Vița de Vie - Dur de-a Dura
© Vița de Vie
Muzică

Dur de-a Dura, cel mai nou videoclip Vița de Vie

Dur de-a Dura este despre oamenii altfel, despre cei care nu se regăsesc în convenția societății actuale și simt nevoia să facă lucrurile într-un mod diferit.
Scris de Andreea Vasile
11 min readPublicat pe
Vezi ultimul videoclip lansat de Vița de Vie la piesa Dur de-a Dura. Videoclipul este regizat de Adrian Despot, așa că am vorbit cu el despre experiența asta, despre muzica nouă pe care o găsește și-o ascultă cu plăcere și despre ce este important pentru el în viață.
Care e muzica pe care o ai zilele astea în playlist-ul din telefon?
Ascult de patru luni de zile, obsesiv, două albume de la o trupă care se numește All Them Witches. E un fel de neo blues combinat cu puțin stoner. E o muzică destul de simplă, dar foarte mișto făcută și sună foarte bine, mă relaxează. Unul dintre albume se numește Dying Surfer Meets His Maker (râde). E probabil muzica de care am eu nevoie în perioada asta, de aia îmi place atât de mult. E o muzică repetitivă, nu e complicată, este suficient de bine cântată ca să nu-ți dea senzația de plictiseală.
Ai spus că îți place repetitivitatea din muzica lor. De ce ai nevoie de repetitivitate în perioada asta?
Am ajuns, involuntar, să folosesc muzica în scop terapeutic. De fiecare dată când am încercat să folosesc muzica în scop terapeutic și conștient, lucrurile nu prea au ieșit bine. În liceu, când eram depresiv și ajungeam la fundul paharului, în loc să îmi pun cea mai veselă melodie din lume, voiam să mă iau la harță cu depresia și să văd cât de jos poate să ajungă și atunci îmi puneam cea mai depresivă muzică și încercam să intru-n ea și-n versuri și să cobor cât pot de jos în starea în care eram ca să ajung la fund și să spun ok, mai jos de atât nu pot să cobor, apoi să ies din starea respectivă. Din fericire, depresia adolescentină a trecut. Dar de fiecare dată când dau play la ceva, o fac din două motive: ca să văd ce a mai apărut nou, am sesiunile mele de scouting muzical, și ca să mă țină în priză și concentrat. Și interviul ăsta cu tine merge puțin greu acum că e melodia asta pe fundal pe care n-am mai ascultat-o până acum și o parte din mine e atentă la tine, iar alta la partitura de bas, că n-am ce să fac, așa sunt (râde).
Ai menționat scouting-ul muzical. Unde cauți și unde găsești tu muzică nouă?
Sunt câteva site-uri care îmi plac. Unul dintre ele este Spin, ăsta îmi place cel mai tare. E un site care nu face discriminare între genuri, găsești acolo de la artiști necunoscuți până la Beyoncé. Albumele lor sunt într-un clasament care nu ține cont de box office-ul artistului, ci numai de calitatea muzicală a materialului, așa cum o percep ei. Adică poți să dai de trupe de hip-hop după care urmează trupe experimentale de rock gotic și alte ciudățenii. Și îmi place viziunea asta pentru că o împărtășesc. Sună absurd, însă când faci muzică și trăiești muzică, așa ca mine, genurile muzicale nu mai există, se întrepătrund, nu mai contează că e pop, rock, hip hop, dance, clasic sau metal. Un alt site care îmi place e Pitchfork. Cam pe aici mă învârt.
Vița de Vie
Vița de Vie
De la albumele altora la albumul vostru, Șase/Șase. Ați lansat prima parte, Șase (+) anul trecut, iar acum lucrați la partea a doua, Șase (-). Cum merge treaba?
