Unii oameni știu dintotdeauna care este drumul lor! El li se așterne ca o viziune încă din copilărie și fiecare pas pe care-l fac îi duce mai aproape de împlinirea visului pe care-l au. Așa s-a întâmplat și cu Majid Kessab, de trei campion mondial la street dance în cadrul "Juste Debout", cea mai cunoscută competiție internațională de street dance din lume.
Pentru Majid, un dansator de origine kurdă crescut în Germania, muzica și dansul au reprezentat cea mai ușoară cale de-a se exprima și de-a se conecta cu oamenii din jurul său.
Recent, Majid a ajuns pentru prima dată în România. El a fost invitat să-i aleagă pe unii dintre cei mai buni dansatori locali care să meargă în finala națională Red Bull Dance Your Style, dar și-n etapa de calificări care a avut loc la Brașov.
Astfel, Majid a trimis 2 dansatori direct în finala națională și-a selectat alți 32 care-au intrat în calificările Red Bull Dance Your Style. Dintre aceștia, cei mai buni 8 au fost votați de publicul spectator din Piața Sfatului și vor participa în finala națională, care va avea loc pe 31 august în Piața George Enescu, din București. Câștigătorul va fi votat de public și va reprezenta România în finala mondială Red Bull Dance Your Style din Mumbai, India.
În programul plin al unui weekend sub semnul dansului la Brașov, am găsit un moment de respiro să stăm de vorbă cu Majid și să aflăm mai multe despre călătoria lui profesională și despre background-ul lui în dans. Descoperă gândirea originală a unui om care crede în reinventare, empatie și atenția către viață, în general.
Cum ți-a influențat moștenirea culturală călătoria în dans?
Sunt kurd din Irak, așa că avem multe dansuri folclorice care influențează mult ritmul, conștientizarea și abordarea mea asupra muzicii. Muzica noastră populară are un ritm foarte diferit față de hip-hop și dansurile de stradă. (râde)
Tatăl meu a fost dansator. Întotdeauna l-am admirat pentru felul în care dansează. E foarte talentat în dansurile populare. Și am fost mereu curios cum abordează muzica. Am învățat multe de la el doar privindu-l și întrebându-l diverse lucruri. Sunt influențat de dansurile mele naționale. În documentarul realizat despre mine se vede foarte bine cum am această vibrație și chiar bounce-ul. (râde) De exemplu, în hip-hop există un bounce de bază. Și avem acest tip de bounce și în dansurile populare kurde. Eu l-am luat pe cel din cultura mea și l-am dus în hip-hop.
Urmărește mai jos documentarul despre Majid, Roots of my Rhythm:
Sora ta mai mare te-a încurajat să iei dansul în serios de la o vârstă fragedă. Care a fost contribuția ei?
Nu a fost o încurajare, am fost mai degrabă forțat. (râde) Nu mi-a plăcut la început. Aveam opt, nouă ani. Am început să plâng puțin. „Nu vreau să fac asta, e pentru fete”, i-am spus atunci. După câteva clase, m-am îndrăgostit de asta. De fapt, sunt foarte fericit că m-a împins către dans. Așa mi-am găsit calea, acesta a fost începutul călătoriei mele!
Oricine poate învăța tehnici. Dar ceea ce face o persoană specială este modul său de gândire, modul său de a vedea lucrurile. Așadar, perspectivele tale, conectate cu tehnicile, te fac cine ești și îți întregesc dansul.
Ce a declanșat inițial pasiunea ta pentru hip-hop și cum a evoluat de-a lungul anilor?
Aspectul social a fost foarte important. Am început să dansez în studio. A fost grozav! Aveam mulți oameni care dansau cu mine, lângă mine. Dar când am mers la clubul de tineret, am găsit oameni care erau imigranți, la fel ca mine, care nu aveau multe privilegii. Muzica ne-a unit. Iar eu am dedicat totul dansului. Dansul mi-a deschis ochii, așa mi-am dat seama că e ceea ce vreau să fac toată viața. Îmi plăcea să fiu înconjurat de oameni și să socializez cu ei!
