Explorare
Românii au traversat în timp record Marea Neagră
Au reușit performanța în numai 11 zile, într-o barcă cu vâsle.
Andrei Roșu, Vasile Oșean, Ionuț Olteanu, Marius Alexe și Alexandru Dumbravă sunt cei cinci membri ai echipei Atlantic4 care au pornit în călătoria lor din portul Marina Limanu la mijlocul lunii iunie pentru a vâsli 1.200 de km neîntrerupt până la Batumi, în Georgia. Traversarea Mării Negre a fost și primul antrenament dificil, care a simulat condițiile pe care băieții le vor întâlni în competiția Atlantic Challenge. În luna decembrie, ei vor traversa Oceanul Atlantic într-o barcă cu vâsle și vor străbate peste 5.000 de km în aproximativ 60 de zile. Atlantic4 a reușit să străbată Marea Neagră în numai 11 zile și a stabilit astfel un nou record mondial. Recordul anterior îi aparține unui britanic care, din cauza furtunilor puternice, a traversat Marea Neagră în 29 de zile, anul trecut. Am vorbit cu Andrei Roșu despre experiența asta.
Cum a fost traversarea Mării Negre?Noi am vrut ca totul să meargă lin și să folosim Marea Neagră ca antrenament pentru Oceanul Atlantic. Dar n-a fost să fie și au apărut și probleme, ceea ce e, de fapt, bine pentru că a trebuit să vedem, ca o simulare pentru Atlantic, și cum reacționăm noi în fața lor, separat și ca echipă. Așa că a fost o aventură cu tot ce trebuie, mai ales în primele două zile când s-au tot stricat lucruri, noi le-am reparat și așa mai departe (râde). Că dacă nu se strica nimic, poate nu ne dădeam seama când ne lipsește ceva, poate ne lipsea vreun ciocan, de exemplu (râde).
Andrei Roșu
© Arhiva personală
Echipa a stat pentru prima dată atât de mult împreună. Cum v-ați simțit?Înainte de Marea Neagră, cel mai mult am stat împreună trei zile, în antrenamentele lungi de weekend. Ne cunoșteam, dar nu știam cum reacționăm fiecare în situație de stres maxim cu privare de somn timp îndelungat, de exemplu. Am descoperit că ne putem baza unii pe ceilalți și din amici am devenit prieteni.
Ce au însemnat cele 11 zile pe apă și ce vor însemna cele 60 de zile în experiența Atlantic?Nu contează că-s 11, 60 sau 500. Fiecare zi e o miniatură a traversării și rutina e aceeași. Deși am plecat pe furtună și asta a fost mai greu la început, după 7 zile ne-am obișnuit cu rutina, părea că trăim aceeași zi de mai multe ori. Știu că între 10 și 50 de zile e o diferență, dar nu cred că vor fi probleme majore (râde). Și traversarea Mării Negre ne-a ajutat să vedem ce funcționează și ce nu funcționează pentru noi. Am văzut că nu funcționăm cu mâncare uscată în primele 3- 4 zile, funcționăm cu alte lucruri, de exemplu o mămăligă, ceva ce, pe uscat, poate nici nu mănânci în mod obișnuit. Sau castraveți murați. Sau nu știu ce compot.
