Handbal
Cristina Neagu: Povestea din spatele golului
În 25 de ani de carieră, Cristina Neagu a înscris o mulțime de goluri memorabile. Noi le-am ales pe opt dintre cele care au făcut istorie și-ți spunem povestea lor. Haide să le descoperim împreună!
Cu o carieră de peste 25 de ani în handbal, Cristina Neagu este o sportivă care și-a lăsat, cu siguranță, amprenta. Disciplina, dârzenia și spiritul ei de luptătoare reprezintă o marcă atunci când spui „Cristina Neagu”. Dar înseamnă și multe goluri înscrise pentru echipele la care a evoluat.
Noi am făcut o selecție cu unele dintre cele mai memorabile goluri înscrise de legenda handbalului și, împreună cu Cristina, îți spunem poveștile lor. Sunt opt la număr. Povestea ultimului ei gol, cel cu care își va încheia anul acesta cariera, o vom descoperi împreună, atunci când acest moment se va întâmpla.
Până atunci, intră pe RedBull.ro/ThanksCN8 și transmite-i Cristinei Neagu mesajul tău de apreciere. Împreună strângem câte un „Mulțumesc” pentru fiecare gol înscris de Cristina pe scena globală.
01
2018, 2022 - Campionatul European de Handbal: Goluri record
Cristina Neagu în meciul cu Germania de la Euro 2018
© EHF
Unul dintre cele mai memorabile momente din cariera Cristinei Neagu a fost la Campionatul European din 2018, când a marcat un gol istoric în meciul împotriva Germaniei, stabilind un record de goluri într-un astfel de turneu. „Nu m-am gândit prea mult atunci la asta, pentru mine era important să câștigăm meciul, nu să dobor vreun record”, își amintește sportiva.
Deși acest gol a fost un moment de cotitură în cariera ei, a continuat să pună echipa mai presus de orice cifră. „Grija mea a fost mereu să joc cât pot de bine și să ajut echipa să câștige. Totuși a fost un moment etalon al carierei mele – până la urmă, e vorba de munca mea. Lucrurile astea nu mi le-a dat nimeni pe gratis, nu mi le-a oferit nimeni cadou”, povestește Cristina.
Apoi, în 2022, a urmat un alt record de goluri, tot într-un meci cu Germania, când a doborât nu doar recordul feminin, ci și pe cel masculin, o performanță rar întâlnită. Chiar și atunci, Cristina nu a alergat după titluri sau glorie personală. „Nu m-am gândit niciodată la lucrurile astea, nu am alergat după așa ceva – au venit pur și simplu de la sine, prin munca pe care am făcut-o, dar nu pot să zic că nu reprezintă un motiv de mândrie”, spune ea. De fapt, mândria Cristinei nu vine din realizările individuale, ci din contribuția adusă echipei și din faptul că a reușit să joace la cel mai înalt nivel chiar și într-o eră în care handbalul a evoluat rapid.
„În handbalul actual este mult mai ușor să înscrii goluri, pentru că jocul este mult mai rapid și tot sistemul favorizează spectacolul. Totuși, am reușit să înregistrez acele cifre în perioadele în care jocul era mult mai lent, iar acest lucru mă face mândră”, adaugă Cristina.
Munca asiduă și abordarea modestă au fost constante în cariera Cristinei. Astfel, cu fiecare pas făcut, sportiva ne-a învățat că succesul nu vine din dorința de a aduna recorduri, ci din pasiunea autentică pentru ceea ce faci și din angajamentul față de echipa ta.
02
2007, Campionatul Mondial de Handbal: Debutul la senioare al Cristinei Neagu
La Campionatul Mondial de Handbal din 2007, Cristina Neagu avea 19 ani
© Getty Images
Campionatul Mondial de Handbal din 2007, desfășurat în Franța, a fost turneul în care Cristina Neagu a făcut trecerea de la promisiune la certitudine. România întâlnea echipa gazdă într-un sfert de finală tensionat, la Paris Bercy, în fața a 15.000 de spectatori. La pauză, Franța conducea cu șase goluri, iar puțini ar fi pariat pe revenirea României. Cristina avea doar 19 ani, era debutantă la senioare și, după cum recunoaște ea însăși, „nu mă știa foarte multă lume”.
Relaxată, dar pregătită, Cristina a fost trimisă pe teren în a doua repriză, după insistențele antrenorului secund. „Nu mi-am imaginat nicio secundă că o să intru... mă bucuram de moment, știind că oricum n-o să joc”, povestește ea cu sinceritate. Dar exact acea stare de libertate, fără presiune, a transformat-o într-un jucător imprevizibil și devastator pentru apărarea adversă. A marcat 8 goluri și a dus România în prelungiri, devenind jucătoarea meciului.