De acolo, m-am lăsat dus de val și am continuat să fac asta. Încă iubesc că poți să te regăsești zi de zi prin această cultură a dansului. Dansul va fi mereu instrumentul meu pentru a face asta. Explorează-te pe tine însuți! Explorează lucruri noi! Chiar dacă fac asta de 22 de ani, încă simt că există lucruri pe care le pot explora.
Cum echilibrezi aspectele tehnice ale dansului cu elementele creative?
Oricine poate învăța tehnici. Dar ceea ce face o persoană specială este modul său de gândire, modul său de a vedea lucrurile. Așadar, perspectivele tale, conectate cu tehnicile, te fac cine ești și îți întregesc dansul. Cum asculți? Cum vezi? Cum reflectezi? Cum te simți? Conectând această abordare și această înțelegere cu tehnicile, ți se deschid atât de multe uși. Asta face dansul special și frumos. Ai nevoie de tehnici, pentru că ele te ajută să exprimi ceea ce vezi, înțelegi, simți și-ți imaginezi. E ca o cutie cu unelte. Însă totul e dublat de înțelegerea propriei persoane și înțelegerea vieții. Astfel, vei înțelege mult mai bine și dansul, și muzica.
Ce te motivează să împingi limitele în performanțele și coregrafiile tale de dans?
Călătoria, explorarea și descoperirea de sine, zi de zi. Să știi că nu ajungi niciodată la o limită. Nu ajungi niciodată la o linie de finiș. Nu există o finalitate. Cât trăiești poți învăța ceva nou. Și asta mă împinge în fiecare zi. Că știu că astăzi pot învăța ceva ce nu am știut ieri, chiar dacă fac asta de ani de zile. Întotdeauna vreau să fiu motivat în acest fel de a fi și de a gândi: să explorez mai mult, să învăț mai mult și să mă bucur de această călătorie.
Poți descrie drumul de la a fi un tânăr dansator pasionat la a deveni profesionist și campion mondial?
Când am început, singura viziune pe care o aveam era să am un loc la fel ca primul studio de dans la care am fost. Încă îmi amintesc prima dată când am mers acolo. Am deschis ușa, am văzut studioul, m-am uitat în jur. Mi-am zis: „Wow, asta e ceva ce îmi doresc”. Nu știam ce este și cum să fac asta, ce însemna. Dar am simțit că asta este ceva ce vreau. În 2014, am deschis studioul meu. E o nebunie că am avut acest obiectiv, această viziune, am avut-o inconștient. Nu m-am gândit la asta de multe ori. Din nimic, cu doar câteva luni înainte de a decide să-l deschid, am simțit din nou asta și apoi l-am deschis. Și asta este ceva în care cred cu adevărat, în manifestare. Cred că am manifestat-o la o vârstă foarte fragedă. Și asta m-a ținut în priză și m-a determinat să muncesc atât de mult . Nu aveam nimic altceva. Nu era ca și cum voiam să dansez, să fiu campion mondial și să călătoresc. Nu era nimic de genul ăsta. Nu exista nici măcar un gând în această direcție. Îmi plăcea să fiu cu prietenii mei, să dansez și să mă distrez. Șă ne întâlnim, să jucăm baschet, să vorbim. Îmi plăcea să fiu activ.
Dar când am intrat serios în povestea cu dansul și am început să călătoresc, oamenii spuneau: „Wow, te apreciem pentru ceea ce faci”. Și mi-am dat seama că făcusem deja atât de multe. Iar apoi am câștigat primul campionat mondial. În același an, am deschis și studioul meu, am câștigat un mare show TV și am obținut primul meu mare contract cu Snipes. Totul într-un an. Așa că toată viața mea a fost la modul: „Oh, Dumnezeule, acesta este un semn. Ar trebui să oprești totul și să mergi doar pe acest drum. Este o binecuvântare pe care o primești. Nu este doar pentru că ai muncit pentru asta. Desigur, ai muncit pentru asta, dar ai fost binecuvântat pentru asta. Așa că trăiește tot ce ți se întâmplă”.
