Lucrare semnată de Homeboy, 2015
© Homeboy
Cultură Urbană

Artiști pe care să-i urmărești în 2022: Homeboy

De mai bine de 20 de ani pe scena artei urbane din România, Homeboy este considerat unul dintre primii graffiti writers de la noi.
Scris de Andreea Vasile
11 min readPublicat pe
Anul acesta, în fiecare lună, Red Bull și agenția de artă UNICAT & co. îți aduc în lumina reflectoarelor câte un artist pe care merită să stai cu ochii de acum înainte, în cadrul seriei ”Artiști pe care să-i urmărești în 2022”.
Homeboy LDJ, Homeboy, Homer sau Home. Oricare dintre aceste nume face referire la aceeași persoană. Cu toate că Homeboy este activ pe scena românească de street art de peste 20 de ani, prezența lui în spațiul public se remarcă prin lucrările lui mai mult decât prin aparițiile lui.
Literele (lettering-ul) sunt punctul central de interes în munca lui. Le desenează, le studiază, experimentează cu ele, creează alfabete, iar asta îi ocupă tot timpul. Homeboy e recunoscător că a putut să își transforme pasiunea în meserie și că, după atâția ani, face încă ce-i place.
Am vorbit cu Homeboy și am aflat cum a devenit interesat de graffiti, ce aspecte ale lettering-ului îl fascinează și de ce își dorește să fie mai prezent în galeriile de artă în perioada următoare.
Lucrarea ”Our company”, 2013
Lucrarea ”Our company”, 2013
Cum ai devenit interesat de arta stradală?
În clasa a 11-a am fost aproape un an de zile la Școala Populară de Arte din Brașov. Mă apucasem de grafică și acolo l-am văzut pe un tip care desena ceva graffiti, era mult mai mult decât văzusem eu vreodată. În plus, mai erau câteva desene prin oraș și, cumva, de acolo a început totul. Nu mai știu care au fost reacțiile care m-au făcut să continui cu chestia asta în primele luni, deși știu că primii ani sunt importanți. Dar important e și ce am făcut după aceea. (râde) Odată ce m-am apucat de treaba asta, m-am apucat foarte serios. După mai bine de 20 de ani, încă o fac cu și mai multă preocupare. 70% - 80% din viața mea reprezintă graffiti, în sensul în care caut asta, mă preocup, fac, citesc, încerc să caut informații sau, pur și simplu, interesul ăsta există în capul meu și se reflectă și într-un fel de filosofie pe care o am în legătură cu lucrurile din jur. Sunt multe care se leagă în jurul educației ăsteia pe care mi-am făcut-o în graffiti.
Lucrarea ”Inspiration”
Lucrarea ”Inspiration”
Poți să-mi descrii cum arată universul pe care ți l-ai construit în jurul graffiti-ului?
Nu știu să pun degetul neapărat pe filosofia asta. În primul rând, sunt foarte atent cu ce e în jurul meu pe stradă și în mediul în care locuiesc și trăiesc, iar chestia asta vine clar din graffiti și din observație. Se suprapune pe layer-ul ăsta de literă care, la fel, provine tot din graffiti. În timp, chestia asta cu literele a evoluat foarte mult și, începând de la un simplu nume, Homeboy, a devenit mai scurt: Home, Homer, și altele. Cumva, toată chestia asta s-a suprapus peste căutările mele care pleacă din graffiti, de la a-ți scrie numele. După aia a ajuns în zona de alfabet, deci mai mult decât litere, și am făcut alfabete. Apoi am început să caut mai multe lucruri despre structura literelor: cum se face o literă, cum pot face litera coerentă sau un scris coerent, având la bază niște structuri care provin din graffiti. Graffiti-ul e una dintre cele mai libere forme de exprimare din punct de vedere al esteticii pe care o poate îmbrăca. În același timp, există niște reguli foarte clare care fac un graffiti să fie bun sau nu.
Lucrarea ”Letter superheroes”, 2017
Lucrarea ”Letter superheroes”, 2017
Care sunt regulile după care se evaluează un graffiti?
Ăsta e unul dintre cele mai importante lucruri și, cumva, e lucrul care scapă de cele mai multe ori unei persoane. În primul rând, un graffiti bun trebuie să îndeplinească aceleași caracteristici, să aibă aceleași calități ca un font. După aia trebuie să funcționeze ca o compoziție bună. Însă diferența dintre un graffiti și niște fonturi normale e că în primul caz nu mai e importantă lizibilitatea cuvântului, poți merge pe lângă, dar fară să ajungi totuși în zona abstractă. E o interpretare liberă a formelor, dar întotdeauna ele sunt litere și îndeplinesc regulile astea care se suprapun și peste design. Aceste reguli pot fi încălcate în graffiti. Frumusețea pe care o văd eu e-n libertatea de a concepe o literă pe structura minimă a literei. Adică literele rămân întotdeauna litere, dar ele trebuie să se potrivească una cu alta, cum curge scrierea respectivă, care e proporția între spațiul gol și spațiul plin, care este noutatea pe care o aduce. Graffiti-ul e foarte personal. Teoretic, fiecare își face propriul lui graffiti.
