Wakeboarding
Pionierul wakeboardingului american: Chad Forrest la Sibiu Wake Trophy 2025
Unul dintre riderii americani care au scris istorie în sport a venit pentru prima dată în România ca MC la Sibiu Wake Trophy 2025 și a arătat pe apă de ce este considerat o legendă.
Chad Forrest este unul dintre pionierii wakeboardingului pe cablu, sportiv american care a scris istorie în competiții internaționale și a contribuit la dezvoltarea disciplinei prin trick-uri inovatoare și prin perseverența cu care a depășit accidentări și momente dificile.
A participat la primul Campionat Mondial de Wakeboarding pe Cablu din 2001, la Duisburg, Germania, iar în 2003 a impresionat lumea întreagă prin trick-uri precum S-mobe sau Suicide Slide, executate pentru prima dată într-o competiție.
De-a lungul carierei a câștigat titluri importante, inclusiv Campionatul Național al SUA și medalii la Pan American Championships și IWWF Worlds, iar prin stilul său agresiv inspirat din surf și prin rolul său de antrenor și arbitru a reușit să influențeze generații de rideri.
Chad este recunoscut nu doar ca sportiv de top, ci și ca ambasador al wakeboardingului pe cablu, fiind o voce importantă în lupta pentru recunoașterea globală a acestui sport.
În 2025, Chad Forrest a venit pentru prima dată în România, ca MC la Sibiu Wake Trophy, competiție internațională de wakeboarding pe cablu, organizată de Federația Română de Schi Nautic și Wakeboard, care reprezintă România în structurile internaționale, precum International Waterski & Wakeboard Federation (IWWF). Evenimentul îi reunește pe unii dintre cei mai buni rideri din Europa și nu numai.
Prezența lui Chad a adus un plus de prestigiu competiției: nu doar că a animat publicul cu energia și experiența sa, dar s-a dat și pe apă, oferind o demonstrație impecabilă, prin care a arătat cum se face wakeboarding „ca la carte”.
Chad s-a distrat de minune în România
© Adrian Munteanu
Ai fost descris ca o adevărată legendă a cablului. Cum ai început acest sport?
Am început drumul în wakeboarding când eram adolescent. Aveam 15 ani și lucram într-un magazin dedicat wakeboardingului. Eram surfer pe atunci, surful era cu siguranță prioritatea mea. Dar șeful meu mi-a spus că trebuie să dobândesc cunoștințe despre produsele de wakeboarding și să încerc acest sport.
Pe atunci, sora mea se întâlnea cu un tip pe nume Shawn Watson, care a devenit ulterior un wakeboarder super celebru. El m-a invitat pe barcă și mi-a spus că pot să îmi iau placa de surf dacă sunt dispus să încerc și wakeboarding. Și aceea a fost prima mea dată pe o astfel de placă, iar dependența s-a instalat imediat pentru că puteam să ies și să mă dau oricând aveam ocazia.
În schimb, la surf, în Florida, trebuia să aștepți valurile și uneori era frustrant pentru că nu puteai să intri în apă atât de des cât ai fi vrut. De acolo, am mers mai departe cu wakeboardingul pe barcă timp de câțiva ani, dar aveam mari dificultăți cu anumite trick-uri. Mai ales cu air raley, care e un trick extrem de popular atât la cablu, cât și pe barcă. Mi s-a spus să merg la un water park numit Ski Rixen. Acolo am învățat primul meu raley.
Chad s-a simțit mereu împlinit pe apă
© Mihai Ștețcu
Ai participat la primul Campionat Mondial de Wakeboarding pe Cablu ca parte din echipa SUA. Cum ai ajuns să faci asta?
În 2001, am fost întrebat dacă vreau să concurez pentru Team USA la primul campionat mondial din Duisburg, Germania. Am concurat la categoria juniori și a fost un eveniment care mi-a schimbat viața. Pentru că era prima dată când ieșeam din țară. Și era prima dată când vedeam wakeboarderi din toată lumea. Și să vezi atâția oameni care nu semănau deloc cu mine, dar care făceau exact aceleași lucruri ca mine a fost o experiență care mi-a schimbat mintea, m-a uimit. Am venit acasă din Germania cu o nouă perspectivă și un respect profund pentru wakeboarding, mai ales la cablu.