Așa am înțeles că misiunea mea este să fac asta și să răspândesc cunoștințe bune, energie pozitivă, să ajut oamenii să crească. De aceea am deschis studioul, să dau ceva înapoi, pentru că am câștigat atât de mult de-a lungul anilor. A câștiga nu înseamnă nimic dacă nu lași ceva pentru cei care vin după tine. Poți câștiga cât de mult posibil, dar ce lași în urmă? Nu luăm nimic cu noi. Am înțeles toate astea în urmă cu 10 ani și de atunci fac lucrurile cu gândul acesta, de a dat mai departe.
Care au fost unele dintre cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat când ai trecut de la dans amator la dans profesionist?
Ele au venit tot în relație cu conșientizările de mai sus, din 2014, tot atunci pot spune că am devenit și profesionist. După ce am obținut toate oportunitățile pe care le-am obținut, m-am gândit: „Ce ar trebui să fac acum?” Și pentru că gândeam mereu în acest fel, nu am făcut nimic. Sincer, încă am acest sentiment. Eram sub atâta presiune. Ce pot face acum? Care este următorul pas? Ce urmează? Experimentasem atât de multe în numai un an. În ciuda a tot ce mi se întâmplase bun, am simțit că toată călătoria mea a mers 10 pași înapoi, pentru că am avut această presiune. Eram foarte frustrat. Așa că aceasta a fost o mare problemă pentru mine.
Dar apoi, când am avut soluțiile, mi-am regăsit calea. Și am redefinit cine sunt, care sunt valorile mele și ce le pot oferi celor care își doresc să colaborăm. Nu mai era nicio presiune, nicio luptă.
Anul acesta am câștigat campionatul mondial pentru a treia oară. Am mers acolo cu partenerul meu de dans, Franky Dee. Și ne ziceam: „Știi ce? Am câștigat deja asta. Am fost în joc de multe ori. Să mergem și să ne bucurăm de noi înșine.” Chiar dacă am câștigat de două ori înainte, nu ne-am bucurat atât de mult. Și anul acesta nu am avut niciun obiectiv. De aceea, totul a mers atât de ușor. Am venit cu bucurie, am fost în moment. Nu ne-am gândit că: „Oh, avem nevoie de trofeu.”
Cred că la fiecare 10 ani te schimbi, ești mai înțelept, crești. Iar anul acesta este anul în care simt că înțeleg mult mai bine de ce dansez, de ce încă iubesc dansul. Nu e doar pentru această lume strălucitoare, pentru spectacol. Este mai mult despre bucuria pe care o aduce și despre procesul în sine. Sunt fericit acum!
Cum a influențat faptul că ești atlet Red Bull cariera ta și oportunitățile în lumea dansului?
Sunt atlet Red Bull de patru ani. Însă eu am afacerea mea, am studiourile mele. Iar Red Bull m-a susținut mereu. Au ascultat mereu. Și au avut mereu mintea deschisă să vadă ce idei creative am. M-au implicat întotdeauna în proiectele lor. Și simt că, prin aceste colaborări, te ajută să gândești chiar mai departe și să vezi unde vei fi poate în cinci, șapte, zece ani. Pentru că nu voi face toate aceste battle-uri în fiecare an. Îmbătrânesc, corpul meu, la fel.
Însă există atât de multe alte moduri în care poți trăi dansul. Și simt asta chiar acum. Red Bull deschide ușile și vor să crezi în orice vrei să faci. Asta mi-a dat o nouă energie și un nou mediu de lucru. Mi-a deschis ochii din nou. Nu trebuie să fac doar battle-uri și performance-uri. Există atât de multe alte moduri creative de a folosi dansul. Și asta îmi oferă multe șanse, îmi dă aripi să cred în asta și să lucrez la asta.
