Parașutism
Sean MacCormac face skysurfing deasupra podului din San Francisco
Legenda Red Bull Air Force și pionier al skysurfingului, Sean MacCormac, sare de la 1.500 m și parcurge emblematicul Pod al Golfului San Francisco înainte de a ateriza pe o barjă plutitoare.
Pe 23 august 2025, sporturile de aventură au făcut un salt spectaculos înainte. Mulțimile au privit cu uimire cum inovatorul skysurfingului Sean MacCormac a făcut istorie, sărind dintr-un elicopter de la 1.500 m și practicând skysurfing timp de aproape trei minute, înainte de a coborî pe cablurile de suspensie ale Podului Golfului San Francisco. Apoi a virat brusc la dreapta și a plutit până la o barjă din golf, unde a aterizat în siguranță.
Urmărește totul mai jos:
MacCormac este o figură de prim-plan în lumea skysurfingului și un susținător înfocat al progresului. Acest progres este mereu în mintea lui, fapt evidențiat de explicația sa privind originea ideii de a „călări” podul: „Filmam o reclamă de BASE-jumping în Los Angeles; aveam o pauză de prânz și priveam peste oraș, visând cu ochii deschiși la skysurfing, și mi-am imaginat acest grind imposibil, în care ai putea folosi parașuta pentru a aluneca pe un acoperiș sau ceva de genul. Vedeam linii cu acest echipament pe care altfel nu mi le-aș fi imaginat. De acolo, ideea pur și simplu a început să se contureze.”
Statistici
Cu două medalii la X Games la skysurfing și 22.000 de salturi cu parașuta pe parcursul a 25 de ani în acest sport, MacCormac este mult mai mult decât un strămoș al skysurfingului. El este instructor civil pentru CIA, cascador la Hollywood și instructor civil pentru Marina și Forțele Aeriene ale SUA. Există doar câțiva oameni pe planetă care ar fi putut realiza o asemenea premieră mondială, ca să nu mai vorbim de a veni cu ideea.
Pentru mulți, ideea ar fi părut nebunească, dar pentru MacCormac a fost destul de simplă. Planul său a fost să urce într-un elicopter cu placa de skysurfing – imaginează-ți un snowboard combinat cu o aripă de avion – și, ajungând la o altitudine de aproximativ 1.500 m, să sară. Odată ajuns în raza Podului Bay, urma să își deschidă parașuta și să își ajusteze traiectoria de zbor. De acolo, MacCormac ar fi alunecat pe cablurile podului, înainte de a executa o manevră de ieșire și de a plana în siguranță până la o platformă de aterizare pe o barjă plutitoare.
Sună destul de simplu, nu? Mai gândește-te.
Pregătirea, măiestria și precizia cerute de acest proiect de top secret – perfecționat de-a lungul a sute, dacă nu mii de ore de ședințe logistice, antrenamente, instructaje de siguranță etc. – nu pot fi subestimate. A fost, practic, o scenă reală dintr-un film Mission: Impossible, care a necesitat un grup dedicat și extrem de calificat de piloți, operatori de filmare, fotografi, specialiști în logistică, echipă la sol și sprijin pentru misiune.
La începutul lunii iulie, MacCormac și echipa sa au mers la Lake Elsinore, California, pentru a se antrena la renumitul Skydive Elsinore. Acolo au instalat un poligon de testare cu o macara de 55 m, prevăzută cu un cablu descendent care reproducea ceea ce urma să întâlnească Sean pe Podul Bay. Potrivit lui MacCormac: „Avem o macara uriașă cu două stivuitoare de ancorare și, împreună cu Eric, magicianul matematicii, am reușit să ne apropiem destul de mult în a reproduce planurile podului, așa că ceea ce putem face este să repetăm și să descoperim care sunt cele mai bune linii de zbor și să parcurgem întregul proces. A fost cu adevărat incredibil și ne-a dat multă încredere, astfel că am trecut de rubiconul necunoscutului.”
Toate orele de vizualizare, antrenament și pregătire au jucat în favoarea lor în această căutare a perfecțiunii, iar totul s-a concretizat într-o dimineață de vară răcoroasă (și foarte matinală). O briză ușoară venea dinspre Golf, podul era învăluit într-o ceață gălbuie de la luminile care punctau cablurile și le evidențiau curburile. Mașini, camioane și tiruri deja zumzăiau în ambele direcții pe pod.
Echipa de aproape 70 de persoane s-a adunat la Red’s Java House, un loc emblematic din San Francisco, la ora 5:30 dimineața, pentru instructajul de siguranță și repetiția programului. Aproape o oră mai târziu, toate pozițiile erau ocupate, când condițiile meteo au amânat saltul, până când norii s-au risipit, soarele a strălucit și razele aurii au început să lumineze coloanele masive ale podului, chiar în timp ce un elicopter cu MacCormac la bord survola deasupra. Și apoi, momentul oficial a sosit.
MacCormac sare din elicopter, o senzație pe care o descrie drept „ca și cum ai intra într-o rampă verticală de 600 m” și își începe plonjarea spre istorie. Își deschide parașuta la scurt timp după skysurf și își setează traiectoria de zbor spre cablurile podului. La ora 9:36, placa lui Sean se conectează cu cablurile și alunecă pe ele, înainte de a vira brusc la dreapta și a coborî cei 60 m rămași până la barja plutitoare de dedesubt. Mulțimea adunată de-a lungul Embarcadero, atrasă de numărul mare de echipe media care așteptau saltul, a izbucnit în aplauze, chiote și strigăte, fiind martoră la ceva ce nu mai văzuseră niciodată – și nici altcineva, de altfel.
Odată revenit pe uscat și întrebat ce a simțit la aterizarea reușită pe barjă, după ce a alunecat pe Podul Bay, MacCormac a răspuns: „Este doar un sentiment incredibil de ușurare. E amuzant, când vine vorba de partea de zbor, mă simt ciudat de confortabil și încrezător. Nu am avut frică față de reușita în sine, dar am avut o anxietate extremă legată de dorința de a mă asigura că voi executa și fixa fiecare aspect al acestei încercări. Am toată familia mea aici. Echipa mea, piloții mei – adică, ei sunt familia mea. Familia mea a doua, Red Bull, de asemenea. Mi-am dorit atât de mult să reușesc pentru toți. Într-adevăr, nu există „eu” în echipă și a fost un sentiment catartic să îi am pe toți aici, iar faptul că am „powerslide”-uit pe barjă a fost ca și cum m-aș fi întors acasă.”