Ultra-alergare
”Miracolul” de la UTMB: Robert Hajnal a încheiat cursa pe locul al doilea
După ce anul trecut a trebuit să se retragă din competiție, alergătorului român nu i-a mai stat nimic în cale de data aceasta și-a trecut linia de sosire de la UTMB pe locul al doilea. Cum a reușit?
21 de ore. E timpul de care ultra alergătorul Robert Hajnal a avut nevoie ca să treacă al doilea linia de sosire a competiției Ultra Trail du Mont Blanc, una dintre cele mai grele curse montane din Europa, unde sunt prezenți, în mod constant, și români.
Locul al doilea ocupat de Robert e cea mai bună clasare a unui român la această competiție cu o distanță de parcurs de 170km și e cu atât mai spectaculoasă cu cât, anul trecut, sportivul român s-a retras din cursă.
Am vorbit cu Robert, cel mai bun ultra alergător român în acest moment, care în competițiile de alergare montană din țară e obișnuit să treacă primul linia de sosire, despre performanța de la Chamonix, despre ce l-a ajutat să fie atât de bun și despre planurile de viitor.
Cum te simți să ocupi locul al doilea la una dintre cele mai importante curse de alergare montană din Europa?
Personal, iau acest loc doi ca pe o victorie. Mă simt ca și cum aș putea să duc la capăt orice mi-aș propune. Îmi oferă o încredere enormă în mine și-mi dă senzația că „orice e posibil”. Mă simt fericit și, din când în când, închid ochii și retrăiesc finish-ul pe care nu am să-l uit niciodată.
Nu e suficient să ai un vis. E nevoie să muncești zi de zi ca să-l atingi
Anul trecut, la aceeași competiție, alergătorul Killian Jornet, uneori numit supraom, a câștigat tot locul al doilea. Ce înseamnă pentru tine să fii pe aceeași poziție cu el în competiția asta?
M-am simțit mult mai aproape de el la startul competiției, însă el este, încă, la un an lumină distanță ca valoare și rezultate. Foarte puțină lume se gândește să compare locurile doi între ele, dar e o comparație interesantă, care-mi aduce zâmbetul pe buze.
Ai spus că locul al doilea e un fel de miracol pentru tine, dar că au contat în egală măsură munca, planul nutrițional și răbdarea. Cum au contribuit toate acestea la succesul său?
Nu e suficient să ai un vis. E nevoie să muncești zi de zi ca să-l atingi, iar cu cât e mai îndrăzneț acel vis, cu atât e nevoie să ai mai multă răbdare, să faci pași mici, constant. Planul nutrițional e unul dintre elementele succesului la un ultramaraton de o distanță atât de mare. Aș zice că e la fel de important ca planul de antrenament pre-competițional.
Ești un om obișnuit cu locul întâi în ultramaratoanele din România, aproape că nu dai șanse nimănui când ești și tu la start. Ce-ai tu de ieși mereu învingător?
Mi-am dat seama că succesul în ultramaraton nu îl poți pune pe spatele unui singur aspect, ci pe spatele tuturor detaliilor care definesc concursul respectiv. Am să enumăr câteva dintre detaliile ce trebuie stăpânite până în cel mai mic ... detaliu:
- Plan de pregătire fizică;
- Plan nutrițional pentru concurs;
- Plan de cursă;
- Recunoașterea traseului;
- Cunoașterea propriului corp și a modului cum funcționează în condiții de oboseală, epuizare;
- Cunoașterea celorlalți adversari (punctele lor forte, slăbiciunile și exploatarea lor).
Cred că am ajuns să stăpânesc aceste lucruri mai bine decât ceilalți. În plus, există o vorbă în ultramaraton: „unde nu-i stomac, vai de picioare”. Cred că stomacul meu e cel mai mare aliat al meu, după mintea pe care o am.
Cei mai buni alergători de la UTMB 2018
© UTMB
Îmi face plăcere și privesc cu admirație sportivii care revoluționează sportul, de la alergători de pistă sau maraton până la triatloniști sau cicliști
Scrii cu multă relaxare despre alergare, ca și când e în primul rând distracție pentru tine și, apoi, competiție. Cum te ajută detașarea să obții, de obicei, locuri bune?
