locul întâi
Alte mențiuni de ,,mentori/profesori” pe care am avut norocul să îi cunosc în mod direct și de la care am reușit să învăț ar fi: Monsta Pop, Nelson, Boogie Frantick, Kid Boogie, Dokyun, Hoan, Kid Boogie, Popping Pete, Mr. Wiggles, Baturo, Kite, Gucchon și mulți, mulți alții.
Ce moment te-a provocat din plin ca dansator?
Cea mai mare și mai dificilă scenă pe care m-am urcat vreodată rămâne SUMMER DANCE FOREVER din Amsterdam, Olanda.
Însă cea mai ,,șocantă” experiență care m-a trezit la realitate și m-a făcut să realizez cât este de dificil acest dans la un nivel competitiv ar fi primul battle la care am participat în Ungaria. Totul a decurs perfect, în sfârșit întâlneam oameni care împărtășesc această pasiune, dansam cu ei, îi cunoșteam personal, practic, erau noi prieteni.
Însă în momentul când mi-a fost strigat numele și era rândul meu la preselecție, am înghețat. Nu am putut face față privirilor atâtor dansatori și juriului. Picioarele mi-au devenit grele, inima bătea de parcă dădea să sară. Ce mai, panică totală!
În final, mi-a fost de ajutor o întâmplare de genul ăsta (încă îmi amintesc de ea de fiecare dată când am nevoie), dar mi-am jurat că nu mi se va mai întâmpla așa ceva și, de atunci, am început să investesc serios în dezvoltarea mea ca dansator.
Am văzut că ești și un sportiv amator pasionat. Cum te ajută alte forme de mișcare să fii un dansator mai bun?
Da, îmi place sportul/mișcarea, în general. Pentru mine este un antrenament ,,trișat”. Adică e foarte crescut raportul plăcere/durere. Cele pe care le practic sunt ciclismul când e cald afară și snowboarding-ul când e rece. Ambele m-au fascinat de prima dată de când le-am încercat datorită efectului de ,,wow, asta-i imposibil”.
Îmi place provocarea și asta mă motivează să învăț cât mai mult până când, în final, reușesc. Dacă nu e ceva serios pentru mine și nu are factorul dificultății, nu sunt interesat de obicei. Sunt și un ,,adrenaline junkie’’, deci proabil ajută și asta.
Desigur, îmi sunt ,,shortcut-uri” în dezvoltarea mea în dans. Ciclismul dus la maximul personal întărește musculatura picioarelor substanțial, și nu numai, iar în dans, totul începe de la picioare. Fie că e vorba de pop-ul în sine sau de dansat o durată îndelungată într-o poziție dificilă, e nevoie de putere, care trebuie antrenată constant. La fel de solicitant e și urcatul pe munte pe o distanță pe care ai impresia că nu o poți urca cu o placă în spate, ca apoi să cobori într-un mod cât mai controlat.
Și din punct de vedere psihologic, aceste sporturi îmi permit cel mai ușor să intru în starea de ,, flow” (ceea ce caut și atunci când dansez), deci sunt forme de meditație, dacă vrei.
Ai parte de susținerea familiei tale. Cât de mult înseamnă pentru tine că ei sunt alături de tine?
Înseamnă enorm. Ai mei m-au susținut mereu, în special mama. Au avut și au încredere în mine și în munca/talentul meu în dans. Sunt fanii mei numărul 1 și eu al lor.
Cum ia naștere un dans creat de tine?
Totul începe de la o idee, un concept. Poate fi orice, de obicei inspirat din natură, viața de zi cu zi, animație. După aceea urmează procesul de a imprima acea idee în dansul meu, prin muzică.
Este un sentiment ,,meditativ”, cumva. În momentul în care muzica începe, acel concept se mișcă/acționează pe baza sunetelor auzite, simțite. Am explicat pe scurt aici, și sunt mulți factori, dar în principal acesta e procesul pe care îl urmez.
Raul în show-ul ”De la foame la faimă”, Brașov
Raul în show-ul ”De la foame la faimă”, Brașov
Dacă ai avea ocazia să fii pe scenă cu un artist preferat și să dansezi în echipa sa, cine ar fi acesta?
Oricare dintre cei enumerați, ar fi perfect. Dar dacă ar fi să particip la un concurs alături de cineva și să mă bucur de fiecare exchange, probabil ar alături de Jessy Sykes sau Inox. Stilurile de dans ale fiecăruia dintre noi seamănă extrem de mult și cred că ar fi un entertainment pe cinste pentru public, dar și pentru noi. Urmează, cât de curând.
La ce lucrezi acum și ce ți-ar plăcea să înveți în următorul an în ceea ce privește aptitudinile tale-n dans?
Din cauza situației actuale, focusul meu s-a mutat puțin de la spectrul ,,battle-ului” la dezvoltarea artei și cunoașterea mai în profunzime a sinelui.
În momentul când nu mai e un ,,sport”, am văzut că majoritatea dansatorilor se opresc din antrenamente, însă dansul e mult mai mult decât concursuri pentru mine, asta mă menține focusat. Sunt atâtea lucruri care urmează a fi descoperite. It’s just the beginning!
Desigur, și întreținerea fizicului a rămas o prioritate, nu poți face ce vrea creierul dacă nu îți este bine întreținut corpul.