Anul trecut, când Vița de Vie a împlinit 20 de ani, am decis ca pe data de 20 din fiecare lună, la ora 20.00, abonații noștri la newsletter să primească un single nou de pe albumul Șase (+). Apoi, pe data de 21 intram în studio și începeam să lucrăm la următorul single. Și am făcut asta timp de 6-7 luni și așa am scos albumul Șase (+). Anul ăsta trebuia să scoatem a doua parte, Șase (-). Conceptul acestui dublu album e mișto pentru că CD-ul Șase (+) are pe spate niște magneți și oamenii nu știu exact ce să facă cu ei, am primit poze că unii i-au lipit pe calorifer, alții pe frigider. Dar când va apărea Șase (-), imaginea va fi întreagă, căci CD-urile se vor putea uni între ele, plus cu minus, și astfel albumul dublu va fi complet. Așa cum ziceam, anul ăsta ar fi trebuit să iasă Șase (-), dar n-am apucat pentru că am vrut să avem câte un videoclip la fiecare melodie și așa am dat peste regizori, care sunt niște oameni foarte mișto, dar au un cu totul alt program de viață. Adică noi ne trezim la 6:30 – 7:00 să ducem copiii la școală, ei de-abia pe la 15:00 încep să facă ochi și să deschidă telefonul, dacă-l deschid (râde). Acum însă cred că am găsit o formulă strânsă și dornică să ducă proiectul la sfârșit. Anul ăsta avem două single-uri scoase, HaiHui, care a ieșit în primăvară și Dur de-a Dura, scos acum, după care ne-am propus ca anul viitor, în toamnă, să apară Șase (-). Am estimat că pentru fiecare single avem nevoie cam de trei luni ca să-l ducem la capăt.
Cezar Popescu, filmare videoclip Dur de-a Dura
Cezar Popescu, filmare videoclip Dur de-a Dura
La Dur de-a Dura, tu ți-ai asumat rolul de regizor, în timp ce colegul tău, Cezar, a fost personajul principal din videoclip. Povestește-mi despre echipa pentru acest videoclip și despre ideea lui.
Am o experiență destul de mare în televiziune și la multe din clipurile noastre am venit cu idei și multe din filmări sunt inițiate de mine. Eu fiind muzician, compozitor, interpret, la credite treceam asta. De data asta însă am zis că vreau să regizez videoclipul până la capăt și asta am făcut. Echipa a fost formată din Gabriel Petrescu, cu care am dezvoltat ideea după cea a lui Costas Ivanov, și Andrei Băltărețu care s-a ocupat de imagine. Pentru Dur de-a Dura, eu am tema de chitară de vreo cinci ani de zile și i-am arătat-o lui Costas, cu care am lucrat la mai multe videoclipuri, inclusiv la HaiHui, și el a zis: mamă ce mișto ar fi ceva cu box. Însă fiind ocupat când am filmat Dur de-a Dura, am lucrat ideea asta cu Gabriel, Jerry, cum îi spunem noi, am dezvoltat această idee de sală de antrenamente și am introdus trei momente de trigger în care înțelegem de ce personajul principal jucat de Cezar s-a apucat de lupte. L-am ales pe Cezar să fie personajul principal pentru că atunci când le-am spus colegilor ideea videoclipului au zis cu toții că lui i se potrivește rolul și așa a rămas.
E un videoclip despre reflecție, autocunoaștere și, în cele din urmă, acceptare de sine, căci, la final, personajul principal se întâlnește cu sine însuși în ringul de box. Care e povestea pe care ați vrut s-o spuneți?
Cea mai importantă luptă pe care o avem de dus în viață nu e lupta cu exteriorul, ci lupta cu noi. Și-n momentul în care descoperim că noi suntem propriul nostru inamic, așa cum descoperă personajul lui Cezar în videoclip, realizăm că toate grijile, negativismul și gândurile parazite sunt o proiecție a minții noastre. Pe cât a contat scena de bullying din tinerețe care l-a făcut pe el, personajul lui Cezar, să vrea să fie un luptător, când ajungi să te cunoști și să faci pace cu tine, scena asta din trecut nu mai contează, căci nimeni nu mai are nicio putere asupra ta. Când ajungi să te cunoști, lucrurile se relaxează foarte mult, nu mai ai inamici, nu mai urăști pe nimeni, îți dai seama că lucrurile se judecă la un cu totul alt nivel.
Filmare videoclip Dur de-a Dura
Filmare videoclip Dur de-a Dura
Tu ai făcut pace cu tine?
Da, eu așa consider. Și mă bucur că s-a întâmplat lucrul ăsta. Evoluția mea în media, de exemplu, arată treaba asta. La mine schimbarea s-a întâmplat în urmă cu vreo cinci ani de zile și apoi, mai recent, în urmă cu doi ani de zile, când s-a întâmplat Colectiv, căci și asta a avut un impact mare asupra mea.
Ce ai simțit?
Că viața e mult prea scurtă pentru a juca diverse alte roluri – băiatul cool, băiatul frumos, băiatul șmecher, băiatul talentat și tot așa.
Și cine e băiatul cu care vorbesc acum?
