Urcarea pe un vulcan activ nu este primul lucru la care se gandeste un snowboarder, dar cand conditiile de zapada sunt precare, asa cum s-a intamplat in calatoria noastra in Pucon, Chile, este o provocare mai interesanta decat o calatorie cu telecabina. Mai ales cand nimeni nu a coborat niciodata pe acolo.
Am fost trei persoane in turneul de patru saptamani prin Anzi; Chris Carr, Jamie Baker si eu. Si in timp ce eu si Chris aveam un nivel de experienta in alpinism, Jamie, cel mai tanar din grup, era un novice absolut.
Eram tinuti pe loc din cauza vremii capricioase, pe niste paturi ponosite si cu un mic-dejun saracacios, intr-un loc peste care trona vulcanul activ Villarica. Erau mai multe ganganii, gandacei si paianjeni decat oaspeti, iar lenjeriile patate si saltele deformate contineau sangele, transpiratia si lacrimile unui secol de calatori ghinionisti.
Poate ca noptile nedormite in care ne-am scarpinat si am vanat tantari invizibili sunt cele care ne-au inspirat sa plecam la acel rasarit spre vucanul activ de 3.000m, fara ghid. Este indicat sa fii insotit de un localnic nu doar din cauza vremii imprevizibile, ci si din cauza temperamentului acelui munte. Este unul dintre cei cinci vulcani din lume cu un lac de lava activa in crater.
Zilele de ploaie facusera zapada compacta si chiar daca spre varf exista de obicei o poteca batatorita, noi faceam primele urme. In ascensiunea noastra ni s-au alaturat si doi schiori de fond din Whitefish, Montana, a caror barba si echipament jerpelit le trada expeditia de schi de peste 200 de zile in jurul globului. Din pacate, trei oameni cu boots de snowboard nu prea ajuta la urmele peste schiuri si nici viceversa.
Urcarea a avut 40 de grade constant si sunetele din adancuri, urmate de cutremurarea pamantului faceau si mai dificila urcarea. Deja ne gandeam ca un ghid ar fi fost o idee buna, dar dupa doua ore de urcare era prea tarziu.
Trei ore mai tarziu, ramasi doar in hainele subtiri, am ajuns in varf, pe marginea neagra a craterului. Zapada era neagra si cristalizata de fumul negru, iar pe alocuri se vedeau bulgari de lava neagra. Nu era genul de loc in care sa stai, sa razi si sa iti faci portrete cu panorama, deci am inceput rapid sa ne fixam legaturile.
Dintr-o data, o bubuitura violenta s-a auzit si o eruptie din spatele nostru ne-a trimis pe fiecare spre adapost, intr-un peisaj in care lava si piatra topita care cadea din cer.
Niciunul dintre noi nu voia sa mai stea prin zona ca sa vada ce se intampla. Ne-am regrupat la 200 de metri mai jos, injurand ca soldatii. Montana John a venit ultimul si cum ne reveneam dupa o experienta aproape fatala, am observat ca nu venise singur: pe coada schiului stang fumega un suvenir inedit si proaspat...
Ca snowboarderi, infruntam multe pericole pe munte, dar sa fim arsi intr-un dus de lava fierbinte era cu siguranta un scenariu nou. Odata lasat in urma acest eveniment, a venit si recompensa - peste 2.000 de metri de coborare prin zapada neatinsa pana tunci, alaturi de prieteni. Ce am fi vrut mai mult de atat...?
Nu rata niciun eveniment din acest sezon de zapada - da like paginii noastre de Facebook!
Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!