Atunci am știut că vreau să continui exclusiv la cablu. În 2003, am fost ales din nou să merg la Campionatul Mondial din Australia. Și probabil atunci s-a născut legenda mea. Am luat locul doi la categoria Open Men și am făcut două trick-uri pe care nimeni nu le mai făcuse în lume la o competiție. Am făcut un S-mobe (salt avansat care combină un S-bend cu o rotație de 360° și un handle-pass în aer) și un Suicide slide (o alunecare riscantă pe un obstacol, executată cu placa într-un unghi instabil, care poate duce ușor la o căzătură periculoasă).
Așa am început să-mi construiesc legenda. Și am continuat să particip la concursuri timp de 25 de ani. Am călătorit mult în Europa, pentru că aici wakeboardingul pe cablu primește respect. Și e un sentiment uimitor să fii tratat minunat aici, în timp ce, acasă, uneori nu primim aceeași recunoaștere. A fost o călătorie lungă, cu multe suișuri și coborâșuri. Dar când iubești ceva, indiferent ce se întâmplă, te întorci la el, pentru că asta te face să te simți în largul tău.
Chad își face încălzirea înainte să intre pe apă la Sibiu Wake Trophy
© Mihai Ștețcu
Ai avut momente în care ai fost aproape să renunți la wakeboarding?
Da, am avut. Într-un moment cheie mi-am rupt ligamentul încrucișat anterior (ACL) și am rămas 18 luni în recuperare. Să fii 100% deficitar ACL și să încerci să revii nu e ușor. După ce m-am întors, am câștigat competiții mari, dar lipsa sprijinului financiar m-a împins în datorii. Era perioada în care social media începea să conteze mai mult decât nivelul real de riding. Aproape de vârsta de 30 de ani am pus placa deoparte, pentru că aveam nevoie de stabilitate financiară.
Cum a fost să revii după o pauză atât de lungă?
A fost ciudat. M-am căsătorit, am doi băieți, Ryder și Rylan, dar simțeam un gol pe care doar wakeboardingul îl putea umple. M-am întors în jurul vârstei de 35 de ani și am realizat că sportul evoluase mult. Am început să arbitrez concursuri, iar în 2017 am avut ocazia să concurez din nou la primul Campionat Pan Am. Chiar înainte de concurs, mi-am rupt umărul și bicepsul. Eram la pământ, dar un prieten – AJ, care avea doar un braț – m-a inspirat. El mi-a spus că nimic nu trebuie să te țină pe loc. Am concurat și am luat locul 1 la divizia Latină (se referă la categoria sportivilor care reprezintă țări din America Latină sau regiuni vorbitoare de spaniolă/portugheză, incluse în structura competițiilor Pan American organizate de IWWF). Acel moment mi-a reaprins pasiunea.
Simt o anumită responsabilitate față de tinerii din acest sport, să poată privi spre oameni ca mine, la 40 de ani, care au făcut asta toată viața, și să înțeleagă că și ei pot face asta toată viața. Să fiu o inspirație pentru tineri este scopul meu acum
Ce ai învățat din toate aceste obstacole?
Am învățat că nu ești niciodată „terminat”. Chiar dacă ai cicatrici fizice sau mentale, poți găsi din nou bucuria de a învăța, de a reface trick-uri și de a-ți demonstra ție însuți că încă poți. Pentru mine, frumusețea wakeboardingului e tocmai asta: creativitate, inovație și stil.
Chad Forrest pe Lacul Binder din Sibiu
© Mihai Ștețcu
Ce te-a motivat să mergi înainte și să rămâi pe calea ta?
Odată ce guști ce înseamnă să fii în vârful jocului, e o stare pe care o cauți mereu. Eu am mers la facultate și am obținut o diplomă în „Știința exercițiului fizic și promovarea sănătății”, pentru că încercam să găsesc antrenamente funcționale specifice pentru wakeboarderi.
Mereu am încercat să găsesc modalități de a mă îmbunătăți pe apă și pe uscat, dar și pentru antrenorat. Am creat chiar o placă de echilibru, special concepută pentru wakeboarding, cu 360 de grade de echilibru și 360 de grade de rotație, cu rezistență la manșă, ca să poți să-ți exersezi rotațiile și să faci orice pe uscat, care să te ajute pe apă. Am avut mereu mentalitatea de a găsi modalități să dezvolt sportul, să-mi împărtășesc pasiunea și să mă distrez făcând asta. Asta mă ține în mișcare.