Pentru Cristina, acel meci a fost mai mult decât o performanță sportivă – a fost un statement. „A fost o declarație de: Ok, sunt aici și vreau de-acum încolo să arăt că sunt bună și la nivelul ăsta!’”, spune ea. Deși strălucise la juniori și tineret, acel duel cu Franța a pus-o definitiv pe harta handbalului mondial. „Fiind acolo, în vizorul tuturor și făcând genul ăla de partidă... am arătat că nu a fost o întâmplare.”
Povestea acestui moment e o lecție despre curaj, despre oportunitate și despre cum te pregătești să strălucești chiar și atunci când nu știi că va fi rândul tău. „Presiunea era pe colegele mele”, spune Cristina, dar atunci când șansa a venit, ea era gata pentru asta. Este ceea ce definește un campion: nu doar talentul, ci momentul în care îndrăznești să-l arăți lumii.
03
2010, Prima finală în Liga Campionilor pentru Cristina Neagu
Cristina Neagu
© Mihai Ștețcu/Red Bull Content Pool
În primăvara anului 2010, Cristina Neagu trăia începutul unui vis imens: finala Ligii Campionilor, în primul ei sezon în cea mai prestigioasă competiție europeană. Avea doar 21 de ani, dar în teren strălucea ca o veterană. „Era ca un vis", își amintește ea, „nici nu mă gândeam eu că, în primul meu sezon de Liga Campionilor, cu emoții super mari la fiecare meci, o să ajung să joc finala."
Până acolo, drumul a fost presărat cu momente memorabile. Oltchim Râmnicu Vâlcea, echipa Cristinei în acel moment, reușea o calificare istorică în fața lui Győri ETO KC, după un retur spectaculos jucat acasă, la Vâlcea. „A fost o super mare petrecere", povestește Neagu, „am avut tort... a fost ceva super mișto." Bucuria imensă a acelei calificări părea să anunțe un final de sezon de poveste.
Însă în finală, realitatea dură a handbalului de top a lovit din plin. Oltchim avea în față Viborg HK, cea mai bună echipă a lumii la acel moment, cu legende precum Bojana Popović, surorile Lunde, Grit Jurack și Cristina Vărzaru. „Viborg avea, într-adevăr, jucătoare imense", recunoaște Cristina, „dar noi aveam o generație de excepție și faptul că am ajuns în finală cu 95% jucătoare românce era ceva senzațional."
În ciuda curajului și a pasiunii, Oltchim a pierdut ambele manșe. „Ne-am stresat foarte tare să alergăm după adversar", spune Cristina, explicând cum presiunea și dorința de a recupera diferența au copleșit echipa. Cu toate acestea, tânăra Neagu a strălucit individual, marcând 6 goluri în finală și confirmându-și valoarea incontestabilă.
„Pentru mine a fost o performanță imensă", își amintește ea. Deși trofeul a fost pierdut, acea finală a însemnat începutul unui drum plin de învățăminte și motivație. Cristina nu s-a lăsat intimidată: „Eu nu prea m-am simțit intimidată de alte jucătoare de-a lungul carierei mele."
Finala Ligii Campionilor din 2010 a fost mai mult decât un meci. A fost despre emoție, despre visuri îndrăznețe și despre forța de a continua atunci când realitatea nu coincide cu speranțele. Pentru Cristina Neagu a fost prima lecție importantă pe scena mare a handbalului mondial: că nu contează doar talentul, ci și puterea de a te ridica, de a învăța și de a lupta mai departe.
04
2015, Campionatul Mondial de Handbal: Puterea unei echipe
În 2015, la Campionatul Mondial de Handbal, Cristina Neagu a făcut istorie
© Getty Images
În decembrie 2015, într-o sală în care răsunau 15.000 de voci daneze, handbalistele noastre au scris o filă de legendă în istoria handbalului. În mijlocul lor, Cristina Neagu a trăit unul dintre cele mai intense și definitorii momente ale carierei ei: sfertul de finală contra Danemarcei, la Campionatul Mondial.
Dar povestea acestui meci nu începe cu strigătele tribunei sau cu cele 15 goluri marcate de Cristina. Începe într-o cameră de hotel, după un start de turneu dezamăgitor. Echipa României jucase slab, calificându-se cu greu în optimi. Obosite, frustrate și tensionate, fetele au simțit că nu mai pot continua așa. Așa că au făcut ceva rar și extrem de puternic: au vorbit deschis, fără ocolișuri.