Traversarea Mării Negre cu o barcă cu vâsle
© Arhiva personală
Traversarea Mării Negre a durat 11 zile
© Arhiva personală
Rutina: 2 ore de vâslit, 2 ore de odihnă
© Arhiva personală
Cum se explică recordul vostru de 11 zile când ultimul record a fost de 29 de zile?Marea Neagră nu e o mare populară pentru vâslit. Anul trecut a fost prima dată când cineva s-a gândit să facă asta, deși vâslitul oceanic are tradiție, s-a întâmplat pentru prima dată la sfârșitul secolului 19, tot pe Oceanul Atlantic, iar din anii 1990 a început să se întâmple constant treaba asta în competiții. Însă Marea Neagră nu e populară fiindcă țările limitrofe n-au tradiție în vâslit oceanic, iar Ucraina ori Rusia sunt zone de conflict, fără porturi prea prietenoase. Apoi formalitățile vamale și portuare nu-s ușoare. Și-n plus Marea Neagră mai are o reputație pentru furtunile care se pornesc din senin, dacă pe uscat ai furtună, imediat va fi și pe Marea Neagră. Altă explicație ar mai fi că anul trecut britanicul care a traversat Marea Neagră, Scott Butler, a trebuit să stea 8 zile pe loc din cauza vremii nefavorabile. Și noi am trecut prin asta, de două ori, dar numai pentru câte jumătate de zi. Deci omul a avut vreme nasoală și pur și simplu n-a putut avansa. Când vorbim de astfel de recorduri, vremea contează enorm, poți să ai cea mai rapidă barcă, cel mai bun echipaj, tot ce vrei tu, dacă se pune vremea nasoală, n-ai ce să faci, stai pe loc. Cu siguranță vor mai fi și alte echipaje care vor face asta și, dacă noi am traversat direct, alții o pot lua pe lângă coastă, e mai lung, dar e frumos. Noi n-am vrut să facem asta ca să nu fim tentați să ancorăm pentru vreo mâncare bună (râde).
Rutina voastră a fost de 2 cu 2: două ore ați vâslit, două ore v-ați odihnit. Cum a arătat exact treaba asta?Într-adevăr, 2 ore vâslești, 2 ore stai, 2 ore vâslești și tot așa. În fine, statul ăla e relativ pentru că în primele 10 minute te speli, te schimbi, apoi mănânci ceva și pe urmă faci chestiuni administrative. Deci, în mod real, dacă prinzi o oră din cele două de somn, e magnific. Chiar și-n ora aia, somnul e însă superficial, pentru că ai acea neliniște: ești pe mare, se aud mereu zgomote în jurul tău, orice val care atinge barca ai sentimentul că o va răsturna și tot așa. Toate senzațiile se amplifică. Noi, pentru că am fost 5, am avut secvența 2-2-2-4, adică 2 ore vâslești, 2 ore stai, 2 ore vâslești, 4 ore stai, astfel încât să poată vâsli toți. Și treaba asta se tot repetă.
Și când veți traversa oceanul, care va fi rutina voastră?2 cu 2 la infinit (n.red. asta pentru că în final, în echipă, vor rămâne patru membri). Adică două ore de somn cu două ore de vâslit până terminăm de parcurs distanța. Însă nu e vreun capăt de țară fiindcă în cele din urmă corpul se obișnuiește cu rutina asta.
Păi starea de neliniște mi-o dau în continuare furtunile, ploaia torențială, fulgerele și tunetele care sunt în jurul tău.
Ce ți s-a părut foarte mișto în traversarea asta și ce-ți dă încă o stare de neliniște?(Râde) Păi starea de neliniște mi-o dau în continuare furtunile, ploaia torențială, fulgerele și tunetele care sunt în jurul tău. Însă, după 10 minute de stat în furtună, parcă nu mai e așa rău. Mai greu mi se pare ca la schimburile de noapte să te mobilizezi rapid după somnul ăla superficial, să te echipezi și să ieși în frig. Printre momentele frumoase a fost faptul că am avut în fiecare zi delfini care se jucau pe lângă barcă. Am avut și țestoase mari. Iar când vedeam și vreo pasăre sau vreun vapor era eveniment, normal, că rupea monotonia (râde). Alt lucru fantastic a fost fiecare apus și fiecare răsărit pentru că de fiecare dată arătau diferit. Iar noaptea, când cerul era senin, eram ca la observatorul astronomic, au fost momente când ne opream efectiv din vâslit și ne uitam la stele, că în oraș nu e nicio șansă să vezi așa ceva. Iar eu aveam și o aplicație, SkyView, așa că mă uitam să văd despre ce stele e vorba.
Vrei să rămâi la curent cu cel mai tare conținut de pe RedBull.ro? Abonează-te la singurul newsletter care îți dă aripi!