Am trecut prin multe accidentări și, după fiecare, trebuie să înveți din nou trick-urile și entuziasmul e ca atunci când le-ai învățat prima dată. Cu cât îmbătrânesc, cu atât mă văd mai mult transformându-mă din rider în antrenor și arbitru și acum încerc să mă văd pe termen lung mai degrabă ca un ambasador al sportului. Pentru că simt o anumită responsabilitate față de tinerii din acest sport, să poată privi spre oameni ca mine, la 40 de ani, care au făcut asta toată viața, și să înțeleagă că și ei pot face asta toată viața. Iar până când ei vor avea 40 de ani vor fi mult mai buni decât eram eu la 40, pentru că sportul crește și devine mai extrem. Să fiu o inspirație pentru tineri este scopul meu acum.
Ce ai de spus despre depășirea fricii când treci printr-o accidentare și nu îți poți imagina că vei putea reveni în forma dinainte?
E ceva cu care fiecare rider trebuie să se confrunte. Când te accidentezi, apare imediat frica: voi mai fi vreodată la fel? Iar partea mentală e probabil cea mai grea. Să te pregătești mental, să știi că „da, va trebui să trec prin recuperare, dar când voi termina, voi fi mai puternic, mai bun și mai dornic”. Iar ca sportiv, când ești dornic, ești dispus să împingi mai tare. Ești dispus să faci acea repetare în plus, acel set în plus, orice ar fi, ca să revii unde erai. Iar sentimentul de realizare când știi că ai reușit este la fel de bun ca atunci când câștigi o competiție. E acel sentiment de „sunt din nou aici, sunt viu și asta e bine”.
Dacă ar fi să spun ceva despre accidentări, e că înveți să te întrebi: „Ce aș face dacă nu mi-ar fi frică?” Și dacă reușești să îmbrățișezi acea mentalitate, e uimitor ce e capabil corpul tău să facă.
Chad a trecut peste multe accidentări
© Mihai Ștețcu
Chiar dacă ai cicatrici fizice sau mentale, poți găsi din nou bucuria de a învăța, de a reface trick-uri și de a-ți demonstra ție însuți că încă poți
Într-o competiție, cum rămâi calm și consecvent înainte să intri pe apă?
Antrenament, antrenament, antrenament. Repetiție, repetiție, repetiție. Emoțiile fac mereu parte din competiții. Chiar și după 25 de ani de concursuri, încă am emoții înainte de fiecare eveniment. Dacă merg într-un parc nou, unde nu m-am mai dat, încă am fluturi în stomac. Dar asta e dragostea pentru sport, pentru că e ceva nou.
Care sunt diferențele dintre SUA și Europa când vine vorba despre acest sport?
SUA a fost mereu mai orientată către barcă decât către cablu, motiv pentru care mulți dintre noi venim în Europa la competiții, pentru că premiile sunt mai bune aici. Comunitatea e mult mai unită aici. Iar competitorii internaționali devin familia ta. Așteptăm cu nerăbdare să ne revedem în fiecare an, să ne împingem unii pe alții, să ne distrăm în afara competițiilor și să retrăim amintirile împreună. Asta face ca sportul să fie atât de special pentru mine și pentru mulți alții.
Chad vrea să fie o inspirație pentru generația tânără
© Mihai Ștețcu
În sport, corpul și mintea lucrează împreună. Cum se-ntâmplă asta în wakeboarding?
Fiecare sportiv are propriul stil, iar stilul se dezvoltă nu doar privind alți rideri, ci și alte sporturi. Când cauți un stil, cauți influențe poate din snowboarding sau skateboarding, doar ca să vezi ce e popular acolo și apoi te întrebi: „Cum aș putea să includ asta și în wakeboarding?” Asta ajută. Există mereu o evoluție a stilului în sport, iar unele lucruri intră în tendințe și apoi ies. Nu știi niciodată ce va fi, așa că mereu încerci să înveți ceva nou ca să rămâi relevant. Și da, asta e evoluția constantă a sportului. Asta trebuie să avem.
Eu vin din surf, așa că, pentru mine, să pun placa pe cant și să tai apa cât pot de tare, apoi să am viteză pentru a sări cât mai sus posibil a fost mereu focusul meu. Am iubit mereu trick-urile aeriene pe apă pentru că îți dau un sentiment de libertate pe care cei mai mulți nu-l înțeleg. Și se întreabă: „Cum poate să sară atât de sus de pe apă? Nu există nimic acolo care să-l arunce în aer”. Când oamenii văd wakeboarding pe barcă, văd valul și înțeleg de ce riderul sare. Dar când ne văd pe noi aici, pe lac, pare magie uneori.