Când jurizezi o competiție de dans, care sunt calitățile cheie pe care le cauți la un dansator?
Este foarte important ca, atunci când intri într-un battle, mai întâi de toate, să înțelegi că vei fi arbitrat de juriul care este acolo. De exemplu, în această calificare de la Brașov, arbitrul am fost eu. (râde) Iar la evenimentul principal, oamenii au fost cei care au ales. Deci, există multe perspective și mulți oameni care văd lucrurile în moduri diferite. Așa că, cu cât te gândești mai puțin la asta, cu atât încerci să trăiești momentul cât mai mult posibil, bazându-te pe calitățile pe care le ai. Înțelegi dansul pe care îl faci? Știi să-l comunici clar? Cu cât ești mai clar în comunicarea ta și în ceea ce dansezi, cu atât mai clar înțelege și publicul. Îi atingi pe oameni prin felul în care dansezi. Așa că aceste calități sunt foarte importante ca să cunoști fundația, să cunoști stilul, cultura acestuia, ce reprezintă, ca să îl reprezinți și tu pe măsură.
Apoi doar trăiește momentul. Nu te bloca prea mult. Dansul este mai mult despre a fi în moment și a-i câștiga pe oameni de partea ta. Deschide-te și lasă oamenii să facă parte din dansul tău. Uită de barierele și limitele pe care le ai. Cu cât trăiești mai mult momentul în care ești, cu atât mai bine.
Însă, desigur, oamenii simt mereu puțină presiune, pentru că, în cele din urmă, există o mare finală mondială la care speră să ajungă. Există un premiu în bani. Iar expunerea mediatică este atât de intensă. Oamenii te privesc, te văd peste tot. Așa că mulți oameni sunt sub presiune, mai ales dacă ești tânăr, proaspăt în scenă. Nu știi cum să gestionezi asta. Nu ai experiență. Este destul de dificil.
Și este ceea ce spuneam mai devreme, că cei mai mulți nu merg acolo pentru experiență, nu pentru bucuria de a fi acolo, ci pentru a câștiga, pentru premiu. Și pun presiune pe umerii lor. Dar nici nu ar trebui să te gândești la asta de la început. Pentru că este aproape imprevizibil. Este aproape imposibil să simți că ai o strategie cu care vei câștiga. Nu funcționează așa. Există oameni în publicul care te votează pe care nu i-ai întâlnit niciodată, nu îi cunoști. Ei nu sunt arbitri profesioniști. Nu se gândesc la tehnică, ci merg foarte mult pe sentimentele lor. Cred că atunci când concurenții vor înțelege asta vor dansa mult mai ușor.
Ce sfat le-ai da dansatorilor tineri și aspiranți care doresc să-și dezvolte propriul stil și propria voce în dans?
Cel mai bun sfat este să fie deschiși. Cu mintea deschisă. Fii deschis la tot ce vine în jurul tău. Chiar și ceea ce faci în prezent, nu lua totul ca fiind de la sine înțeles. Pentru că, uneori, poate face foarte mult rău. Chiar dacă este pozitiv, chiar dacă faci un progres mare, chiar dacă îți place cum ești acum. După o perioadă scurtă de timp, s-ar putea să te împiedice să mergi mai departe. Deci, fiți deschiși și luați totul ca pe ceva ce vă poate schimba, ceva ce poate adăuga mai mult în voi, în ceea ce sunteți. Fiți deschiși și permiteți acest lucru. Fiți dispuși să faceți greșeli. Fiți dispuși să încercați lucruri noi. Veți descoperi atât de multe despre voi! Veți găsi o mulțime de lucruri noi pe care nu le-ați știut. Veți întâlni oameni minunați și lucruri minunate!
Hai pe 31 august, în Piața George Enescu, din București, la Finala Națională Red Bull Dance Your Style! 16 dintre cei mai buni dansatori din România se vor duela pentru un loc în finala globală din Mumbai, India.