Aș fi ipocrit dacă ți-aș spune că nu mă gândesc să câștig fiecare competiție, mai ales la noi în țară. Îmi doresc asta și îmi doresc, mereu, să dau tot ce e mai bun între start și finish. Sunt relaxat înainte de start și cred că aș greși dacă aș lua prea în serios ceea ce a pornit ca un hobby. În timpul competiției totul se schimbă, parcă mă transform și atunci țin și cu dinții de locul pe care îl am. Însă deseori nu toate lucrurile merg conform planului și trebuie să te adaptezi noilor situații.
Ce alergători sunt un model pentru tine?
Chiar mă gândeam că modelele mele s-au schimbat în ultimii ani. Îmi face plăcere și privesc cu admirație sportivii care revoluționează sportul, de la alergători de pistă sau maraton până la triatloniști sau cicliști. Îmi vin în minte exemple ca Emil Zatopek, Hicham El Guerrouj, Rundisha, iar din alergarea montană apreciez alergătorii altfel pentru că am ajuns să concurez împotriva lor și îi iau ca „studiu de caz”, pe fiecare în parte, și învăț de la ei.
Dacă ar fi să-ți imaginezi cele 21 de ore petrecute în cursă ca pe o electrocardiogramă a stării de spirit, cum ar arăta ea?
Aș descri-o fix ca progresul meu în clasamentul UTMB și direct proporțional. Cu cât câștigam câte o poziție, cu atât pulsul și entuziasmul meu creșteau.
Robert salută publicul care îl aplaudă
© UTMB
În ce moment al cursei ți-ai dat seama că vei fi printre primii care trec linia de sosire?
La kilometrul 80 eram pe locul 8 și mi-am spus că aș fi tare mulțumit dacă aș păstra locul ăsta. Mai ales că în 2 kilometri aveam să vomit, să mă simt rău. Însă lucrurile au mers înspre bine, apoi.
De la kilometrul 122, de la Champex-Lac, mi-am dat seama că nu mai pot pierde top 5. Eram deja pe poziția a 2-a și mi-am spus, iar, să păstrez poziția și voi fi foarte mulțumit.
Eu voi rămâne același visător în viața de zi cu zi, ambițios, competitiv în timpul concursului
Pentru o persoană care habar n-are ce este UTMB și care, mai rău, nici nu aleargă, cum i-ai descrie cursa asta?
L-aș pune să închidă ochii și să își imagineze un munte alb, pe la vreo 4800 de metri. Apoi să își imagineze că înconjoară acest munte, făcând un fel de horă în jurul lui, pe distanța de 170 de kilometri, cu strictul necesar la el (echipament și mâncare). Partea bună e că nu o va face singur, ci cu alți 2500 de alergători. Fiecare își dorește să ajungă primul înapoi în Chamonix, de unde a plecat. Ce zici? Te bagi?
Ce se va schimba pentru tine după locul al doilea la UTMB și care sunt planurile tale?
Eu voi rămâne același visător în viața de zi cu zi, ambițios, competitiv în timpul concursului. Se va schimba vizibilitatea și oamenii vor pune sub lupă tot ceea ce fac. În viața de zi cu zi îmi voi concentra atenția pentru câteva proiecte la care lucrez, pe lângă alergare, iar în ceea ce privește alergarea aș vrea să profit de vârful acesta de formă și să particip la un alt ultramaraton, peste o lună, în Turcia.
Ce ai mai vrea să știe oamenii despre tine?
Mi-ar plăcea ca oamenii să știe că îmi place să ofer sfaturi și că, dacă își doresc să devină alergători mai buni sau să facă acest hobby fără accidentări, se pot înscrie pe site-ul TrailRunningAcademy.com, într-un program de coaching de alergare, unde au acces la Robert Hajnal și la echipa Trail Running Academy 24/7.
Vrei să fii la curent cu ce face Robert Hajnal? Urmărește-l pe blogul lui.
Ai nevoie de inspirație de la Robert Hajnal? Urmărește pe unde aleargă și dă follow contului său de Instagram.