Lucrarea ”Graffiti in the city”, 2017
Lucrarea ”Graffiti in the city”, 2017
În graffiti nu e despre ce scriem, ci despre cum scriem.
Homeboy
Cum au ajuns să te intereseze literele la un asemenea nivel?
Literele sunt peste tot în jurul nostru și un layer de informație pe care uneori îl cunoaștem atât de bine, că nu-l mai percepem. În graffiti nu e despre ce scriem, ci despre cum scriem. Interesul meu nu e similar cu al unui designer, adică să cunosc neapărat fiecare font, să cunosc detalii sau familii de fonturi. Partea de graphic design reprezintă doar o mică parte din interesul meu pentru litere. Am o mare pasiune pentru firmele vechi, metalice, de pe vremea comuniștilor. Mai nou, studiez înscrisurile de pe copaci, făcute de oameni, și caut tot felul de fonturi interesante. Am fost în Slănic Moldova și toată stațiunea e împânzită de nume săpate prin stânci, chiar de pe la 1917 - 1918. Probabil ceva soldați care mai staționau pe acolo în Primul Război Mondial. Firmele astea luminoase, nouăzeciste, care au stat în soare, și se cojește abțibildul de pe ele, și capătă tot felul de forme din astea ciudate, mă atrag, de asemenea. Făcând graffiti de atâta timp, urmăresc același loc cum evoluează în timp: zece ani, douăzeci de ani, știu că acolo e tag-ul cuiva sau știu ce tag-uri au fost. Nu am o memorie atât de vastă, dar pur și simplu observ cum se schimbă layer-ul ăsta exterior al orașului. De acolo vin inspirația și interesul.
Brașov, 2020
Brașov, 2020
Faci treaba asta de 20 de ani. Ce te-a ajutat să transformi pasiunea în meserie?
Tot timpul mi s-a părut foarte interesantă descoperirea de noi stiluri și noi abordări și toată chestia asta m-a ținut în priză și motivat. N-am avut neapărat o miză publică din a dovedi ceva prin graffiti, ci pur și simplu a fost o miză personală. Un hobby care a ajuns o obsesie, într-un fel. Curiozitatea m-a făcut să descopăr din ce în ce mai multe informații în domeniul respectiv, să fiu la curent cu ”moda” din graffiti-ul la nivel mondial. Acolo încerc să am reperele.
Lucrarea ”Jungle”, 2020
Lucrarea ”Jungle”, 2020
De ce te interesează graffiti-ul în mod special?
Mă interesează foarte mult graffiti-ul pentru că mi se pare că e ceea ce lipsește din toată familia asta de lettering, caligrafie, typography. Graffiti-ul are ca subiect tot litera, dar o tratează din punct de vedere artistic, nu mai depinde atât de mult de lizibilitate. Se apropie, într-un anumit fel, de caligrafie, dar reușește să fie mai mult decât caligrafie datorită stilurilor și abordărilor. Un graffiti bun poate să fie oricum, poate să arate oricum. Important e când reușești să găsești formula grafică prin care tu poți să exprimi ce îți dorești, păstrând litera, dar având un desen ca rezultat final.
Lucrarea ”Letter superhero”, 2020
Lucrarea ”Letter superhero”, 2020
Însă felul în care am înțeles anumite lucruri despre litere și despre tot peisajul ăsta în care ne învârtim din punct de vedere al textului și al literelor a venit mult mai târziu. La început a fost vorba de entuziasmul și tinerețea aferente vârstei. Plus că făceam breakdance. O bună perioadă, asta a însemnat deplasări prin țară, întâlniri cu prieteni, mai mulți grafferi. Inițial, ideea era să desenezi, să scrii numele cu ce ai. Nu erau tot timpul opțiuni stilistice sau de culori. Era foarte multă improvizație. Ca adolescent, m-a atras estetica graffiti-ului. Apoi, prin persoanele pe care le-am cunoscut și interesele pe care le-am avut, am reușit să rămân tot în zona asta, până azi.
Lucrarea ”Blues”, Brașov, 2021
Lucrarea ”Blues”, Brașov, 2021
N-am avut neapărat o miză publică din a dovedi ceva prin graffiti, ci pur și simplu a fost o miză personală. Un hobby care a ajuns o obsesie.
Homeboy
Cum ți-ai ales numele Homeboy?
Homeboy era un brand de haine. (râde) După aia, numele a devenit mai scurt, Home, ceea ce scriu în general. La început, nu exista atât de mult ideea asta că trebuie să ai un singur nume și, atunci, scriam cuvinte pur și simplu.