Un băiat cu barbă, cu niște fire albe, căruia nu-i mai pasă de imagine. Și asta e o eliberare extraordinară. Fiecare a primit un rol al său și e păcat să nu-l ducem până la capăt, încercând să părem altceva decât ceea ce suntem.
Ce anume a declanșat schimbarea în tine?
Au fost multe momente în cazul meu care au dus la această schimbare, multe acțiuni de-ale mele, unele bune, altele rele, care m-au adus în momentul ăsta să fiu mulțumit de mine. Sunt suma acțiunilor mele pozitive și negative, deopotrivă. Dar momentele mai importante sunt două. În urmă cu cinci ani de zile a trebuit să preiau frâiele formației, să ies din zona de confort ca producător, interpret, scriitor de versuri și să fac un pas în față, să mă ocup și de ceea ce înseamnă management-ul formației Vița de Vie. A trebuit să încep să vorbesc cu oameni, să le zâmbesc, lucruri pe care nu puteam să le fac înainte. Înainte zici că eram o maimuță fugită din copac, nu, eu nu știu, nu vreau, nu vorbesc cu nimeni, lăsați-mă pe mine. Însă am descoperit să îmi place la nebunie să fac asta, am descoperit că sunt un om foarte sociabil. Iar al doilea moment s-a întâmplat în urmă cu doi ani, Colectivul, care pe mine, pe noi, ne-a dat peste cap. Noi, ăștia din Vița de Vie, ne-am pus atunci serios întrebarea: ok, ce facem noi aici? Cântăm, asta facem, atunci hai să facem lucrul ăsta. Am început să cântăm, să facem muzică, să facem albume. Ăsta e rolul nostru aici. Și să exprimăm prin muzica noastră trăirile pe care le avem. Dacă sunt și alți oameni care se regăsesc în muzica noastră, cu atât mai bine.
Adrian Despot
Adrian Despot
Playground cu Despot și Hefe e emisiunea pe care o putem asculta în fiecare miercuri de la ora 21.00 la Rock FM, de vreo lună de zile. Nu am apucat să o ascult live până acum, dar mi-am descărcat toate edițiile pe telefon. Cum v-ați decis să faceți emisiunea?
Hefe cu mine suntem prieteni de mult timp, best buddies, stăm și în același cartier, suntem homies (râde). Ne-am dorit inițial să facem un vlog. Pentru că noi ne întâlnim și vorbim ca fetele. Dacă am naufragia pe o insulă pustie și după un an ar veni vaporul să ne salveze, noi am fi: stai puțin, că mai avem ceva de lămurit (râde). Așa că am vrut să facem un vlog, total nepretențios, în care noi doi stăm într-o cameră și vorbim despre muzică, pentru că avem discuții infinite despre muzică. Suntem doi geeks. Pentru că nu suntem însă cei mai tehnici oameni de pe pământ, vlogul nu ne-a ieșit. Așa că am făcut emisiunea de radio, care e și podcast.
Ce muzică ai redescoperit cu ocazia emisiunii?
Avem niște încercări să transmitem emisiunea live pe Facebook. Dar primele încercări au fost nereușite. Emisiunea a fost live pe Facebook, dar în momentul în care intră muzica, ea nu se mai aude și pe Facebook, din motive de copyright. Așa că pe părțile muzicale, muzica stă închisă, atât la noi, în studio, cât și pe Facebook. Însă asta ne-a făcut să ne simțim ca doi pescari plecați să pescuiască fără undițe. Oricât ar părea de absurd, noi punem muzica pe care o punem în emisiune pentru că și noi vrem s-o ascultăm, să ne simțim bine cu ea și să ne luăm energia de acolo (râde). Pentru noi e și o victorie personală că reușim să dăm la radio asemenea muzică. Avem și o bază muzicală comună, și preferințe separate. De exemplu, mie nu mi-a plăcut niciodată muzica punk, așa cum a existat ea la început, însă lui Hefe îi place. În schimb, îmi place mult muzica indie pentru că e o zonă în care se creează liber. Trupe ca Pumarosa, Feist, Brand New, Beck. Cam pe astea le am acum în playlist. Le iau, le ascult și trec peste ele că am foarte multă muzică de ascultat și oricum e greu să fii la curent cu tot ce există și apare. E imposibil!
Dur de-a Dura e al doilea single de pe albumul Șase (-), a doua parte a albumului Șase/Șase, care va fi lansat la în 2018.
Urmărește Vița de Vie pe Facebook!