„Nu-mi convine că-ți dai ochii peste cap.” „Mi se pare că nu comunicăm.” „Simt că nu suntem unite.” Au fost doar câteva dintre lucrurile sincere care s-au spus atunci. A fost o discuție dureroasă, plină de lacrimi, dar și de eliberare. Cristina își amintește clar acel moment – trei ore de adevăr în care s-au rostit lucruri simple, omenești. Și acolo s-a produs magia. Din ruinele frustrării s-a născut o echipă adevărată. „Am simțit că nu poate să ne mai bată nimeni”, spune Cristina. Și acel sentiment avea să se adeverească.
În optimi au eliminat Brazilia, campioana mondială din 2013. Apoi a venit Danemarca. 15.000 de oameni în tribune, toți împotriva fetelor noastre. În acel meci, danezii au încercat orice să o scoată din joc pe Cristina, dar nimic nu a funcționat. Era ziua ei. Marca din toate pozițiile, iar la finalul celor 60 de minute, scorul era egal. Cristina ratase o aruncare de la 7 metri în ultima secundă, dar în prelungiri, România a fost de neoprit. A câștigat 31-30. Cristina marcase 15 goluri în acel meci.
„La final, eram toate prăbușite pe teren. Plângeam, ne luam în brațe. Am simțit că am cucerit lumea.” Așa descrie Cristina acel moment. Nu doar un meci câștigat și o calificare în semifinale. Ci victoria unei echipe care a avut curajul să se privească în ochi, să-și spună adevărul și să creadă din nou una în cealaltă.
05
2015, Liga Campionilor: Durerea nu oprește campionii
În 2015, Cristina Neagu juca la Budućnost, câștigătoarea Ligii Campionilor
© profimedia
În anul 2015, Cristina Neagu evolua pentru echipa muntenegreană ŽRK Budućnost Podgorica. În acel sezon, ea a contribuit semnificativ la câștigarea Ligii Campionilor de către Budućnost, echipă care a învins în finală formația norvegiană Larvik HK cu scorul de 26–22. Cristina Neagu a fost co-golghetera competiției, înscriind 102 goluri, la egalitate cu Andrea Penezić, de la ŽRK Vardar.
Însă acea finală n-a fost numai despre câștigarea Ligii Campionilor pentru Cristina, ci mai ales despre curaj. Accidentată grav în primele secunde ale meciului – o entorsă - ea a continuat să joace până la capăt, devenind golghetera competiției și campioană cu Buducnost. O lecție despre voință, sacrificiu și dragoste pentru handbal, în care un meci important s-a transformat într-o poveste de legendă.
„Am făcut o entorsă foarte gravă în secunda 50”, își amintește Cristina. „Nici acum, dacă mă întrebi, nu pot să-nțeleg cum am jucat în meciul acela; doar adrenalina unei finale de Liga Campionilor m-a împins să trag atunci, pentru că efectiv plângeam la fiecare pas, aveam niște dureri incredibile. Tot ce îmi doream era să câștig finala.”
Deși accidentată, Cristina a rămas pe teren și a înscris. „Cred că am dat vreo trei goluri, dar m-am chinuit groaznic în acel meci,” spune ea cu sinceritate. „După meci, am crezut că mi-am rupt tot piciorul. Trei săptămâni l-am avut vânăt până la genunchi.”
La final, Buducnost a ridicat trofeul Ligii Campionilor, iar Cristina Neagu a primit și distincția de golgheteră a competiției. Abia după ce meciul s-a încheiat, ea a aflat că era într-o cursă strânsă cu Andrea Penezić, de la ŽRK Vardar, pentru acest titlu. Trofeul a ajuns însă în mâinile ei. „Mi-au spus că suntem la egalitate și că vom primi amândouă trofeul, dar l-am luat eu acasă. Sper că i-au trimis și ei unul, așa ar fi trebuit.”
Golurile Cristinei din acea finală au fost simbolice pentru caracterul ei de luptătoare. A fost un meci în care a învins durerea, care a însemnat o luptă dusă dincolo de limite. Un meci pe care doar o sportivă cu inimă de campioană poate să-l poarte.
Cristina Neagu a scris istorie pentru noi. Acum, e rândul nostru să îi arătăm cât de mult o prețuim! Hai să îi trimitem un "Mulțumesc" pentru fiecare gol pe care l-a marcat în competițiile internaționale. Au dat deja startul Gheorghe Hagi, Ion Țiriac, Felix Baumgartner, Teodora Damian, Luminița Huțupan, Virgil Stănescu, Andreea Giuclea și Angela Pop.
Intră pe RedBull.ro/ThanksCN8 și încarcă mesajul tău!