L-am păstrat atâta timp pentru că, într-un fel, asta mi se pare esențial în ceea ce fac, care e posibilitatea de a scrie același cuvânt în atât de multe variante și în atât de multe contexte. Apoi, în jurul fundalului ăstuia din jurul literelor, a apărut o lume care începe să capete în ultima vreme din ce în ce mai mult sens și lucrurile au evoluat în felul ăsta. E important pentru mine să rămân și să scriu “home” pentru că mesajul este de a interpreta scrisul din punct de vedere estetic. Adică subiectul operei mele sunt literele, în special aceste patru litere. Am mai variat. Am și alte cuvinte pe care le mai scriu - “jazz”, “soul” – pentru că îmi plac curgerile lor.
Lucrarea ”Sofles”, 2014
Lucrarea ”Sofles”, 2014
Vreo 20 de ani am învățat să fac graffiti. Acum, preocupările mele nu mai sunt atât de mult în sfera graffiti, cât în zona de artă și cum pot traduce lucrurile astea esențiale din graffiti care, de fapt, sunt esențiale și în artă, pentru că e vorba tot de un flow, de o curgere, de compoziție, de armonie a culorilor, de mesajul care e întrebarea care te duce pe tine la un răspuns grafic care arată așa. Toate lucrurile care mă preocupă se văd cumva în formele astea și în ideile pe care le remixez.
Ce le spui oamenilor care cred că graffiti înseamnă să măzgălești pereții? Ai răbdare să le explici despre ce e vorba?
Da! Nu m-am ferit de a discuta cu oamenii și a le explica dar, în același timp, sunt conștient de contextul ăsta în care se întâmplă ceea ce facem noi. De la contextul educației oamenilor până la contextul economic și referințele vizuale pe care le au oamenii. Și, atunci, încerc să înțeleg cam orice părere. Nu mă deranjează nici să explic de ce pentru mine e importantă chestia asta, de ce desenul ăla are sens sau nu.
Lucrarea ”Write”, 2019
Lucrarea ”Write”, 2019
Graffiti-ul a ajuns și-n galeriile de artă. Mai are el acolo același sens ca-n stradă?
Nu poți lua un graffiti pur și simplu și să-l faci să funcționeze într-o expoziție la fel cum ar funcționa pe stradă. Pânza e tot orașul ăsta și nu poți tăia, așa, bucățica de pânză, apoi s-o muți într-un muzeu, pentru că își pierde din valoare, își pierde seva, își pierde continuitatea. Ca să existe în galerii, graffiti-ul trebuie să se reinventeze. Să te gândești cum arată pe pânză graffiti-ul de galerie. Cum poți, într-o galerie, să tragi aceleași semnale sau să te joci la fel cu spațiul. Să negociezi spațiul astfel încât graffiti-ul să aibă sens și să-și păstreze prospețimea de a fi acolo, în fața ta, prin contrast sau camuflat în ce e în jur.
Eu desenez pe stradă de când era ilegal să faci asta. Tot ce e acum, e un bonus. Faptul că pot să fac un mural e un bonus. Faptul că pot să desenez un perete e un bonus. Mi-ar plăcea să existe zone de pereți legali unde să poți să te duci. M-ar interesa să am un spațiu unde să desenez în stradă ceea ce mă preocupă pe mine. Cineva ar trebui să aibă încredere în experiența pe care o am, în bunele mele intenții și, atunci, ar trebui să existe spațiul ăsta unde tu să poți efectiv să te exprimi.
Lucrarea ”Superhomes”, 2018
Lucrarea ”Superhomes”, 2018
Pânza e tot orașul ăsta și nu poți tăia, așa, bucățica de pânză, apoi s-o muți într-un muzeu, pentru că își pierde din valoare, își pierde seva, își pierde continuitatea.
Homeboy
În ce fel s-a schimbat ceea ce faci odată cu prezența ta în galerii?
Nu am mai avut expoziții de ceva vreme, de prin 2014. Am avut o periodă în care pot spune că am fost mai mult pe partea de studiu. Am descoperit tot felul de lucruri noi, mi-am lămurit niște întrebări legate și de ceea ce fac eu, de cum ar trebui să existe graffiti-ul pe care îl fac eu. Care e produsul, cum poate fi el tradus, cum poate fi explicat, care sunt elementele constitutive, și tot așa.
Sper în perioada următoare să mă dedic mai mult galeriilor pentru că ceea ce-mi lipsește în momentul de față, într-un fel, e un dialog cu oamenii interesați de aceleași subiecte. Mă întreb dacă acești oameni există și, dacă există, aș fi curios să stau de vorbă cu ei și să se creeze poate, o comunitate. Acum vreau să vorbesc, într-un fel sau altul, despre lucrurile astea care mă preocupă și să văd dacă o să li se mai pară și altor oameni interesante.
Lucrarea ”Ship of fools”, 2016
Lucrarea ”Ship of fools”, 2016