Lucas Pinheiro Braathen își propune să redefinească cultura schiului

Lucas Pinheiro Braathen: Când vine vorba de modul în care îmi petrec viața, am o filozofie foarte simplă: urmăresc ceea ce mă face cel mai fericit. Iar schiul îmi oferă cea mai mare dragoste și fericire. Mi-am propus să fac ceea ce îmi place cel mai mult, încercând în același timp să transcend industria schiului și a sportului, exprimându-mă și arătând cine sunt - și să nu mă compromit. Am rămas într-o situație în care am simțit că am pierdut motivul pentru care am început să schiez. Aveam nevoie să mă despart de acest sport și să petrec timp cu mine însămi înainte de a alege care va fi următoarea mea cale.

Primul lucru pe care l-am făcut după ce am demisionat a fost să petrec ceva timp cu familia mea în Kitzbühel [Austria], unde am multă istorie în cariera mea. Ne-am plimbat prin munți și am încercat să ne îndepărtăm de întreaga situație. Apoi am mers acasă și m-am întâlnit cu colegii mei de echipă pentru a lua o cină de adio. Plecarea din echipă a fost cel mai dureros lucru, pe lângă faptul că mi-am pierdut și abilitatea de a schia pentru a trăi. Apoi am rezervat un bilet dus-întors spre Brazilia, am plecat și am petrecut timp cu familia și prietenii. Pentru a mă îndepărta de oraș și a fi înconjurat doar de natură, am mers pe această insulă din afara orașului São Paulo, numită Ilhabela. Am stat acolo până la Crăciun. De Anul Nou, am mers la schi în Saint Moritz [Elveția] cu prietena mea și familia ei.

Evident, cu fiecare cursă care trecea, a început să devină din ce în ce mai greu să le urmăresc și să nu fac parte din ele. Cei mai mari parteneri ai mei de schi m-au anunțat că, dacă voiam să mă întorc vreodată, vor găsi o modalitate de a mă susține. La un moment dat, în ianuarie, le-am acceptat oferta și i-am întrebat dacă mai există această posibilitate.

Este jumătate din mine, să știi! Am fost crescut cu o mamă braziliană și un tată norvegian. Sunt foarte privilegiat să am o mamă care a fost atât de insistentă în a mă face să învăț portugheza în copilărie. Întotdeauna am privit faptul că sunt mixt ca pe o superputere a mea. A fost un lucru de care eram foarte nesigur când eram copil și trăiam în Norvegia, dar de care am ajuns să fiu foarte, foarte mândru. Și aș spune că sunt o persoană emoțională, simt că asta mă ajută să fac lucrurile pe care le urmăresc din motivele corecte. Și, evident, dacă e să începem să vorbim despre a fi sportiv, explozivitatea unui brazilian este ceva care se plătește bine în disciplinele tehnice. Asta se vede foarte bine în schiurile mele! Sunt unul dintre cei mai explozivi schiori din circuit.

Va trebui să mulțumesc mereu Norvegiei pentru cultura sa umilă. Eu provin dintr-o cultură în care nimeni nu este mai mare decât echipa. Vorbim despre ceea ce credem că suntem capabili să realizăm, dar nu vorbim despre cât de buni suntem și cât de mărețe sunt lucrurile pe care le-am realizat. Fiind o persoană foarte deschisă și excentrică, sunt foarte dorect și în ceea ce privește ambițiile mele - și nu mi-e teamă să le spun cu voce tare, dar mă consider un sportiv umil. Aș spune, de asemenea, că structura, adaptarea, crearea metodei de creștere și dezvoltare ca atlet este un lucru pentru care trebuie să-i mulțumesc tatălui meu.

Cu fiecare alegere importantă există avantaje și dezavantaje. Sunt foarte conștient că este o alegere importantă. Este o alegere drastică, cu ambiții foarte mari. În prima mea cursă din sezonul următor, voi reprezenta 200 de milioane [de oameni], nu cinci milioane, ceea ce este, evident, o presiune imensă cu care trebuie să mă confrunt, împreună cu povestea specială de a demisiona și apoi de a reveni. În mod natural, asta adaugă presiune. Sunt, de asemenea, o persoană care este foarte deschisă în privința ambițiilor sale. M-am întors pentru a deveni cel mai bun. Nu m-am întors pentru a participa. Și sunt mândru să spun asta cu voce tare.