Explorare
Ce înseamnă să fii șerpaș pe Everest?
Unul dintre cei mai experimentați șerpași care au urcat pe Everest, Lakpa Rita are o meserie cu adevărat periculoasă.
Lakpa Rita Sherpa face cățărări de când avea 18 ani și azi, 30 de ani mai târziu, e cunoscut drept unul dintre cei mai buni din Khumbu. Cu alte cuvinte, dacă vrei să ajungi pe un munte înalt și să trăiești ca să spui povestea, el e omul tău. Sub conducerea sa, 253 de alpiniști au atins Everestul în peste 23 de expediții și e primul șerpaș care a urcat cele mai înalte vârfuri de pe toate cele șapte continente.
E o carieră cu multe riscuri. O treime din sutele de oameni care au murit încercând să ajungă pe Everest sunt șerpași.
Lakpa Rita spune de ce unii clienți sunt dificili, care e cea mai bună pregătire și de ce nu există certitudini când încerci să ajungi pe cel mai înalt vârf al lumii.
Petrecem opt luni pe an departe de familiile noastre
”Pentru mine, munca mea e alpinismul, și-s pe munte mai mult de opt luni pe an. Multor șerpași le e dor de casă, de familii și prieteni, dar asta e ceea ce fac și mă concentrez mereu pe ceea ce fac. Așa cum spunem noi, câte un pas pe rând - nu anticipăm prea mult.”
Nimeni nu te ascultă
”E mereu dificil să ghidezi oamenii pe munte, indiferent de cine e vorba. Cel mai greu e că adesea oamenii nu te vor asculta. Le spunem că cele mai importante lucruri când urci pe munte e grija de sine, onestitatea față de sine și ghidul tău și să nu forțezi până într-acolo încât să riști să te accidentezi. Când le spunem aceste lucruri, ei par să asculte, dar de obicei le intră pe o ureche și le iese pe alta.”
Ne-am pregătit toată viața pentru așa ceva
”Când eram mai tânăr, nu aveam acces la mașini, așa că trebuia să mergem kilometri întregi ca să ne aprovizionăm cu alimente și alte lucruri. Asta înseamnă că în spinare aveam încărcături foarte grele. De asemenea, mergeam zilnic până la școală, ore întregi. Toate acestea repetate de-a lungul anilor mi-au construit rezistența fizică.”
”Când eram copil, alpinismul nu era atât de comercial ca azi, dar erau câțiva alpiniști cunoscuți din orașul meu natal, Thame, inclusiv Ang Rita care a urcat pe Everest de 10 ori, fără oxigen suplimentar și Ang Dorjee care a urcat pe Everest de mai multe ori și care a fost ghidul lui Bachendri Pal (prima femeie din India care a urcat pe acest vârf). Sir Edmund Hillary ne vizita școala la fiecare doi-trei ani.”
Avalanșele sunt uneori inevitabile
”Uneori pur și simplu nu poți evita avalanșele. Cel mai greu e când urci pe vânturi puternice și furtună. Dacă ai putea, ai evita aceste condiții neurcând. Însă nu ai ce să faci dacă toate astea te prind pe drum. Am fost îngropat de avalanșe de trei ori: prima oară pe Everest în 1984, în prima mea expediție. A doua și a treia oară pe Manaslu în 1986 și 2012, când eram în corturi.”
Nu suntem supraoameni
”Nu am voie să urc fără oxigen suplimentar când merg ca ghid pe Everest, așa că pentru toate ascensiunile mele, car mereu cu mine oxigen. Însă am fost ghid pe alte vârfuri peste 8000 de metri fără oxigen suplimentar. Nu știu dacă treaba asta va afecta într-un fel negativ acest sport.”
Cei mai mulți clienți nu știu ce se întâmplă în spatele scenei
”Nu avem prea mult timp să ne cunoaștem clienții pentru că muncim mereu, cărând bagaje în sus și-n jos, pregătind traseul și taberele. Clienții nu văd toată munca asta grea pe care o facem pentru ei. Clienții cred că să te urci pe Everest e ușor, așa că nu apreciează prea mult munca șerpașilor. Nu vă încărcați șerpașii cu bagaje. Luați-vă timp ca să învățați câte drumuri au de făcut șerpașii în aceste condiții periculoase, învățați despre familiile lor și fiți atenți cu munca lor, încercați să-i ajutați când puteți.”